Preventia
Demersul necesar este opus celui de ingrijire si aceasta constituie o modificare importanta abordarii medicale (se intervine inainte de aparitia afectiunii). Preventia bolilor prin educarea sanatatii reprezinta un concept privilegiat al civilizatiei. in lumea medicala exista o formare si o modalitate de a exersa profesia care imprima o anumita nota modului de a preveni in ceea ce priveste problemele patologice. Medicii se angajeaza in acest demers atunci cand nu dispun de
tratamente eficiente sau cand tratamentul disponibil este mai costisitor sau mai dificil de intreprins. Exista o expresie tipic medicala: "E mai usor sa previi decat sa vindeci". Acest principiu este perfect adaptat unui demers unic si unei patologii unice, dar poate ~i generalizat la un mare numar de indivizi cu probleme diverse. Totusi, aceasta deviza este in mod esential punctuala si defensi: atatea preventii, ca si atatea riscuri Este nevoie de o eluare obiecti ce presupune considerarea unor criterii economice clasice pentru a justifica atribuirea fondurilor care sunt acordate intr-o politica de prevenire. Preventia devine excelenta atunci cand priveste un agent unic si exogen: exemplul ideal il reprezinta preventia prin ccinare. Totusi, preventia ar putea sa fie sortita esecului atunci cand, in Ioc sa ramana pe taramul sau de excelenta, abordeaza o problema multifactoriala si mai ales daca aceasta se sprijina pe o baza comportamentala. Totusi, in etapa contemporana noi traim intr-o perioada in care acest tip de interventie este in mod regulat reclamat si totusi continua sa aiba rezultate slabe. Exista domenii ale patologici legate de comportamentul uman in care preventia a putut da rezultate pozitive. Astfel, in anumite tari s-au obtinut progrese importante in reducerea mortalitatii rutiere. De asemenea, se cunosc numeroase cazuri de campanii de preventie in urma carora au fost culese rezultate excelente privind limitarea sau suprimarea consumului de
droguri ilicite sau a tutunului. Sa nu uitam insa ca limitarea vitezei in conducere a fost mai ales respectata dupa aparitia amenintarii de suspendare a permisului de conducere in cazul unui delict constatai. Si in felul acesta a fost redusa mortalitatea prin accidente de circulatie.
Putem discuta despre preventie atunci cand abordeaza probleme de comportament, ca ca functioneaza perfect mai ales atunci cand este impusa sau cand devine inutila.
Educatia pentru sanatate: ameliorarea unei stari pozitive care implica subiectul
Exista numeroase critici impotri preventiei, considerata ca liind prea lineara si defensi, acuzata, printre altele, de a fi prea punctuala si de a nu tine cont de notiunea generala de sanatate care a dat
nastere unei reale inversiuni a demersului intelectual, a educatiei pentru sanatate. Nu se pune problema de a se apara impotri unei amenintari, ci de a ameliora o stare poziti. Aceasta educatie pentru sanatate este simetrica educatiei generale si se doreste, ca si ea, globala si poziti. Acest punct de vedere prezinta mai multe antaje, liste un demers mai putin medical, dar adaptat, din punct de vedere intelectual, conceptului de sanatate. Acesta reprezinta nu numai ideea absentei bolii, ci si un ideal in sine care merita incercarea de a-l obtine si de a-l conser.
Educatia pentru sanatate poate sa fie implementata si de catre profesionisti non-medicali, in mod particular profesori. Acestia pot lua in grija adolescenti in locurile de educatie si in felul acesta pot realiza o crestere a puterii de interventie prin multiplicarea modalitatilor de interventie. Numai ca profesorii se comporta adesea in astfel de situatii ca si pedagogi, deci ca experti ai unei discipline si numai a uneia. Iii au tendinta sa ii invete pe tineri conceptele despre sanatate ca si cum i-ar inta matematica sau istoria. Iii vor incerca sa trateze problemele de sanatate in mod didactic. Din momentul in care simt ca problema ii depaseste, au tendinta de a se separa de aceasta
sarcina si de a o plasa unor experti din exterior pe care-i considera in mai mare masura apti de a aborda astfel de probleme. in cele mai bune cazuri, in care profesorii isi asuma aceasta responsabilitate, ei o fac in mod parcelar.
Educatia pentru sanatate se regaseste astfel total acoperita de intarea unor diverse probleme medicale in spatele carora se afla uitata educatia generala privind anumite domenii. Daca obiectivul urmarit este acela de a proteja un individ impotri pericolelor pe care le-ar putea intalni, fara a-i lasa initiati, deci protejandu-l chiar impotri vointei lui, acesta devine o cale de interventie discuila. Cei care educa in acest fel sanatatea se transforma in substituie parentale care fac tot posibilul pentru a-l feri pe tanar de anumite pericole. Numai ca printr-o astfel de interventie tanarul este mentinut in statutul sau de inocenta si incapabil de a lua cea mai mica decizie autonoma. Eficacitatea educatiei pentru sanatate reclama, dimpotri, participarea acti si voluntara a subiectului.
Promorea sanatatii: modificarea perceptiei despre propria persoana
Acest punct de vedere prea "educativ", in sensul restrans al termenului, care priveste educatia pentru sanatate a suscitat emergenta notiunii de promore a sanatatii. Aceasta a incitat actiuni concrete cu o reala eficacitate privind interventia. Pentru tineri este important nu atat sa li se transmita notiuni noi privind anumite conduite, ci sa fie determinati sa judece ei insisi anumite comportamente. Mai mult decat informatia este importanta modificarea opiniei pe care adolescentul o are asupra lui insusi.
Promorea sanatatii reprezinta o educatie prin care se cauta realizarea optimala a fiecarui individ si trebuie sa se afle cat mai departe de intamantul clasic, care are ca singur scop respectarea unor programe. in procesul de educare a sanatatii, anumite aderuri trebuie sa porneasca de la subiectul insusi, considerat ca fiind responsabil de aderurile pe care le detine. in felul acesta, subiectul stapaneste problema considerata. Fii poate lua cunostinta atat de problema, cat si de solutia care este mai favorabila. Nu trebuie sa incercam sa informam, ci mai ales sa determinam ca subiectul sa castige un nivel superior de constientizare, o noua demnitate.
Informatia serveste numai pentru a se asigura pe sine
Sa ne amintim ceea ce se intampla la inceputul celui de-al doilea an de viata, cand copilul mic descopera acel spatiu miraculos care-i terorizeaza pe parinti: scara. Riscul este neregulat repartizat, unii nu-l intalnesc niciodata, altii nu manifesta nici un interes, pentru ca le place sa se deplaseze numai pe suprafete e; in schimb, altii sunt deosebit de interesati sa urce si sa coboare aceasta scara. Parintii incearca sa faca fata acestei situatii in multiple feluri: fie insotindu-i pe copii, fie interzicand total aceasta experienta printr-o bariera. Interdictia tara suport da nastere la conflicte care se repeta si fiecare trebuie sa accepte pana la urma ca un copil este capabil sa invete si poate sa faca lucrul acesta daca este insotit. in final, dupa cate incercari, copilul este capabil sa urce si sa coboare singur si demn acea scara. Cu aceasta ocazie, a intat ce important, a luat cunostinta de posibilitatile sale, de noua sa demnitate. A fost intat si respectat. De ce oare se uita mai tarziu aceasta metoda cu atat de bune rezultate?In educatia pentru sanatate am putea sa promom in mod natural aceasta solutie. Desigur, exista pericole, exista accidente. insa nu trebuie sa ne oprim la o simpla conilizare a accidentelor privind metoda folosita; important este rezultatul educatiei. A inta sa rezolvi o situatie despre care nu stiai nimic inainte inseamna mai mult decat sa stapanesti o noua tehnica. Satisfactia cunostintelor dobandite reclama recunoasterea celorlalti. Copilul a intat printr-un efort personal, a intat prin contactul cu ceilalti, a fost respectat de ceilalti si i s-a recunoscut reusita. Regula de baza este aceea ca intarea sa fie urmarea dorintei de cunoastere a subiectului.
A educa: a impune regula si a o explica
Educatia nu se desprinde de interdictie. Dorinta comporta unele riscuri si de aceea interdictia este uneori mentinuta. Daca interdictia este mentinuta intr-un mod dominator, subiectul isi pierde increderea in sine si deci si increderea in celalalt, cu deosebire atunci cand tinerii abordeaza problemele adolescentei. A educa inseamna a expune legea, regula si a o explica pentru ca cel care o inta sa poata rezol problema. Pentru aceasta, cei ce transmit regulile trebuie sa-l convinga pe subiect ca el poate rezol problema si ca rolul celor care-I inta este acela de a-i furniza mijloacele sa o faca. Cei ce educa trebuie sa aiba incredere in cei pe care-i inta si sa-i determine sa inteleaga cunostintele transmise.
Privind educatia adolescentilor fata de consumul de droguri, celor care ii educa le revine sarcina de a le oferi ratiunile prin care ei sa-si poata domina relatiile cu "produsele care produc placere". Tanarul trebuie sa invete cum sa-si domine dificultatile. Acest lucru nu se poate face insa numai prin intare, ci trebuie sa i se permita sa-si antreneze capacitatea sa de reflectie privind aplicarea regulilor intate. EI trebuie sa invete sa reflecteze privind rezolrea problemelor pe care le avea de infruntat in viata sa de adult responsabil.
In ceea ce priveste sanatatea, disparitatea este aceeasi intre obiectivele afisate si mijloacele utilizate adesea. Preventia punctuala, and la baza informatia specializata, este eficienta cu cei pe care nu-i priveste problema, cei intelepti si niciodata tentati. in general insa, un adolescent, mai mult decat altii, este neincrezator in opinia parintilor sai si de aceea tentat sa incerce. ii trebuie o serie de informatii asupra unor probleme riate pe care le-ar putea intalni, dar daca dorim sa le poata face fata, trebuie sa-i oferim argumente pentru a le intelege.
Sanatatea: notiune culturala
Trebuie sa incercam sa separam educatia din scoala pentru sanatate si educatia generala. Aceasta propunere de a lansa scoala in aventura educatiei pentru sanatate, pe care o numim promorea sanatatii, se poate sprijini pe trei argumente negative la care ar trebui gasite unele raspunsuri satisfacatoare: intrebarea privind pertinenta asupra locului in care se desfasoara interventia, intrebarea privind pertinenta asupra celui care intervine si intrebarea privind pertinenta asupra interventiei insesi.
Scoala a devenit un loc de alegere privind educatia pentru sanatate. Alocarea unui numar de ore pentru promorea sanatatii nu putea constitui decat un raspuns partial care s-ar putea intersecta cu orele de instruire civica, transformandu-se astfel intr-un orar clasic de intare a unei materii. Din fericire, sanatatea nu este o materie ca oricare alta si nu se poate inta ca si celelalte. Sanatatea este o stare de spirit. Promorea sanatatii individului nu poate veni decat de la individul insusi. Rolul celor care transmit cunostintele este de a-l convinge ca merita aceasta realizare pentru el insusi. in acest scop, trebuie sa invete sa se respecte, ceea ce nu reprezinta o notiune naturala. El isi acorda acest respect resimtindu-l pe cel al celorlalti. Pornind de la acest principiu de baza, educatorii pot manifesta o anumita exigenta care se ridica la nivelul celor ce o reprezinta.
Obiectivul principal este acela de a-i convinge pe educatori ca se pot integra intr-o asemenea sarcina si ca elevii au nevoie de aceasta educatie. Educatia pentru sanatate este eficienta daca se sprijina pe ratiuni de actiune si nu se multumeste cu simpla analiza a unor mijloace de realizare.
Preventia este un termen foarte medical, educatia clasica se percepe a fi prea "educati". Exista desigur riscuri in ambele situatii, dar acesta este pretul prin care se trece de la certitudinea esecului la posibilitatea reusitei.
Sanatatea nu este o notiune medicala, nici sanitara, este o notiune culturala si se pot obtine rezultate daca o consideram ca atare.
