Se intelege prin F. parasirea nemotivata a domiciliului, adesea fara scop, pe o durata variabila de timp. Gayral sistematizeaza F. in raport de durata (F. scurte si F. indelungate), de starea de constiinta a subiectului (F. automata, neasteptata, brusca, urmata de amnezie si F. lucida, mai mult sau mai putin premeditata, fara tulburari de constiinta concomitente). Alte elemente care caracterizeaza o F. sint amintirea pe care o are bolnavul despre episod, entualele delicte comise in cursul sau (de exemplu furturi), scopul formulat de bolnav sau cel care se poate deduce, caracterul spontan intempestiv al F. sau premeditatea si preparatile efectuate (bilete de tren, bagaje etc). F. trebuie deosebita de vagabondaj (v. VAGABONDAJ) si de dromomanie (v. DROMOMANIE). Descrierea clinica si studierea determinismului acestei tulburari de comportament difera in functie de virsta subiectului (F. copiilor, adultilor si batrinilor). 1). F. adultului poate fi sistematizata in functie de contextul in care apare

tulburari de constiinta, stari de afect, lou delirant. Automatismul ambulator epileptic (care e un tip de automatism din cadrul epilepsiei psi-homotrice) are o durata de citeva ore sau zile, este neasteptat, necoordonat. Desi actiunile bolnavilor pot fi aparent coordonate, intentionate logic, ele scapa de sub controlul constiintei, fapt care explica amnezia lacunara sau totala pe care o lasa. Gayral semnaleaza existenta variatelor posibilitati de la obnubilarea automata (de robot), pina la unele deplasari aproape organizate (se citeaza in literatura cazuri in care bolnavii au facut calatorii pe distante mari cu trenul, vaporul etc, tre-zindu-se intr-un oras sau chiar tara necunoscuta, nestiind cum au ajuns acolo). Unii autori incadreaza F. epileptica in grupa starilor crepusculare (alaturi de somnambulism). in afara de epilepsie se pot observa fugi in starile secunde si crepusculare din isterie. F. poate apare la traumatizatii cranio-cerebrali. Starile confuzionale din bolile infectioase, alcoolism, prin trairile onirice si halucinatorii, pot inscrie in loul lor clinic si F. Sint tipice F. alcoolicilor, ca reactie de aparare, in cazul trairilor onirice cu halucinatii terifi ante. in starile reacti acute (ca urmare a actiunii unor psihotraume puternice, calamitati naturale, catastrofe, bombardamente etc) pot apare stari de afect patologic, insotite de stari crepusculare. Stapiniti de panica, bolnavii ajung sa fuga la intimplare, fara tinta, orbeste. Melancoliile anxioase pot culmina prin F. si raptus suicidant. F. oligofrenilor sint cel mai adesea bruste, impulsi, discordante, absurde, nemotivate. in starile de deficit intelectual (oli-gofrenii, demente), F. este nemotivata, fara scop, absurda, neorganizata (un fel de ratacire). Sint frecnte la dementii senili, care pleaca la intimplare si se ratacesc, neputindu-se intoarce acasa (motiv pentru care trebuie supragheati permanent), in PGP, F. se poate insoti de o serie de delicte (furturi), in manie, datorita permanentei nevoi de miscare si inconstanta, cu schimbarea proiectelor actiunii, se pot observa F., rataciri. F. care nu apar pe fondul unor tulburari de constiinta par mai organizate si motivate, asa cum sint F. delirantilor cronici, motivate de idei paranoide de persecutie (bolnavii doresc sa se puna la adapost, sa fuga de persecutorii lor) sau F. din delirele mistice (vizionari care pleaca pentru a indeplini o misiune). Psihopatii insili, timolabili, mitomani au adesea gustul anturii, plecind fara motiv si neanuntat. Uneori tendinta la F. apare periodic (de ex. la dipsomani, care dispar pentru o perioada ce corespunde episodului de exces alcoolic), la dromoma-nii obsesionali (care sint stapiniti periodic de impulsiunea obsedanta a calatoriei, a plecarii cu primul autobus, tren, indiferent unde), in unele manii periodice, care pot debuta prin F. 2). Fugile copilului si ale adolescentului. F. este o tulburare comportamentala frecnta in psihopatologia infanto-junila. Ea este favorizata de o serie de trasaturi ale acestor virste, in special impulsivitatea, lipsa deliberarii, frecnta starilor de afect, avintul imaginatiei etc. (V. Ghiran). Printre factorii de mediu care concura la realizarea sa sint incriminati in special cei educativi, familiali si scolari (familii dezorganizate, alcoolismul tatalui, conduitele necorespunz;atoare ale parintilor, lipsa supragherii, carente afecti, greseli in sensul seritatii excesi sau, dimpotriva, al laxitatii educationale). F. a fost considerata drept o "reactie de protest" a copiilor (Heuyer). Ea poate fi uneori semnalul de alarma al tendintei spre o insertie sociala defectuoasa, cu antrenarea in ba nda, vagabondaj, cind copilul poate ajunge pina la delicnta (furturi etc). In afara de aceste circumstante, cauzele F. la aceste virste pot fi epilepsia (automatismele ambulatorii), debutul schizofreniei in adolescenta, debilitatea mintala, tendinta la organizarea dizarmonica a personalitatii, cu tulburari caracteriale, insilitatea si hiper-emotivitatea adolescentilor. Implicatiile practice si medico-le-gale ale F. se refera la masurile de supreghere si evitare a recidilor, la dementi, deliranti si epileptici. Delictele comise in cursul F. cu tulburari de constiinta (automatisme epileptice, stari onirice) confera neresponsabilitatea bolnavilor. La copii si adolescenti sint necesare masuri complexe in cadrul LSM (anchete sociale, testari psihologice, depistarea carentelor educati, maHiiri de evitare a delicntelor etc).