Dupa unii autori CP., impreuna cu logoneuroza si neuroza ticurilor sint considerate neuroze cu simptomatologie predominant psihomo-torie. Spre deosebire de cele doua forme amintite, si care apartin ca debut si perioada de formare copilariei, CP. se instaleaza in plina maturitate si la persoane care au deja o vechime oarecare in profesie. Debutul este lent, insidios. Aparitia CP. este precedata de un stress psihic sau de conflicte aparute in cadrul profesiei (esecuri, tensiuni, insuccese etc). Simptomul cardinal il constituie tulburarea stereotipului psihomotor principal din exercitarea meseriei. Aparitia CP. este legata si de structura psihica mai sensibila, mai fragila a persoanei puse sa lucreze in conditii trege sau neavenite. Frecventa este mai mare la barbati decit la femei. In CP. tulburarea psihomotorie respectiva apare in timpul profesiunii, perturbind-o din cauza imposibilitatii de a exercita miscarile ce sint specifice si in acelasi timp necesare exercitarii sale. Astfel, la scriitori folosirea stiloului, la olonisti a arcusului, la dactilografe apasarea clapelor masinii de scris etc. Aceasta tulburare in executia psihomotorie a actului respectiv se poate desfasura sub diverse variante; exista o forma spastica si alta paralitica in fata comenzii date. Tremuratura sau
durerea pot apare simultan sau uneori chiar sa inlocuiasca elementul spastic sau paralitic. Examenul neurologic al segmentului respectiv nu pune in edenta nici un fel de modificari de reflexe sau de sensibilitate. Una din cele mai importante particularitati pe care o prezinta CP. este aceea ca miscarea perturbata pina la
impotenta functionala in contextul profesional, poate fi executata degajat, cu mare usurinta si fara nici o greutate in alte imprejurari sau in alte scopuri. Astfel o dactilografa care nu mai putea sa bata la masina decit cu mare efort, si numai cu mina stinga, reusea in acelasi timp sa
cinte la pian, fara nici un fel de dificultate. Kreindler si Voiculescu relateaza cazul unui scriitor care pre-zentind CP. a incercat diferite manevre spre a putea scrie cum ar fi: folosirea unui creion foarte gros, scrisul in picioare etc. Bolnavul cu CP. prezinta si alte
tulburari neurotice dar care toate grateaza in jurul acestui simptom esential. In cadrul acestor tulburari se mentioneaza: manifestari neuro-vegetative, insomnie, anxietate, iriilitate, scaderea randamentului psihic, dismnezie, hipoprosexie. Constient si in acelasi timp alarmat cauta fel de fel de refugii si remedii. Incercarile sale voluntare de a innge "obstacolul" aamin fara rezultat. De multe ori, dupa asemenea tentative, apare o amplificare a tulburarilor sau o crestere a difuzibilitatii lor. Diagnosticul diferential se face cu afectiunile neurotice sau inflamatorii care prezinta manifestari asemanatoare, dar unde lipseste aceasta exclusitate de aparitie a tulburarii psihomotorii, selectiv legata de exercitarea stereotipului profesional. Prognosticul CP. este rezervat; evolutia este intermitenta, cu frecvente recidive; boala are un caracter progresiv ceea ce il determina pina la urma pe bolnav sa-si schimbe profesia sau sa se pensioneze. Tratamentul CP. este bazat pe o psihoterapie indelungata la care se asociaza tranchilizante minore (Napoton, Meprobamat, Diazepam etc). Metodele de reeducare cit si fizioterapia vor fi indicate dupa un repaus prelungit necesar reechilibrarii functiilor si eliminarii elementelor perturbatorii. Sedintele de narcoanaliza ca si terapia autogena Schultz pot contribui in larga masura la ameliorarea starii generale a bolnavului si in acelasi timp la dirijarea sa spre o actitate sustinuta si eficienta intr-un domeniu limitrof, dar in cu totul alt cadru, decit acela al profesiunii in care s-a declansat CP.
