Definitie: Situatie clinica caracterizata prin modificarea succesiunii in timp a batailor cardiace sau/si a relatiei dintre activitatea etajului atrial si ventricular al inimii, induse de anomalii in formarea impulsului sau transmiterea sa. Orice tulburare de ritm si de conducere prezinta modificari ECG caracteristice, care permit diagnosticul, astfel ca aceste
tulburari sunt definite clinic si ECG.
Cea mai practica clasificare a aritmiilor se bazeaza pe mecanismul de producere, desi nu exista nici o relatie intre etiologie si tipul de aritmie. Aritmiile elueaza uneori la copii cu cordul indemn. Exista pe de alta parte
aritmii asimptomatice la copii cu
boli cardiace. O parte dintre aceste aritmii pot deveni letale. Numai utilizarea aparatelor Holter poate aprecia exact impactul aritmiilor asupra mortalitatii la copil.
Ritmul cardiac normal este ritmul sinusal in care impulsurile care comanda contractiile inimii pornesc cu o regularitate remarcabila din nodul sino-atrial cu o frecventa caracteristica, legata de varsta si un aspect tipic pe inregistrarile ECG. Ritmul sinusal variaza ca frecventa cu varsta, starea de agitatie a copilului (tipat, febra, frica); evaluarea corecta a ritmului sinusal va fi facuta numai in
somn (la sugar). Pentru declararea ritmului sinusal r fi indeplinite criterii clinice si electrice. In mod normal exista o relatie inversa intre frecventa cardiaca si debit/bataie. Ritmurile foarte mari sau foarte mici au consecinte hemodinamice.
Aritmiile se instaleaza in trei tipuri de circumstante:
1. Modificari ale automatismului centrului sino-atrial, care constau din accelerari (tahicardie) sau incetiniri (bradicardie) ale ritmului cardiac, mai rar inhibarea centrilor superiori de automatism si intrarea in functie a centrilor inferiori.
2. Aparitia unor centri ectopici de automatism:
- aparitia automatismelor in
fibrele miocardice care in mod normal sunt lipsite de aceasta calitate;
- centri de excitatie patologica, asa numite curente de frontiera, intre zone de miocard afectate si zone sanatoase sau intre doua zone de miocard afectate in grade diferite.
3. Tulburarile de conducere a impulsului, care se datoresc alterarii transmiterii normale a impulsului de la atrii la ventriculi. Aritmiile la copil sunt pluri-etiologice, spre deosebire de adult, unde sunt generate aproape exclusiv de
cardiopatia ischemica. Cele mai grave aritmii la copil apar in cardiomiopatii, boli congenitale de cord,
reumatism articular acut si miocardita acuta.
Clasificarea clinica cea mai simpla imparte aritmiile, in doua grupe: cu ritm regulat sau neregulat, sau cu ritm rapid (tahicardii) sau lente (bradicardii) fiecare dintre acestea putand elua cu ritm regulat sau neregulat.
