Descris de Ganser (1898), are importante implicatii medico-legale. Dupa Regis, bolnavii arata ca au auzit si au inteles intrebarile care li se pun, dar dau raspunsuri aproximati, echivoce, absurde, chiar la cele mai simple intrebari. Aparind dupa stressuri psihice gra, S.G. a fost descris la inceput la detinuti (in special la cei care sint in asteptarea procesului). intrucit Ganser considera ca trasatura principala a sindromului "Vorbeireden" (a raspunde alaturi), acest sindrom a fost denumit si sindromul raspunsului alaturi. Sub raportul apartenentei etiopatogenice, pozitiile autorilor sint destul de diferite. Astfel, Predescu il descrie la modulul psihozelor reacti prelungite, atasindu-l psihozelor de tip isteric (alaturi de puerilismul si pseudodementa isterica); Ghiliarovski il plaseaza in cadrul tulburarilor de constiinta; H. Ey il considera ca o forma particulara a starilor crepusculare isterice; A. Porot admite existenta S.G. in schizofrenie (forma catatonka), la care Gayral presupune prezenta sa in confuziile mintale, in melancolii, in stari maniacale si dementa. Desigur aceste pozitii dirse pot duce la o extensiune abuziva a cadrului. Majoritatea autorilor admit originea psihogena, durata scurta si rersibilitatea simptomelor. Diagnosticul diferential cel mai important (mai ales sub aspect medico-legal), si totodata cel mai dificil, este cu simularea (v. SIMULARE), deoarece, dupa Meth, bolnavul pare sa inteleaga intrebarea pusa, cu toate ca raspunsul dat este surprinzator de prostesc isi pastreaza legatura cu intrebarea pusa. Dezorientarea temporo-spatiala, amnezia, tremorul sint simptome prezente, dar cu o intensitate si manifestari variabile. Dupa unii autori, S.G., denumit si pseudodementa lui Wernicke, s-ar situa intre melancolia deliranta si neurozele posttraumatice. Durata relativ scurta (de ordinul zilelor) cit si rersibilitatea totala, ii confera un prognostic bun.