Satisfacerea erotica realizata de un individ, care isi foloseste in acest scop propriul sau corp. Initial termenul a fost propus de Naecke si mai tirziu folosit de H. Ellis, care il si introduce in literatura medicala de specialitate (v. NARCISISM). Freud considera A. ca o etapa normala in dezvoltarea sexualitatii. O modalitate frecventa de A. este onania (masturbatia sau ipsatia), intilnita la ambele sexe. A. a fost incriminat de psihanalisti in etiopatogeneza unor nevroze si psihoze denumite "narcisice", deoarece subiectul isi centreaza intreaga atentie asupra propriei persoane. Dupa Freud "fixarea" libidoului in faza narcisica devine perversiune sexuala (asa-numita masturbatie esentiala, care se prelungeste mult peste perioada pubertatii). Uneori ea persista toata viata, "intretinuta" de usurinta cu care se obtine, impiedicind astfel subiectul sa-si organizeze modelul heterosexual normal de existenta. In psihopatologie, A. este intilnit in oligofrenie, schizofrenie si in demente. El se explica prin "dezinhibitia" instinctului sexual (hipererotism), cu scaderea pina la disparitie a controlului si a criticii actelor instinctuale. O importanta deosebita are A. in adolescenta unde, prin posibilitatea "fixarii" intr-o conduita erotica anormala si persistenta, poate stavili maturizarea heterosexuala. Caracterul patologic al A. este determinat de substituirea persistenta si preferentiala fata de actul heterosexual (v. PERRSIUNE SEXUALA).