Farmacodependenta majora intilnita mai ales in America latina, unde se consuma frunzele de coca. Drogul poate fi folosit si sub forma de priza nazala, perlinguala sau sub forma de injectii. Kramer si Ca-meron (1975) considera C, un adevarat prototip de farmacodependenta, in care exista o puternica "dependenta" psihica insotita de dependenta fizica si de toleranta; adevaratele fenomene de
sevraj sint absente, a). Intoxicatia acuta cu
cocaina se manifesta printr-o simptomatologie asemanatoare unei manii confuzi, cu agitatie psihomotorie, logoree, halucinatii vizuale, onirism, midriaza etc. Tulburarile cardiovasculare sint intotdeauna prezente. in formele sere de C. acuta pot aparea crize de tip epileptic, iar moartea poate surni prin paralizia centrului respirator, b). Intoxicatia cronica cu cocaina se instaleaza treptat, in aproximativ 12 ani de la consum, odata cu aparitia unor
tulburari constante si specifice. In general se dezvolta progresiv un
delir sistematic expansiv si paranoid, dublat de halucinatii polisenzoriale (vizuale, auditi si tactile); tulburarile confuzo-onirice sint de asemenea frecnte. Bolnavul se prezinta cu excoriatii cutanate, incercind mereu sa indeparteze de pe piele presupusele ginganii si paraziti care-l tulbura. Cantitatea de cocaina zilnic ingerata poate atinge 110 gr la zi. in primele ore dupa ingerare, bolnavul este euforic, logoreic, cu o ideatie accelerata si o activitate exagerata; pe masura ce scade efectul, apare indispozitia, depresia, nelinistea, iriili-tatea, furnicaturile si, odata cu aceste tulburari, cautare
a disperata a unei noi cantitati de cocaina. In cazul prizei
nazale se produce frecnt perforarea septului nazal (semn patogno-monic). Orice intrerupere brusca sau scadere prea rapida a cantitatii de cocaina zilnica produce tulburari digesti (crampe, tensiune, diaree,
varsaturi etc), palpitatii, tremuraturi fine ale extremitatilor etc. Spre deosebire de morfinomanie lipsesc atit algiile de tip migrator cit si colapsul. Dupa instalarea farmaco-dependentei, se observa o progresiva alterare a personalitatii, bolnavul denind suspicios, interpretativ, apatic. Pe baza ideilor delirante si a complexului halucinator-oniric, bolnavul poate deni uneori agresiv si sa comita acte antisociale. Noyes si Kolb afirma ca degradarea morala este mai grava si mai rapida ca in morfinomanie. Rareori cocainomanul ramine un monotoxicoman; din cauza tulburarilor produse de consumul cronic de cocaina, intre care
insomnia si iriilitatea sint cele mai suparatoare, bolnavul va recurge pentru corectarea lor la produse sedati, mai ales din grupa opiaceelor (morfina, co-deina). Tratamentul C. este indelungat si reclama o mare atentie din partea medicului, stiut fiind ca bolnavul va cauta sa recurga la tot felul de trucuri si subterfugii spre a-si procura drogul. Odata cu elaborarea unui program si explorarea atenta se trece la dezintoxicare progresiva (1020 zile), sub supraghere stricta. Urmeaza faza lunga si dificila de reinsertie socio-profesionala, printr-o observatie si urmarire de cel putin 13 ani. Deocamdata in C, rezultatele terapeutice ramin mediocre, iar' recidile frecnte.
