Este alcaloidul principal al opiului (515o/0), chimic fiind un derivat de fenantren. Are aspectul unei pulberi albe cristaline, cu gust amar, insolubila in apa. Sarurile (clor-hidrat, sulfat) sint solubile in apa. M. actioneaza lent dupa administrare per os, deoarece se absoarbe incet din tubul digesti In schimb, dupa injectarea sa s.c. sau i.m. efectele apar rapid. Eliminarea M. se face lent pe cale renala, in cea mai mare parte sub forma meolizata (90%). Alte cai de eliminare sint constituite de tubul digestiv, placenta si glandele mamare (cantitati reduse). Efectele M. asupra organismului sint multiple, sistemul nervos avind o sensibilitate particulara. Influentele M. asupra SNC sint complexe, deprimind sau stimulind diferite zone. Actiunea principala pentru care se utilizeaza in terapeutica este cea analgezica. Sub influenta M. dispare perceperea durerii moderate si este diminuata intensitatea durerilor mari, somatice sau viscerale. Pe linga modificarea pragului la durere (cresterea pragului perceperii dureroase), diminua reactiile psihice, mai ales anxietatea si dezorganizarea comportamentului care insotesc durerea. Efectul analgezic este maxim dupa o ora si poate dura 46 ore. Analgezia poate fi urmata de somnolenta sau somn, la majoritatea subiectilor. Sub actiunea dozelor mici de morfina se produce scurtarea timpului de reactie, dar dupa o perioada de timp, reactiile vor fi intirziate. Dozele mari determina de la inceput efect deprimant. Sub actiunea acestui medicament diminua atentia, capacitatea de concentrare, lasociatiile se fac cu intirziere iar pe testele psihometrice creste frecventa greselilor. Ideatia poate fi stimulata. M. scade autocontrolul. Un alt efect al M. il constituie starea de euforie insotita de reverie, care este cauza principala a morfinomaniei. in unele cazuri M. poate determina o stare de disforie, anxietate, stare de excitatie psihica si delir. La unii indivizi, M. are actiune afrodiziaca, in timp ce la altii este anafrodiziaca. Sub influenta M. se produce mioza si cresterea presiunii intraooulaire. Mioza se mentine si la persoanele tolerante. In afara efectelor mentionate, M. actioneaza si asupra altor etaje "ale SNC; centrii respiratori si centrul tusei fiind deosebit de sensibili la actiunea sa. Chiar in doze subanalgezice, se produce o usoara deprimare a centrului respirator. Dupa doze analgezice diminua atit ritmul cit si amplitudinea respiratiei. Actiunea antitusiva, desi este intensa, nu se poate intrebuinta terapeutic, datorita riscului (dezvoltarii) morfinomaniei. Dozele toxice de M. produc paralizia centrului respirator. M. deprima centrul vasomotor si termoreglator in timp ce alti centri sint stimulati. Astfel, dupa doze mici poate aparea greata si varsaturi, la unii indivizi (16%), datorita actiunii. M. asupra zonei chemoreceptoare (trigger), care declanseaza centrul vomei. Dozele mari au un efect invers. Sub actiunea M. sint stimulati centri reflecsi medulari. M. are influente si asupra sistemului vegetativ (stimulare parasimpa-tica, actiune anticolinesterazica, actiune simpatomimetica) precum si asupra glandelor endocrine (eliberare de AiCTH si ADH). M. este o substanta histaminoeliberatoare. O actiune importanta a M. este cea exercitata asupra musculaturii netede. La inceput creste amplitudinea peristaltismului gastric si se accelereaza evacuarea continutului. Acest raspuns pasager este urmat de diminuarea tonusului si a motilitatii gastrice insotite de contractia pilorului si augumentarea tonusului duodenal. in felul acesta intirzie evacuarea stomacului. La nivelul intestinului subtire creste tonusul si diminua peristaltismul, prelun-gindu-se pasajul. Evacuarea colonului poate intirzia pina la 24 ore. Diminuarea tranzitului, scaderea secretiilor tubului digestiv si a reflexului de defecare determina constipatie. Acest efect se mentine si in caz de toleranta (morfinomanie). Mecanism de actiune. Actiunea analgezica a M. se explica prin modificarea algognozei, a integrarii psihologice a durerii si a diminuarii reactiei afective la durere. M. actioneaza asupra conexiunilor talamocorticale si a unor arii corticale implicate in procesele mentionate mai sus. Se produce o stare similara cu aceea rezultata din sectionarea cailor talamice care converg spre lobul frontal. Producerea spasmelor asupra musculaturii netede se datoreste actiunii colinomimetice. Indicatiile terapeutice. M. este folosita mai ales pentru efectul sau analgezic. Utilizarea sa in acest scop trebuie facuta insa cu multa prudenta, tinind seama de riscul dezvoltarii dependentei. Din acest motiv, M. se va aplica numai in cazurile in care alte analgezice sint ineficiente (de ex. dureri neopliazice, traumatisme, arsuri, colici grave, dureri etice, obstructie vasculara periferica, infarct miocardic, dureri postoperatorii). in afara acestora se mai poate utiliza in prenarcoza, soc compensat, astm cardiac, edem pulmonar acut cardiogen, intoxicatie cu atropina. Efectele secundare sint reprezentate de greata, varsaturi, spasmul musculaturii bronsice si al cailor biliare, constipatie, oligurie, retentie urinara, mioza, cresterea presiunii intraoculare si a presiunii LCR, hipotensiune arteriala, tremuraturi, hipertonie musculara, stare de hiperexciilitate nervoasa, convulsii, eruptii cutanate. Supradozarea determina