Meningele si LCR au un important rol biochimic si de protectie mecanica a SNC. Se considera ca principala sursa de producere a LCR este formata de plexurile coroide; LCR este resorbit la nivelul vilozitatilor arahnoidiene. In felul acesta in permanenta se asigura o circulatie si o reinnoire a sa. Cantitatea totala de LCR la adult este de 150 cmc. Recoltarea se face prin punctie rahidiana lombara sau suboccipitala. Examenul LCR ofera multiple posibilitati de investigatie, aducind date utile diagnosticului clinic, iar in unele cazuri chiar precizarea diagnosticului etiologic. Presiunea LCR se masoara cu ajutorul aparatului Claude si difera, in mod normal, in functie de pozitia bolnavului; in decubit, 716 ml apa, atit lombar cit si suboccipital; 3045 ml apa lombar si zero suboccipital, in pozitie sezinda. in timpul masurarii presiunii LCR, proba Queckenstedt-Stookey (compresiunea cutanata a jugularelor pe apofizele transverse cervicale, 30 de sec.) mareste presiunea LCR la 5060 ml apa, cu revenire la normal in 1520 sec. Presiunea LCR creste in mod patologic in sindromul de
hipertensiune intracraniana sau se produc modificari ale probei Queckenstedt-Stookey in compresiuni sau obstacole de diverse nivele, pe caile de circulatie a LCR. Aspect macroscopic. In mod normal, LCR este clar, ca apa de stinca. Principalele modificari sint:
lichid opalescent, in unele meningite virotice sau bacteriene;
lichid tulbure sau purulent, in general in meningitele microbiene;
lichid xantocromic, in perioada tardi a unei
hemoragii meningiene cit si in unele meningite, aspectul xantocromic (de la galben-portocaliu pina la galben foarte sters) se datoreste unor deriti ai pigmentului sanguin;
lichid hemoragie, in
hemoragia meningiana si unele meningite hemoragice. Examenul ci-tologic trebuie facut la maximum 12 ore de la recoltare pentru a avea date corecte. Examen cantitativ. Numararea celulelor din LCR se face pe o lama speciala de sticla (tip Nageotte sau Fucs-Rosenthal), cu ajutorul microscopului. in mod normal LCR contine 0,3 elemente/mm:i, la nivel rahidian. Cresterea peste acest n
ivel a elementelor are o semnificatie patologica. Examen calitativ. Dupa centrifugare si colorarea sedimentului, pe o lama de sticla, se face o citire la microscop. Permite precizarea tipului de celule crescute (formula lichidiana) a caror semnificatie patologica este in raport cu etiologia si faza de evolutie a maladiei. Cu tehnici speciale se pot evidentia si celulele neoplazice. Examenul biochimic. Reactiile Pandy si Non-ne-Appelt determina calitativ globulinele din LCR si sint, in mod normal, negative; albuminele totale se determina cantitativ cu rahialbuminometrul Sicard (normal 0,200,30%, prin recoltare rahidiana). Globulinele cresc in special in luesul SNC; in meningite cresc atit globulinele cit si albuminele, existind posibilitatea cresterii concomitente a albuminelor cu numarul de celule, dar si disocierea citoalbuminica (celule crescute numeric,
albumina normala) in faza initiala a meningitelor, cu precadere a celor de origine virotica, cit si in poliomielita. Disocierea albumino-citologica (celule normale, albumina crescuta) apare in compresiuni medulare, unele
tumori cerebrale, polira-diculonevrite, in faza de conlescenta a unor meningite. Cloru-rorahia si glucorahia, respectiv dozarea clorurilor si a glucozei din LCR, are ca lori normale: cloiiurorahie 7740 gr CLNa%0; glicorahie 0,600,80 gr %0. Hipoglicorahia se intilneste in unele meningite, in sindroame hipoglicemice si in primele zile ale unei hemoragii subarahnoidiene. Hipoclorurorahia se datoreste mai ales meningitei tuberculoase. Reactiile coloidale au la baza flocularea unor suspensii, (cel mai frecvent benzol coloidal) realizate in dilutii succesive cu LCR. Luind in considerare zonele de floculare, in raport cu seria de eprubete in care s-au facut dilutii]e, se distinge zona sifilitica (sifilis nervos) in primele eprubete si zona meningitica, in ultimele eprubete. Examenul bacteriologic se face atit prin bacterioscopie directa, respectiv centrifugare si colorarea sedimentului, urmata de identificarea germenilor la microscop, cu loare in special in meningitele bacteriene, cit si prin insamintari pe medii de cultura, urmate de identificarea agentului cauzal si efectuarea antibiogramei.
