este un tranchilizant derivat de benzodiazepina introdus in terapeutica de Harris, in 1960. C. se absoarbe lent din tubul digestiv; datorita eliminarii incete din organism, C. poate produce cumulare. Efectul sau tranchilizant este de lunga durata (610 ore). Este un anxiolitic superior, fata de meprobamat. Desi nu are actiune hipnotica propriu-zisa, favorizeaza instalarea somnului (efect facilitator). C. scade reflectivitatea medulara, relaxeaza musculatura scheletica si are efecte anticonvulsivante. Experimental si in unele conditii clinice (sindrom dislipidemic, neuroze) poate diminua unele componente lipidice din ser (Cuparencu si colab., 1972, Sirbu si colab., 1974, 1975). Actiunea sa tranchilizanta se explica prin inhibitia determinata la nivelul sistemului limbic si a hipocampului. C. nu are actiune antipsihotica. Indicatiile terapeutice sint reprezentate de neuroze, precum si de alte stari reactive, in care loul clinic este dominat de
tensiune psihica, iriili-tate, anxietate,
tulburari emotionale si de comportament. Se mai aplica in isterie,
stari depresive, debut ASC. C. se poate administra ca tranchilizant in sindromul de abstinenta la alcoolici si morfinomani sau ca miorelaxant in stari spastice (torti-colis, lumbago, sindrom radicular, contractura reumatica) sau in unele stari spastice de origine centrala la copii (tetraplegie, paraplegie spastica, boala lui Little), miscari involuntare patologice (coreea Huntington). C. este un bun adjuvant in epilepsie. Ca tranchilizant se indica in diverse domenii medicale, de ex. pre- si postoperator, in tratamentul unor tulburari gastro-intestinale si cardiovasculare insotite de tulburari afective, precum si in tratamentul unor forme de HTA sau
ulcer gastro-duodenal. Efectele secundare pe oare le poate determina C. constau in astenie, somnolenta, apatie, vertij, disprosexie, dismnezie, diminuarea performantelor intelectuale si chiar confuzie mintala. Uneori poate genera o stare de
depresie cu t
endinta la suicid. Mai rar C. poate produce hiperexciilitate, agitatie, ostilitate, comportament de tip maniacal (Ban Th., 1969). S-au descris si cazuri cu tulburari de tip ataxic. C. mai poate produce si alte efecte secundare cum ar fi: hipo
tensiunea arteriala, uscarea mucoasei bucale, greata, constipatie, cresterea apetitului, ingrasare, diminuarea libidoului, tulburari menstruale, tulburari hepatice, eozinofilie, eruptii alergice. in cazul utilizarii repetate sau abuzive. C. determina toleranta si o toxicomanie medicamentoasa cu declansarea sindromului de abstinenta la intreruperea brusca a administrarii sale. C. este contraindicat in sarcina, de asemenea in starile comatoase si in intoxicatiile produse de substante deprimante ale SNC (narcotice, hipnotice, alcool), colaps, stari de soc, glaucom,
insuficienta hepatica si renala, miastenie grava,
alergie specifica. Se administreaza cu prudenta la debili, batrini si la femeile care alapteaza. Nu se administreaza in tratament ambulator la persoanele care, in cadrul exercitarii profesiei lor, reclama o perfecta coordonare psihomotorie (soferi, aviatori, dispeceri etc.). C. nu se asociaza de obicei cu fenotiazine sau antidepresive triciclice, fiindca potenteaza efectele
sedative si cele de tip atropinic, totusi unii autori admit asocierea C. cu neuroleptice in psihoze (Predescu si colab., 1^76). C. potenteaza de asemenea efectul barbiturice-lor si actiunile alcoolului; din acest motieste interzis consumul bauturilor alcoolice in timpul tratamentului cu C. Nu se asociaza cu IMAO. Intrucit C. impiedica actiunea ACTH de a determina eozinopenie, este contraindicata administrarea sa la cazurile care urmeaza sa fie supuse probei Thorn. C. poate fi asociat cu primidona, antihistaminice, antispasmodice colinoli-tice de tipul clidiniului (Librax(R), Quarzan(R)) sau cu
hormoni estrogeni (Menrium(R)). Preparate. Posologie. Napotonul
