Sistemul respirator la copil poate fi afectat, in anumite conditii, de o patologie cu totul particulara, expresie a unei inundatii brusce a alveolelor pulmonare si a bronsiole-lor de catre serozitatea plasmei sanguine din capilarele pulmonare, traversarea rapida a exudatului plasmatic fiind determinata de cresterea marcata a tensiunii din circulatia pulmonara.
Este vorba de edemul pulmonar acut intilnit in diverse stari patologice grave, de cele mai multe ori recunoseindu-i prezenta sa ca o manifestare a insuficientei cardiace a inimii stingi, intilnita in cursul unor cardiopatii congenitale sau dobindite si al glomeru-lonefritei difuze acute, despre care se va discuta in amanunt in modulul bolilor aparatului cardio-vascular.
Edemul pulmonar acut mai poate fi intil-nit la copil insa si in afara circumstantelor amintite, fiind vorba de edemul pulmonar de origine infectioasa, toxica, nervoasa sau mecanica.
Edemul pulmonar infecfios, cunoscut si descris inaintea celui de origine cardiaca, in cursul copilariei se intilneste foarte rar, de cele mai multe ori ca o consecinta a infectiilor pneumococice si apoi a celor cu flora gram negativa.
In cursul unor epidemii sezoniere cu mixo-rusuri, de asemenea se mai pot intilni unele forme de edem pulmonar infectios, care sa imbrace un lou clinic dramatic de lip asfixie.
Edemul pulmonar toxic se intilneste cu o frecventa mai ridicata, concomitenta cu cresterea incidentei unor categorii de intoxicatii. Astfel, in cursul intoxicatiilor cu para-thion, edemul pulmonar toxic apare in mod constant, alaturi de manifestarile musca-rinice, nicotinice si cele din partea sistemului nervos central.
Intoxicatiile accidentale cu oxid de carbon sau cu alcool, alkilo-fosfati, bioxid de sulf, hidrogen sulfurat, fosgen, clor, clorura de 7.ii, amoniac, bioxid de azot etc, ca si inges-tia sau aspiratia de substante foarte volatile, din care cel mai frecvent petrolul lam-pant, pot fi cauza, imediata sau in evolutie, de edem pulmonar.
Intoxicatiile cu substante volatile ca si inhalatia bioxidului de azot, in afara edemului pulmonar mai pot determina si unele pneumopatii. Cea interstitiala din cursul intoxicatiei cu bioxid de azot se remarca printr-o dispnee intensa si tuse, cu evolutie spre moarte, pneumopatia purtind denumirea de boala lui Silo Filler.
Unele medicamente cum sint: barbi tu-ricele, epinefrina, novarsenobenzolul administrat pe cale i.v. si chiar morfina, in anumite conditii, se pot face novate de aparitia edemului pulmonar.
Edemul pulmonar de origine nervoasa nu este atit de frecvent pe cit sint de variate
cauzele cc-l pot determina. El poate sa apara in evolutia encefalitelor, a hemoragiilor si traumatismelor cranio-cerebrale, ca si iu cursul interventiilor chirurgicale ale sistemului nervos central.
Epilepsia, leziunile medulare, mielitele pot fi de asemenea cauze determinante importante, descriintlu-se si o forma neuro-motorie pura.
Edemul pulmonar acut prin cauze mecanice apare ca urmare a unor evacuari brusce si masive de exudate si transudate pleurale, sau din alte catati seroase, dupa cum perfuziile intravenoase, administrate rapid si in cantitati mari, pot fi raspunzatoare de aparitia unui edem pulmonar acut, consecutiv cresterii importante si brutale a volemiei.
Se recunosc astfel in etiopatogenia edemului pulmonar acut un numar important de factori al caror rol se contureaza cu precadere, dar prin mecanisme de producere mai putin precizate.
Daca in cadrul edemului acut pulmonar de origine cardio-vasculara factorul hemo-dinamic domina patogenia acestui sindrom prin cresterea foarte marcata a presiunii capilare, in acest lant de mecanisme cu certitudine trebuie sa interna si "linii factori neuro-umorali, fara de care neputin-du-se explica actiunea favorabila a morfinei.
Rolul factorilor neuro-umorali este apreciat cu deosebire in declansarea si a altor forme de edem cu cauze foarte variate, justifieindu-se in acest mod bruschetea cu care se instaleaza.
In mod experimental s-au putut declansa edeme pulmonare acute prin administrarea in cantitati mari de adrenalina. De asemenea s-a observat aparitia edemului pulmonar acut dupa administrarea de dezoxicorti-costeron asociat cu injectii de solutii cloruro-sodice.
Explicarea aparitiei edemelor acute infec-tioase sau toxice este mai dificila. In mod sigur acesti factori intretin prin procese inflamatorii, edemul, hiperemia si tulburarile permeabilitatii membranei alveolo-capilare, carora ar trebui sa li se alature in mod obligatoriu si actiunea mai putin cunoscuta a unor factori neuro-umorali si mecanici.
Tabloul clinic se remarca prin unele manifestari ce se instaleaza de cele mai multe ori rapid, chiar brutal sau dramatic, dominate de o tuse chinuitoare, insotita de o secretie bogata, spumoasa, de culoare usor rozata, exteriorizata si perioro-nazal. Copilul este polipncic si dispneic. Setea de aer si dificultatile din ventilatia pulmonara sint factorii prin care efortul respirator se face mai putin sau mai intens cunoscut, caruia i se alatura si o respiratie zgomotoasa, barbotata. in formele foarte grave, sindromul respirator poate imbraca un caracter asfixie, iar in cele evoluate un aspect epuizant cu respiratie superficiala, neregulata, de tip bradipneic.

Uneori debutul poate fi semnalat, la copilul mai mare, printr-o jena respiratorie sau durere toracica si tuse productiva.
Sletacustic pulmonar se percep la percutie zone de submatitate, iar ascultator, respiratia barbotata si numeroase raluri umede, suLcrcpitantc si buloase.
Copilul este sau cianotic, agitat, anxios sau in stare de prostatie. Pulsul este slab batut si rapid, sau bradicardic.
Semnele clinice ale edemului pulmonar, aproape constant se intrica cu cele ale factorilor cauzali, imprimind loului clinic un ansamblu de aspecte foarte importante pentru diagnostic, dominate insa de caracterul lor de mare gratate si urgenta terapeutica.
Evolutia poale fi fatala, ca urmare a insusi factorului determinant, caruia i se alatura actiunea nefasta a edemului, moartea survenind prin stop cardiac sau respirator.
Imaginile radiologice ale edemului pulmonar nu sint specifice. Ele se aseamana foarte mult cu cele din cursul bronhopncu-moniilor. Ceea ce atrage atentia in chip deosebit este faptul ca opacitatile, de diferite marimi si intensitati, sint difuze si au un caracter diseminat, interferindu-se cu unele zone de transparenta normala sau chiar de hipertransparenta.

Alteori se pol observa numai modificari prind tonalitatea cimpurilor pulmonare prin prezenta unor voalari sau hipotrans-pa rente, dupa cum, rareori, imaginile se pot insoti de reactii pleurale discrete.
In intoxicatiile cu paralhion pot fi inlil-uite si unele aspecte pseudo-granulice.
Caracteristic pentru toate imaginile radiologice este faptul ca ele se modifica foarte repede de la un examen radiologie la altul.
Diagnosticul edemului pulmonar i2eaza cu aceeasi urgenta silirea si a cadrului lui etiologic, in vederea instituirii unei terapeutici prompte si eficiente.
Tratamentul .se adreseaza astfel din primul moment impotriva agentului cauzal, acesta fiind in cea mai mare masura factorul de reducere a edemului.
Dezobstructia, cu permeabilizarea cailor respiratorii si aspiratia secretiilor bronsice, oxigenoterapia, ventilatia asistata cu presiune intermitenta pozitiva sint de un real folos peni ni combaterea dificultatilor respiratorii.
Dispneea intensa poate fi combatuta prin administrarea sulfatului de morfina, in doza de 0,15 mg/kg corp, fiind contraindicata la rstele mici.
Diureticele in anumite situatii pot fi folosite. Nu sint recomandate medicamentele cu actiune antispumigena.
Administrarea atropinei este obligatorie si cu efecte sigure numai in intoxicatiile cu insectofungicide, in doze foarte mari.