In general, se admite ca S.M. constituie suma de aptitudini psihologice, armonios conexate, intr-un model unic de asimilare, acomodare si actiune asupra mediului biologic si psihosocial in care traieste individul. S.M. poate fi considerata, concomitent, cauza si efect a adaptarii corespunzatoare a omului la mediu; cauza, deoarece de calitatea aptitudinilor psihice depinde in mare masura articularea normala a individului in ambianta, si efect, intrucit mediul socio-familial si educativ modeleaza si slefuieste, pozitiv sau negativ, potentialitatile psihismului. Acesta este si sensul masurilor luate de OMS, care vizeaza crearea unor conditii individuale si oolectiv-sociale, capabile sa concure la obtinerea S.M., care nu este si nu poate fi o structura psihologica determinata definitiv; ea trebuie vazuta ca o functie psihologica in "miscare" continua, versatila, dinamica si intr-o permanenta relatie cu ambianta, care, de asemenea, este variabila. In incercarea de a fixa citeva repere psihice dinamice, Sivadon si Duchene (dupa Porot) sustin ca aceasta ar trebui sa contina urmatoarele aspecte pozitive: 1). Capacitatea de adaptare la mediu si la diferite situatii care pot apare (fizice, psihologice, sociale etc); 2). Capacitatea de a obtine satisfactii de la viata (realizarea individuala, familiala, profesionala etc); 3). Rezolvarea corespunzatoare, atit pentru individ cit si pentru societate, a trebuintelor instmotivo-afeetive ou deosebire sexuale. Tinind seama de insemnatatea S.M. pentru individ si pentru societate, mai ales in actualele circumstante ale revolutiei tehnico-stiintifice, caracterizata prin adinci prefaceri economico-sociale, se impune cu necesitate elaborarea unui ansamblu de masuri capabile sa apere si sa mentina S.M.; aceasta sarcina revine mai ales igienei mintale. Un rol deosebit in realizarea obiectivelor S.M. il are laboratorul de psiho-profilaxie ( L.P.P.).