Studiul ciclului vietii umane ajuta la intelegerea comportamentului indivizilor, la intelegerea stadiilor dezltarii normale si la predictia problemelor care pot aparea. In secolul XX, psihiatrii si psihologii au investigat ciclurile vietii umane in legatura cu interesul acordai dezltarii personalitatii, in mod deosebit privind interesul acordat evenimentelor psihologice internalizate si efectelor pe care le au experientele copilariei in modelarea adultului. Oarecum tarziu, s-a adaugat studiul privind efectele evenimentelor sociale asupra personalitatii de-a lungul variatelor schimbari ce apar in cursul vietii. Astazi, descoperirile care se fac in domeniul biologiei au pus accentul asupra fondului biologic al comportamentului uman si investigatiile care s-au facut in acest domeniu au adus contributii de prima marime in intelegerea ciclului uman al vietii.

Teorii asupra ciclului vietii
SIGMUND FREUD. O lucrare importanta privind schema de dezltare a comportamentului uman a fost introdusa in anul 1905 de Sigmund Freud prin sectiunea Trei eseuri asupra teoriei personalitatii, in care este expusa teoria sa asupra importantei copilariei in dezltarea personalitatii, teorie care este organizata in jurul conceptului de libido. Etapele dezltarii in copilarie sunt determinate de nivelul investitiilor energiei sexuale in diverse arii corporale care corespund unor zone de erotism: gura, anusul, zona genitala. Freud considera ca depasirea cu succes a acestor etape ale dezltarii este esentiala in functionarea normala a adultului.
CARL GUSTA V JUNG considera ca factorii externi sunt cei care influenteaza dezltarea normala a indivizilor si adaptarea. El descrie procesul individualizarii ca pe o crestere si expansiune a personalitatii care apare ca un intreg atunci cand persoana cunoaste si invata ceea ce poseda ca in mod intrinsec. Jung considera energia sexuala ca pe o forma de energic psihologica ce nu se limiteaza la activitatea sexuala sau la agresivitate, dar include principii religioase si spirituale care conduc la intelegerea clara si completa a sensului vietii.
HARRY STUCK SULLIVAN concepe dezltarea ca fiind modelata de evenimentele externe, in mod specific de interactiunile sociale. In acord cu aceasta conceptie stiintifica fiecare faza a dezltarii este marcata de neia unor anumite interactiuni interpersonale si de calitatea acestora este influentata personalitatea umana.
ERIK ERICKSON accepta teoria lui Freud despre sexualitatea infantila, considera ca potentialitati in dezltare pot aparea in orice alta etapa de viata. Erickson concepe ciclul vietii ca pe un model format din opt stadii care se extind la varsta adulta si la batranete.

Stadiul I. incredere versus neincredere.

Stadiul 2. Autonomie versus rusine si indoia/a.

Stadiul 3. Initiativa versus vinovatie.

Stadiul 4. Pricepere (indemanare) versus inferioritate.

Stadiul 5. Ego identitate versus confuzie de rol.

Stadiul 6. Intimitate versus izolare.

Stadiul 7. Generare versus stagnare.

Stadiul 8. Integritatea Eului versus deznadejde.
Primele cinci stadii apartin copilariei si corespund stadialitatii freudienc. Toate cele opt stadii au si aspecte pozitive si negative, fiecare stadiu fiind afectat de crize specifice emotionale si de interactiunea dintre fondul biologic, cultural si social al persoanei. in conditii ideale, fiecare stadiu este depasit cu succes atunci cand persoana castiga un nou nivel de functionare care o indreapta catre polul pozitiv al stadiului urmator. Conceptia lui Erickson despre dezltare este epigenetica. Fiecare criza trebuie negociata inainte de a se trece la stadiul urmator.
JEAN PIAGET. Un model de referinta este dat de modelul cognitiv al dezltarii. Teoria asupra cognitiei dezltata de Piaget cuprinde o diviziune in patru stadii: senzorio-motor, de gandire preoperationala, operatii concrete si operatii formale. in viziunea epigenetica a lui Erickson si Piaget, copilul creste printr-o predeterminare stadiala care influenteaza fiecare pas al dezltarii. Secventialitatea stadiala nu se produce automat, ci depinde de dezltarea sistemului ners central si de experienta de viata. Influentele nefarabile de mediu pot intarzia aparitia unor stadii ale dezltarii, in timp ce conditiile farabile de mediu pot accelera progresul spre alte stadii.

DANIEL LEV1NSON si grupul sau de cercetatori de la Universitatea din Yale au studiat caracteristicile personalitatii masculine in perioada adulta timpurie si mijlocie (varste cuprinse intre 35 si 45 de ani). Rezultatul observatiilor a fost acela ca s-a postulat o noua schema privind fazele ciclului vietii in perioada adulta, avansandu-se astfel ideea existentei unei varste adulte timpurii: 17 - 45 de ani, varsta adulta mijlocie, 40 la 65 de ani, varsta adulta tarzie, de la 65 de ani. Modelele avansate sunt mai mult descriptive decat prospective. Aceste teorii, ca si altele, sunt euristice.
STUDII LONGITUDINALE PRIVIND DEZVOLTAREA UMANA. Freud, .lung si Krickson au fost criticati pentru teoriile lor considerate mai degraba speculatii filosofice decat avand ca surse observatiile directe comportamentale, resursele lor considerandu-se bazate pe preconceptii.
Din aceste cauze, modelele traditionale ale dezltarii au fost urmate de studii prospective longitudinale. Observatiile au inclus scale standardizate dupa care indivizii au fost evaluati in diferite etape de viata (urmarindu-se trecerea de la o faza la alta), iar corelatiile s-au lacut intre evenimentele de viata si ecourile emotionale.
GEORGE VAILLANT si grupul sau au studiat o grupa de barbati mai mult de 35 de ani. A fost gasita o corelatie pozitiva intre o copilarie fericita si trasaturile de personalitate din perioada de mijloc a vietii manifestata printr-o patologie redusa, capacitatea de a se juca, de a crea si optime relatii interper-sonale. Vaillant considera ca pe masura ce indivizii au inaintat in varsta s-a constituit o ierarhie de mecanisme de aparare s-au construit. Apararile s-au organizat de-a lungul unui continuuin care reflecta doua aspecte ale personalitatii: imaturitatea versus maturitatea si psihopatologia versus sanatatea mentala. El demonstreaza ca maturitatea apararilor este determinata in egala masura atat de psihopatologie, cat si de adaptarea obiectiva la mediul extern.
Vaillant conchide ca stilul adaptativ matur si maturizarea depind mai mult de dezltarea interioara decat de schimbarile din mediul interpersonal. Iii a continuat sa studieze impactul evenimentelor de viata asupra sanatatii si dezltarii si a descoperit de exemplu ca evenimentele negative de viata afecteaza mai mult sanatatea psihica a barbatilor decat pe cea fizica. Astfel, stresul extrem al militarului combatant este asociat cu tulburarea de stres posttraumatie, dar nu cu alte forme de patologie.
Studiile longitudinale nu confirma inca un model coerent al dezltarii, dar probeaza importanta evidenta a unei influente bidirectionale: predispozitia genetica si mediul.

Neurobiologia dezltarii

Dezltarea fizica inlluentcaza dezltarea psihica si emotionala. Capacitatea de a se misca independent care apare in jurul varstei de un an si aparitia limbajului pe la varsta de doi ani sunt posibile pe fondul determinarilor sociale care la randul lor nu ar fi posibile Iara dezltarea bazei neurologice. Achizitiile ulterioare ale copilului (scrisul, cititul) sunt determinate de manipularile care se fac in mediul sau de viata.
Copilul se naste eu numarul integral de celule nerase, iar acesta nu se modifica pe masura ce individul creste. Impresia de crestere in lum a creierului este datorata extinderii neuronale. Acest proces se refera la o ramificare prin analogie cu arborescenta copacilor.
Se pune astfel in evidenta faptul ca proportia si modelul conexiunilor interneuronalc sunt influentate de fortele din mediu. Plasticitatea este capacitatea intrinseca a celulelor creierului de a se dezlta si ramifica drept raspuns la stimularea mediului. Kste necesara o stimulare normala din partea mediului pentru o dezltare normala a creierului. De exemplu, copin se nasc cu capacitatea de a discrimina sunetele cii umane (perceptie fonemica universala), dupa varsta de doi ani ei pierzand capacitatea de a recunoaste sunetele cii umane daca nu sunt exprimate in contextul limbajului.

Conceptul de normalitate
Psihiatrii au depus un efort concertat pentru definirea conceptului de normalitate. Absenta unei patologii manifeste a fost adesea considerata ca probanta pentru comportamentul normal.
Cele mai multe conceptii teoretice si practice despre normalitate se concerteaza catre patru perspective functionale. Fiecare perspectiva este unica si are propria definitie si la randul ei fiecare ii este complementara celeilalte, impreuna reprezentand totalitatea stiintei comportamentale si stiintelor sociale privind studiul despre normalitate.
Cele patru perspective despre normalitate au fost formulate de catre Daniel Oflcr si Melvin Sabshin si sunt: normalitatea ca sanatate, normalita-tea ca utopie, normalitatea ca medie si normalitatea ca proces.

Normalitatea ca sanatate

Prima perspectiva este una medicala privind studiul sanatatii si al bolii. Comportamentul este asimilat in limite normale atunci cand nu se manifesta o patologie prezenta. in cazul in care comportamentul este masurat pe o scala, normalitatea va cuprinde cea mai mare parte din continuum, iar anormalitatea va avea un rest mai mic.
Definitia normalitatii coreleaza cu modelul traditional al medicului care elibereaza pacientii de o simptomatologie manifesta observabila in boala. Pentru acest medic, lipsa semnelor de boala indica sanatatea. Sanatatea este echivalenta cu starea optimala de functionare.
Normalitatea ca utopie
A doua perspectiva priveste normalitatea ca pe o imbinare armonioasa si optima a diverselor elemente ale aparatului mental care culmineaza cu o functionare optima. O astfel de definitie corespunde unei persoane ideale sau unor criterii de tratament reusit.
Acest demers ne conduce la Freud, care spunea: "Un eu normal este ca normalitatea in general, o fictiune ideala".

Normalitatea ea medie

A treia perspectiva este folosita in studiile normative despre comportament si corespunde principiilor matematice ale curbei lui Gauss. in acest demers, mijlocul curbei corespunde normalului, iar ambele extremitati apartin deviantei. Demersul normativ bazat pe principiul statistic descrie fiecare persoana in termenii unei evaluari generale si ale unui scor total. Valabilitatea este descrisa in contextul total al grupurilor, nu al unei singure persoane.

Normalitatea ca proces

A patra perspectiva pune accentul asupra unui comportament normal ca rezultat al unor sisteme in interactiune. in acest sens, schimbarile temporale sunt esentiale pentru a completa definitia normalitatii. Normalitatea este privita ca proces si un exemplu tipic pentru aceasta conceptie il constituie teoria lui Erickson asupra epigenezei dezltarii personalitatii.

Studii longitudinale

Intelegerea normalitatii a fost dezltata prin diverse studii longitudinale. De exemplu, Offer si Sabshin au studiat un grup de adolescenti in cursul liceului si au mentionat patru tipuri de dezltare normala: cresterea normala, cresterea in rafale, cresterea tumultuoasa. Aceiasi autori au formulat o serie de criterii pentru media populatiei de adolescenti:
1. Absenta aproape completa a marii patologii, defecte fizice severe si boli fizice severe.
2. Parcurgerea etapelor fara serioase ramaneri in urma.
3. Abilitatea de a experimenta stari emotionale cu flexibilitate si de a rezolva conflictele cu succes.
4. Relatii relativ bune cu parintii si colegii de aceeasi varsta.
5. Participarea la mediul cultural avand grija de norme si valori. Aceleasi probleme au fost prevazute in studiile longitudinale pentru
alte etape de varsta. Etapele de varsta ale dezltarii sunt: mica copilarie, copilaria mare, prescolaritatca, scolaritatea mica si medie, adolescenta timpurie, medie si tarzie, adultul tanar, mediu si batran.