Ansamblul de tehnici chirurgicale prin care se urmareste tratamentul unor afectiuni psihice. Primul care introduce P. este psihiatrul portughez Egas Moniz (1936); prin practicarea unor sectiuni in substanta alba a lobului pre-frontal se intrerup o parte din conexiunile ce leaga lobul frontal de talamus (leucotomie). Mai tirziu, Freeman si Watts (1942) extind sectiunea la toate fibrele talamo-frontale, realizind in acest fel o izolare a lobului prefrontal de formatiunile cerebrale subiacente, metoda cunoscuta sub numele de lobotomie. Leuco-tomia si lobotomia au cunoscut o raspindire inaintea erei psihotropelor, iar tehnicile aplicate s-au perfectionat, diversificin-du-se in acelasi timp. Tehnica. Sub narcoza se practica o gaura de trepan in regiunea fronto-temporala (intr-o zona bine determinata), dupa care se introduce leucotomul (un bisturiu special subtire si netaios). Prin miscari de balansare se sectioneaza fibrele intilnite pe traseu. Metoda se repeta apoi in emisfera opusa, realizindu-se, dupa volumul fibrelor sectionate, fie o leucotomie fie o lobotomie. Ca o varianta a tehnicii lui Moniz si Freeman, trebuie semnalata leucotomia transorbitala, imaginata de Fiamberti (1937), care abordeaza conexiunile talamo-frontale prin orbita. Aceasta este o tehnica selectiva, permitind sectionarea conexiunilor talamice doar cu anumite zone cor-tioale, de ex. ou ariile 9, 10, 11, 13, 14, 24 si 32 Brodman, este in acelasi timp si o tehnica oarba, cu un coeficient mare de risc, datorat pericolului sectionarii unor artere importante si, in consecinta, producerea de hemoragii fatale. Prin metoda stereotaxica, in ultimii ani s-a reusit o mai buna delimitare a zonei si un control mai riguros al fibrelor ce urmeaza a fi sectionate. S-a incercat evitarea pericolului hemoragiei, prin coagularea unor zone cerebrale; se practica metode de coagulare a unor nuclei talamici in intregime prin injectarea de substante chimice ca formol, novocaina s.a. Pentru realizarea lobo-tomiei s-au folosit si ultrasunetele (Lindsham). Alte metode chirurgicale puse la punct de Pool, Le Beau, Scoville, constau in rezecarea unor arii corticale bine determinate (topectomie). Accidente si complicatii. 1). Mortalitatea. Tehnicile utilizate in psihochirurgie comporta un coeficient de risc insemnat, mortalitatea intraoperatorie mentinindu-se ridicata (16%, dupa majoritatea statisticilor). Principala cauza de deces intraopera-tor o constituie hemoragiile cerebrale imprevizibile; chiar tehnicile cele mai puse la punct ramin manopere oarbe. Mortalitatea ridicata se intilneste mai ales in procedeele transorbitale. 2). Crizele epileptice. In afara riscului vital imediat, trebuie luate in considerare si complicatiile la distanta, crizele epileptice ocupind, in acest sens, un loc de frunte (1214o/0) dupa David si Pool. 3). Deficitul intelectual. Tinind seama de caracterul interventiei, care scoate din circuitele fiziologice o zona insemnata din SNC, la care se mai adauga si leziunile de tip cicatricial (cu extindere variata) se presupune ca interventiile chirurgicale antreneaza si un grad progreside deficit intelectual; intensitatea acestuia este greu de evaluat, deoarece bolnavii selectati pentru astfel de interventii, pe linga tulburarile psihice, pot prezenta si o denivelare intelectuala. 4). Modificarile de personalitate. intr-un procent semnificatide cazuri se constata modificari importante ale caracterului si personalitatii; bolnavii devin indiferenti, apatici, hipobulici, puerili, uneori cu o dispozitie exaltata, cel mai caracteristic aspect fiind, dupa Moniz, "pierderea caldurii emotionale". Indicatiile de elec-tie inaintea erei psihotropelor erau reprezentate de schizofrenie, sindroame halucinator-paranoide, psihoze afective si neuroza obsesivo-fobica. in deceniul al 5-lea al secolului nostru indicatiile P. au devenit abuzive, ele ouprinzind majoritatea bolilor psihice cu evolutie cronica, alaturi de unele forme de epilepsie si de psihopatii. Cu timpul insa aplicarea P. a fost mult res-trinsa rezumindu-se la unele forme ale schizofreniei cu evolutie progresiva, neinfluentata de metodele terapeutice cunoscute, sau care prezinta un pronuntat comportament antisocial; se mai recomanda de asemenea in formele de neuroze obsesivofobice grave si rezistente la tratament, precum si in unele afectiuni somatice cronice, insotite de dureri insuporile (neoplasme,