Termenul acopera sensuri psihiatrice particulare in raport cu substratul psihopatologic determinant. Astfel, exista O. in unele psihoze (schizofrenie, melancolie, delire cronice etc.) caracterizata prin refuzul bolnavului de a executa unele actiuni cerute de medic sau anturaj (refuzul de a vorbi, de a merge, de a minca etc). Aceasta O. poate fi interpretata ca o forma pasiva de negativism si, de cele mai multe ori, este determinata delirant (delir paranoid, delir mioromanie, stari dementiale). O. mai poate apare in neuroze, psihopatii, debilitate mintala. in psihiatria infantila, sint cunoscute reactii de opozitie favorizate sau determinate fie de incompleta identificare cu modelul adult, fie de modele educationale imperfecte, creatoare de situatii tensionale afective, aversiuni, antipatii etc. O. transpare in contextul mai graal conduitelor delictuale.