Este un aminoacid dicarbo-xilic esential, care se gaseste in SNC, avind un important rol meolic. Ac.G. fixeaza ionul de amoniu toxic, care rezulta in cursul proceselor meolice din SNC sau cel care poate ajunge la acest nivel in urma alterarii functiei ureogenetice a ficatului, in diverse afectiuni ale acestuia. in urma conjugarii cu amoniul rezulta glutamina netoxica. Aceasta este vehiculata spre rinichi unde se descompune, amoniacul fiind eliminat, iar Ac.G. este recuperat de organism. in felul acesta, Ac.G. intervine in detoxifierea si mentinerea capacitatii functionale a scoartei cerebrale (rol eutrofic), putind chiar mari aceasta capacitate (rol tonic, psihoanaleptic). Ac.G. favorizeaza sinteza acetilcolinei
mediator chimic important in SNC. Cu toate acestea efectul psihoton nu este unanim admis, deoarece experientele pe animale nu l-au confirmat pe deplin. Prin decarboxilarea Ac.G. se produce GABA, cu rol inhibitor asupra SNC. in aceasta reactie intervine vitamina B6 in calitate de catalizator. Diminuarea producerii de GABA (avitaminoza BR sau antagonizarea actiunii acesteia prin HIN) determina fenomene de hiperexciilitate a SNC. Pe linga cele aratate, Ac.G. are si alte roluri in organism, prin participarea la meolismul glucidic, protidic, sinteza glutationului si a ac. folie. Ac.G. impiedica pierderea K. din celule (indicatii GLUTAMATI). GLUTAMATII sint saruri ale Ac.G.; actioneaza prin transformare in Ac.G. Au importanta si prin cationii pe care ii contin (Na, K, Ca). Indicatiile Ac.G. sint reprezentate de unele forme de
epilepsie (petit mal), oligofrenie fenilpiruvica, precum si alte forme de intirziere mintala, leziuni cerebrale de origine vasculara, ateroscleroza, sechele dupa neuroviroze (encefalite), dismnezii,
surmenaj intelectual, stari astenice, neuroze, depresii
, mixedem. In afara acestora, Ac.G. se poate utiliza in hiperamoniemie, in encefalopatia portala (hepatite toxice, precoma sau coma hepatica, obstacole ale circulatiei porto-cave). in cursul tratamentului cu HIN se poate asocia Ac.G. cu vitamina Ii" pentru a diminua incidenta fenomenelor de excitatie ale SNC determinate de HIN. Efectele secundare constau in intoleranta digestiva (greata, voma, diaree) determinate de dozele mari administrate per os. Parenteral, aportul masiv de Na (glutamat de Na) poate determina, in caz de
insuficienta hepatica, instalarea alcalozei si hipopotasemiei. Ac.G. este contraindicat in insuficienta suprarenala acuta si cronica, dezechilibru electrolitic sever. Administrarea per os nu se poate practica in cazuri de hiperaciditate gastrica. Glutamatul de Na (sau alte saruri) nu se va injecta in caz de oligurie, anurie sau
insuficienta renala. Preparatul Glutarom'+I contine pe drajeu 400 mg ac. glutamic, iar pe fiole 1 g (10 ml) glutamat de Na. Per os se administreaza 3Ifi g pe zi, in 3 prize, dupa mese. Tratamentul este de lunga durata In caz de coma hepatica se administreaza sub forma de injectii sau perfuzie i. (1530 g pe zi, in solutie izotonica de glucoza). In cursul tratamentului cu HIN se recomanda asocierea unei doze mari de ac. glutamic si 50 mg vitamina B" pe zi. Multi-glutinul'+) este un preparat injecil care contine glutamat de Na, K si Ca; actioneaza prin transformarea sarurilor respective in ac. glutamic. Prin aportul de saruri, multiglutinul poate corecta dezechilibrul electrolitic din bolile hepatice mentionate. Se injecteaza i. 510 fiole pe zi diluate in solutie izotonica de glucoza.