Din acest grup fac parte acele tulburari ce se datoresc incetinirii sau absentei proarii stimulilor pe caile de conducere, fiind astfel luate in considerare mai multe forme de blocuri, sino-atrial sau atrio-ventriculare, partiale sau totale.
Se intilnesc rar in cursul copilariei, in aceasta perioada de rsta o atentie deosebita impunind-o mai ales blocul atrio-ventricular complet si cu forma sa posibila congenitala.
Blocul sino-atrial. In cadrul acestei aritmii, tulburarea de conducere este determinata de blocarea impulsurilor la nivelul no-dulului sino-atrial, contractiile atriale fiind oprite sau mult incetinite, in concordanta cu traseele electrocardiografice, care sint lipsite de unda P.
Blocurile atrio-ventriculare. Sint arit-miile ale caror tulburari de conducere constau din blocarea impulsurilor in drumul lor spre nodului atrio-ventricular, fiind denumite astfel blocuri atrio-ventriculare. Ele se prezinta sub mai multe varietati, de la forme fruste, partiale, pina la blocul complet.

Blocul frust. Este un bloc atrio-ventri-cular de gradul I, care de fapt se prezinta numai ca o anomalie electrocardiografica, cel mult sesizindu-se la examenul fizic asurzirea primului zgomot.
Traseele eleclrocardiografice pun fn edenta prelungirea intervalului PR, care poate fi Intilnit si in conditii normale la copil.
Aceasta tulburare de conducere poate sa apara in evolutia unor suferinte miocardice din cursul R.A.A. sau al difteriei, in cadrul unor cardiopatii congenitale, precum si ca o manifestare a intoxicatiei cu digitala, cind medicamentul trebuie intrerupt.
Anomalia poate fi si congenitala, fara sa prezinte vreo semnificatie deosebita.

Blocul atr io-ventricular de gradul II.

Este o anomalie de conducere care se poate prezenta sub forma a doua tipuri majore si anume :
tipul Mobilz I, denumit si fenomenul Luciani Weuckebach, in care intervalul PR se alungeste progresiv, fiind urmat de absenta unui complex QRS, oprirea pulsatiei persistind eventual in jur de 5 cicluri cardiace ;
tipul Mobilz II fiind blocul intermitent atrio-ventricular fara prelungirea progresiva a intervalului PR, dar care prezinta un raspuns ventricular la 24 contractii atriale.
Aceste blocuri recunosc aceleasi cauze ca si blocul de gradul I, impunind numai un tratament cauzal.
Blocul atrio-ventricular de gradul III. Este un bloc complet, in cadrul caruia nici un impuls atrial nu trece spre nodului atrio-ventricular, blocarea lor petreeindu-se la nivelul ramurei stingi sau drepte a fasciculului His.
Prin aceasta tulburare se determina o independenta intre contractiile atriale si cele ventriculare, care nu trebuie confundata cu disociatia atrio-ventriculara in care conducerea atrio-ventriculara este normala, dar disociatia contractiilor atrio-ventriculare apare ca rezultat al contractiilor ventriculare mai rapide decit cele atriale, datorita prezentei unor focare de iritatie situate in ventriculi.In blocul complet contractiile atriale sint aproape intotdeauna mai rapide decit cele ventriculare, reprezentind o tulburare de conducere atrio-ventriculara in care stimulii atriali isi au frecventa si relatia independente fata de contractiile ventriculare.
Originea lui poate fi dobindita sau congenitala, dupa cum forma congenitala poate fi intilnita in afara unor cardiopatii congenitale, in mod deosebit poate insoti transpozitiile de vase mari, anomaliile endocardice si fibroelastoza congenitala.
Rareori poate sa apara dupa unele interventii chirurgicale pe cord in cursul corectiilor din tetrada Fallot, sau a defectelor foarte mari septale ventriculare, care se mai pot complica si cu accidente de tip Adams-Stokes.

Manifestarile clinice sint sterse sau de cele mai multe ori pot sa lipseasca, tulburarea descoperindu-se cu ocazia examenelor electro-cardiografice.
Uneori, in formele congenitale, odata cu instituirea sindromului Adams-Stokes, pot fi surprinse manifestarile grave ale acestei tulburari ce constau din pierderea starii de constienta si aparitia convulsiilor.
Examenele eleclrocardiografice se caracterizeaza prin disocierea existenta dintre unda P si complexul Q R S, pe traseul respectiv nemaiexistind nici o relatie dintre aceste componente ale ciclului cardiac. Undele P sint, cu rare exceptii, intotdeauna mai frecvente complexelor Q R S, uneori unda T prezentind ca si complexul QRS eventuale deformari cind unda P se suprapune peste ele.
Tratamentul se impune atunci cind frecventa scade sub 40 de pulsatii pe minut, sau cind surn crizele de tip Adams-Stokes, folosindu-se efedrina sau izoproterenolul (Izu-prel), in dozele obisnuite.
In formele in care blocul este consecinta starilor hiperkalemice, tratamentul zeaza folosirea diureticelor de tipul Nefrixului si corticolerapia.
Corticoterapia isi indreptateste o anumita indicatie si in formele intilnite in cursul unor afectiuni inflamatorii, indeosebi in R.A.A.In formele ce se insotesc de crize repetate de tip Adams-Stokes se mai recomanda si imtarea unui stimulator artificial.
Acesti copii trebuie supravegheati si din punct de vedere al regimului lor de ata, fiindu-le contraindicate eforturile fizice.