Sint medicamente psihotrope (psiholeptice, Delay) care au proprietati linistitoare (tranchilizante). Sub actiunea lor diminua reactiile afective (indiferenta afectiva) si activitatea psihomotorie. La indivizii normali nu au actiune importanta asupra facultatilor psihice si de constiinta. in conditii patologice reduc starile de neliniste, excitatia psihica si agitatia. De asemenea, diminua agresivitatea si sindroamele psihotice. Actiunea lor antipsihotica se instaleaza treptat; ele reduc atit
tulburarile psihice acute, cit si pe cele cronice. N. sint eficiente si fata de psihozele experimentale sau "model", determinate de substante psihozo-mimetice sau psihodisleptice (v. PSIHODISLEPTICE). Nu sint narcotice. In doze mari pot determina somnolenta si
somn cu modificari ale EEG, ca si in
somnul fiziologic. Individul se trezeste insa cu usurinta sub actiunea unor stimuli obisnuiti. Administrarea indelungata, mai ales a unor doze mari, determina aparitia unor
tulburari extrapiramidale de tip parkinso-nian (parkinsonism medicamentos, Parkinson terapeutic). Acest lucru a determinat pe unii sa afirme ca aparitia acestor fenomene este corelata cu eficienta terapeutica. N. au actiuni vege-latitrope puternice, putind determina hipotensiune, bradi-cardie sau tahicardie, modificarea temperaturii corpului si a meolismului etc. Aceste actiuni intra in compozitia "sindromului neuroleptic", care ar caracteriza grupul tranchilizantelor majore. N. potenteaza actiunea unor medicamente cu efecte deprimante ale SNC cum ar fi: narcoticele, hipnoticele, analgezicele narcotice (exista exceptii, de ex. reserpina). Pot antago
-nizu sau facilita actiunea agentilor convulsivanti (ex. reserpina potenteaza
convulsiile peratetrazolice la animale si ES la om). N. actioneaza prin deprimarea activitatii unor formatii SNC in special subcorticale (sistem limbic, hipotalamus, sistem reticular activator ascendent), inhibind transmiterea sinaptica (efect neuroplegic). Un rol important in actiunea N. il joaca blocajul receptorilor dopaminergici din SNC. N. se pot clasifica in derivati fenotiazinici, alcaloizi de Rauwolfia, derivati ai benzochino-lizinei si de indol, derivati tioxantenici, derivati de butiro-fenona. in afara acestora exista si alte medicamente, cu alte structuri chimice, care se utilizeaza ca N. (clozapina, sulpiridul). Lambert a grupat N. dupa predominanta unor efecte clinice in a), Ar. sedative, care au actiune linistitoare si produc hipoten-siune, si b). N. incisive, care sint halucinolitice si produc fenomene extrapiramidale, frecvente si intense. Din primul grup fac parte lemepromazina, tioridazina, propericiazina, clor-protixenul. in al doilea grup se situeaza tioproperazina, trifluo-perazina, flufenazina, butirofenonele. Clorpiomazina este situata central. Primii derivati se afla la stinga sa, iar N. "incisive" la dreapta ei. Actiunea antihalucinatorie descreste de la dreapta spre stinga, pe cind cea anxiolitica scade in sens invers. Astenia si somnolenta pe care o produc N. urmeaza aceeasi linie descres-cinda, de la stinga la dreapta. Considerind ca etalon actiunea neuroleptica a clorpromazinei (150400 mg p.o.)t Weitbreeht (1973), dupa aprecierea lui Haase, imparte N. in: a), preparata cu actiune moderata (promazina, tioridazina, peiazina, protipen-dilul, lemepromazina, clorprotixenul); b). preparate cu actiune. medie (trifluopromazina, proclorperazina); c). preparate cu actiune puternica (perfenazina, butirilperazina, trifluopenazina) si d). foarte puternice (rezerpina, haloperidolul, flufenazina si tio-perazina).