Este considerata ca un fenomen biologic general si normal al evolutiei individului. in aceasta calitate S. se manifesta la toate nivelele structurale biologice, de la cel molecular pina la cel de organ. Personalitatea in ansamblul sau este si ea "marcata" de fenomenul senescentei. Se admite ca S. se manifesta, in linii generale, pe doua uri. Unul strict organic, altul psihologic. Ambele strins unite in determinismul fenomenului de senescenta, care este unitar, se completeaza reciproc in modalitati de expresie somato-psiho-logice, destul de caracteristice. Raportata timpului biologic trait, S. poate fi considerata ca o ia treia "virsta" a individului (dupa perioada de crestere si adulta). Delimitarea senescenta

senilitate este inca discutata. Exista opinia ca senilitatea nu ar reprezenta altce decit o senescenta "accelerata", din care motive distinctia intre batrinetea normala si cea patologica, adesea este greu de facut. Cercetarile moderne au demonstrat ca S., din punct de vedere biologic, se caracterizeaza prin modificari structurale si functionale riate, ale tuturor tesuturilor si organelor. Se descrie o senescenta moleculara, manifestata prin scaderea proceselor de sinteza a proteinelor celulare. im-batrinirea celulara se caracterizeaza deci prin atrofie, diminuarea numarului de celule, in special din tesuturile nobile (neuroni), si prin proliferarea tesutului conjunctiv (oligodendro-ghie, fibre elastice, fibre oolagene etc). Intereseaza, din punct de vedere psihiatric, cu deosebire atrofia tesutului nervos, a cortexului, unde se obser o "rarire" a densitatii neuronilor, iar structural se evidentiaza incarcarea grasa (lipidica) si pigmentara, cu rarefactia protoplasmei si alterarea corpurilor lui Nissl, oare diminua in volum. Modificari atirofiee de acest gen exista in intregul sistem nervos central. Importante sint si tulburarile meolice. in primul rind, se remarca modificarea meolismului apei, caracterizata prin scaderea semnificati a cantitatii de apa intracelulara. Acest lucru are repercusiuni negative si asupra structurii coloidale protoplasmatice. Este perturbat apoi echilibrul electrolitic, prin cresterea concentratiei sodiului, clorului si calciului, cu scaderea potasiului, magne-ziului si fosforului. Mai pregnante sint insa riatiile enzime-lor intracelulare, intre care de mare importanta este diminuarea noila a activitatii lipazioe (lipolitioe), scaderea consumului de oxigen si implicit a meolismului bazai. in S. se admite si o anume psihologie, a "virstei a treia", determinata nu numai de tulburarile meolice amintite, ci si de situatia socio-familiala si profesionala a batrinului. Este o perioada din viata care aduce cu sine schimbarea unor deprinderi, a unui mod de a trai si munci, uneori chiar a ambiantei familiale si a situatiei materiale. Prin mecanisme de "autointretinere", elementele socio-familiale se repercuta negativ asupra substratului biologic al S. si invers, favorizind aparitia tulburarilor psihice. in linii generale, se admite ca batrinul isi pierde "fluiditatea mintala" intr-o masura apreciabila, alaturi de capacitatile intelectuale instrumentale, care diminua si ele (atentia, memoria etc). Scade de asemenea capacitatea de efort psihic si fizic. Pe afectiv, se intilneste tenta depresi, descurajarea, pesimismul. Viitorul pare pentru virstnic nesigur, daca nu chiar amenintator. Acomodarea psihologica la situatii noi este lenta si imperfecta; consertorismul fiind o caracteristica a virstei. Iriilitatea, insilitatea psiho-afecti, nerabdarea, morozitatea, completeaza loul psihologic. Cronologic S. este divizata in doua etape, tinind seama de faptul ca acest proces bio-psihologic se instaleaza lent si progresiv, debutul fiind adesea imposibil de precizat. Prima etapa este presenes-centa (involutia), cuprinsa intre 4565 ani, si senescenta pro-priu-zisa, dupa 65 de ani. Fireste, aceste limitari in timp sint relative si controversate, dar ofera niste repere orientative, utile. Presenescenta se instaleaza lent, progresiv, alteori mai precoce si mai rapid ca evolutie. Spontaneitatea, promptitudinea reactiilor psiho-motorii, psiho-plasticitatea si sintonia, desc o tendinta spre diminuare. Acuitatea senzoriala, auditi si vizuala scade, de asemenea. Fatigabilitatea psihica si fizica este frecventa si apare dupa eforturi moderate. in ansamblu, eficienta muncii depuse este in declin. Pentru obtinerea unor rezultate, efortul intelectual este mai mare decit inainte. Din aceste motive pot apare perturbari in relatiile sociale si profesionale. Teama de esec si ineficienta duce la sentimente de culpabilitate si nerealizare, la reactii conflictuale si