Termenul se refera la o stare de constiinta particulara care realizeaza o activitate mentala "automata", bogata in viziuni si halucinatii animate, predominant vizuale, asemanatoare starilor de vis. Majoritatea autorilor accentueaza aspectul confuzional al starilor onirice de diverse etiologii. Psihiatrii francezi au adus contributii pretioase la conturarea si studiul lor clinic: Lasegue (oare a delirul alcoolicilor cu un vis treaz), Chaslin, Regis (care descrie "delirul oniric" sau "delirul de vis", subliniind imbinarea celor doua aspecte confuzional si delirant). S-a spus, plastic, ca onirismul reprezinta pentru confuzie ceea ce visul este pentru somn. Luind ca prototip onirismul din delirium tremens, Gayral sintetizeaza caracterele sale, concretizate in evolutia sa episodica, in participarea intensa a bolnavului la viziunile si scenele "visului" sau, dramatizarea si puternica sa incarcatura emotionala. Tulburarile de perceptie (iluzii si mai ales halucinatii) sint predominant vizuale, panoramice, multiple, oontinind uneori scene animate, cu o tematica mai frecvent profesionala sau familiala (mai rar scene mistice sau erotice). Ele creeaza o stare penibila de teama, anxietate, pina la teroare. Traindu-.si activ "visul", bolnavul isi adapteaza conduita trairilor halucinatorii, in care devine personajul central, gesticuleaza, striga, se agita, se apara, fuge, ameninta etc, putind ajunge la adevarate "raptu-suri pantofobice" (reactii anxioase, fuga, impulsiuni etc). Pericolul in O. rezida in reactiile neprevazute ale bolnavului invadat de panica. O., fiind un element e
sential al confuziei mintale, poate apare in confuzii toxice si infectioase. O deosebita frecventa are in
alcoolismul acut si subacut. in afara O. toxi-infectios, dramatic, agitat, exista forme mai putin intense, cu predominanta halucinatiilor la care bolnavul asista pasiv (din personaj principal devine un simplu martor neutru). Aici se incadreaza O. din momentul adormirii (hipnagogic), O. din halueinoza pedunculara (Lhermitte), precum si viziunile fumatorilor de opiu. O. mai poate apare in starile care antreneaza o disolutie a constiintei, cum ar fi accidentele epileptice (epilepsia temporala), leziunile de focar (tumorale) ale zonei dience-falo-bazilare, paroxismele anxioase, starile crepusculare. Bufee delirante onirice (tranzitorii) s-au mai descris in cazul accidentelor vasculare cerebrale (spasme, hemoragii, ramolismente). Agitatia nocturna a unor dementi senili se poate desfasura tot pe fundalul O. Sub raport diagnostic, desi recunoasterea starii onirice este in general posibila, ea trebuie deosebita de unele stari de granita, cum ar fi delirul de imaginatie al lui Dupree (v. DELIR, de imaginatie), de starile oneiroide (v. ONEIROIDIE) si de reverie (v. RERIE).
