Aceste pneumopatii, desi se prezinta cu o incidenta in scadere, se mentin inca drept formele etiologice cele mai frecnte ale pneumopatiilor bacteriene.
Patogenia si patologia pneumopatiilor de origine pneumococica se diferentiaza in mod pregnant odata cu virsta copilului si relatiile dintre primoinfectia si reinfectiile pneu-mococice, descriindu-se, asa cum s-a mai amintit, o anumita similitudine intre infectia pneumococica si cea streptococica.
Din acest punct de dere pneumopatiile pneumococicc prezinta aspecte anatomo-clinice cu totul diferite in cursul copilariei, descriindu-sc ca entitati bine definite.
In primul an de viata si chiar in perioada de copil mic, pneumopatia pneumococica se manifesta sub forma unei bronhopneumonii, ale carei leziuni anatomo-patologice sint de tipul unei bronhoalolite segmentare sau lobulare, dar cu tendinte marcate de diseminare, care din punct de dere clinic ii imprima bronhopneumoniei un caracter de mai mare gravitate, ativ cu celelalte forme de pneumopatii pneumococicc intilnitc la virstele mai mari.In perioada de sugar mare, copil mic si de prescolar, pneumopatia pneumococica isi modifica in mod simiilor caracterul clinic precum si aspectul leziunilor anatomo-patologice, facind trecerea dintre bronhopneumonie si pneumonia franca lobara a copilului mare. Este vorba de bronhopneumonia pseudo-lo-bara ale carei leziuni anatomo-patologice sint asemanatoare bronhopiieumoniei, extinse insa pe un teritoriu mai mare, reunind
ca intr-un bloc pneumonie focarele bronho-pneumonice respecti.
Spre deosebire de bronhopneumonie, cu toate ca leziunile afecteaza un teritoriu pulmonar mai mare, acestea sint totusi grupate si mult mai bine stapinite, cxistind totodata si tendinta marcata de limitare a diseminarii lor in alte teritorii bronhoalo-lare. In acelasi timp sint mult mai putin intense, decit in cursul bronhopneumoniei, disfunctiile respiratorii, starea toxica, evolutia clinica si insasi gravitatea bolii.
In perioada de prescolar mare si mai ales cea scolara, pneumopatia pneumococica se manifesta intr-un ansamblu asemanator adultului, ca o entitate descrisa sub denumirea de pneumonie fibrinoasa sau pneumonie franca lobara.
Pneumonia franca lobara se diferentiaza in mod vadit din numeroase puncte de dere atit de bronhopneumonia pneumococica a sugarului cit si de bronhopneumonia pseudo-lobara.
Bronhopneumonia pneumococica a fost descrisa odata cu bronhopneumoniile sugarului.
Este de amintit ca bronhopneumonia pneumococica, spre deosebire de bronhopneumoniile prin alti germeni, se caracterizeaza printr-o concordanta unitara intre manifestarile sindromului functional respirator, semnele stetacustice pulmonare, manifestarile generale si imaginile radiologice, cu focarele bronhopneumonice existente. in acelasi timp, bronhopneumoniile pneumococice nu au o tendinta spre abcedare, sindromul lor toxic fiind mult mai putin manifest.
Pneumonia pneumococica fibrinoasa, individualizata clinic si anatomo-patologic de catre Laennec sub denumirea de pneumonie franca, nu mai este astazi atit de frecnt intilnita.In acelasi timp, sub efectul favorabil al tratamentului antibiotic, atit loul clinic cit si evolutia pneumoniei au fost foarte mult modificate.
Alaturi de reducerea frecntei ei au fost mult indepartate si riscurile complicatiilor.
Se apreciaza de unii autori ca incidenta actuala a pneumoniei pneumococice la adult este numai in jur de 20%, fata de celelalte pneumopatii infectioase, fiind Intilnita In trecut, pina la 95"o din cazuri.Impreuna cu pneumonia franca lobara va fi descrisa si forma segmentara sau pseudo-lobara a bronhopneumoniei pneumococice, insistindu-se asupra diferentierilor existente dintre aceste doua forme.
Bronhopneumonia pseudo-lobara, intilnita si in perioada de sugar mare si copil mic, apare cel mai frecnt dupa perioada primei copilarii, fiind frecnta pina la virsta de 6 ani.
Abia in perioada de virsta scolara loul clinic al pneumoniei pneumococice este asemanator cu forma clinica a adultului.
Pneumonia pneumococica se caracterizeaza printr-un debut brusc, in plina sanatate aparenta, dar nu intotdeauna atit de solemn. Rareori este precedat de alte semne premonitorii sau ale unor infectii de cai respiratorii superioare.
Febra foarte ridicata, peste 39A si mentinuta in platou, starea de rau, polipneea, senzatia de jena respiratorie si chiar junghiul toracic, semne ale debutului adeseori solemn, pot fi intilnite la copilul de virsta scolara, ca si tusea, transformata dintr-un inceput intr-o tuse productiva cu expec-toratie mucopurulenta, aderenta, de culoare ruginie, uneori hemoptoica.
In perioada prescolara si la scolarul mic, adeseori junghiul toracic este inlocuit cu durerea vie abdominala, simulind un abdomen acut, dupa cum debutul clinic poate fi marcat de semnale predominante ale unui sindrom meningeal.
Evolutia pneumoniei se continua prin diminuarea junghiului, aparitia entuala a herpesului si precizarea semnelor fizice ale condensatului pulmonar, remarcate de prezenta unei matitati sau submatitati, exagerarea in aceiasi zona a vibratiilor vocale, aparitia ralurilor crepitante fine in inspiratie, precum si a suflului tubar.
Nu intotdeauna loul clinic este atit de bogat prin semnele clinice descrise. Adeseori manifestarile respiratorii ca si semnele stetacustice pulmonare pot fi foarte sterse sau chiar sa lipseasca, iar suflul tubar sau ralurile crepitante sa devina mai evidente dupa ameliorarea starii generale si cedarea febrei.
Sfirsitul in crisis al pneumoniei, clasic cunoscut, astazi se intilncste in mod cu totul exceptional, din primele zile de tratament, manifestarile generale amendindu-se cu disparitia treptata si a semnelor locale.
Sub tratament antibiotic evolutia pneumoniei este repede influentata, fiind mult reduse si complicatiile septice.
Unele probleme dificile de diagnostic apar atunci cind debutul pneumoniei este mai putin manifestat prin semne pulmonare si marcat de durerile intense abdominale, insotite uneori si de varsaturi.
Aceasta forma, descrisa de Marfan ca pneumonie forma abdominala sau pseudo-apendiculara, poate fi usor confundata si supusa intempestiv actului chirurgical.
Cu tot caracterul intens al durerilor abdominale intilnit in aceasta forma, apararea musculara este absenta, iar respiratia abdominala se desfasoara normal.
Pentru evitarea unor astfel de erori este necesar, pe linga un examen si o observatie medicala atenta, efectuarea si a unui control radiologie pulmonar.
Imaginile radiologice din fala si profil pun in evidenta focarul pneumonie bine delimitat, caracterizat printr-o opacitate intensa, omogena, sistematizata, de forma tri- A unghiulara cu virful in hil si baza spre periferie, imagine cunoscuta sub denumirea de triunghiul pneumonie al lui Weil si Mouri-quand, care intereseaza un lob sau mai multe segmente, de preferinta lobul lui Fowler.
Sub efectul favorabil al tratamentului, imaginile radiologice se sterg, unele reactii scizurale, iufiltratii mici nodulare reziduale, sau de imagini reticulare putind persista si in saptaminile urmatoare.
La copil, evolutia pneumoniei este in general mai scurta, existind si unele forme prelungite, asa cum este forma apicala sau in casca.
Exista forme clinice ale caror semne stetacustice pulmonare pot lipsi pe intreg parcursul evolutiei lor, pneumonia fiind prezu-mata numai pe baza semnelor generale sau descoperita radiologie.
Se pot intilni unele forme al caror lou clinic de debut sa fie dominat de semnele meinngeale, insotite de convulsii, somnolenta si chiar stare de coma, fara sa fie vorba totusi de o meningita pncumococica.
Relativ frecnt se poate asocia o nefrita intrainfectioasa, dupa cum insuficienta cardiaca si colapsul sa domine loul clinic al pneumoniei.
Prognosticul pneumoniei pneumococice in conditiile terapeutice actuale este foarte bun. Exceptional ar putea fi inregistrate cazuri mortale, atunci cind pneumonia survine pe fondul unor gra suferinte cronice cardiace, renale, hepatice, al unor afectiuni de sistem, in cursul bronsiectaziei sau al mucoviscidozei.
Pneumonia pneumococica aparuta in cursul terapiei imunosupresi, ca si la copin cu hipo- sau agamaglobulinemie, are un prognostic mult intunecat.In general complicatiile pneumoniei se intilnesc astazi mult mai rar, pleureziilc para- si metapneumonice fiind cele mai frecnte.
Este de temut abcesul pulmonar. A denit foarte rara, aproape ca o exceptie, peritonita pncumococica. Meningita pneumococica, astazi rar intilnita, este mai degraba urmarea unei otite sau sinuzile pneumococice, decit o complicatie a pneumoniei. Tot atit de rare sint si complicatiile pericardice.
La sugar si copilul mic otita supurata, iar la virstele mai mari si sinuzitele, pot fi cauza sau complicatii frecnte ale pneumoniei pneumococice.