Dupa rsta de 1 an patologia infectioasa a cailor respiratorii superioare incepe sa se diferentieze mai bine, copilul prezentind, pe masura ce creste, o mai buna capacitate de limitare a infectiilor in cadrul segmentelor morfologice ale acestor cai.
Termenul de faringita, faringo-amigda-lita sau de angina corespunde tuturor infectiilor ce afecteaza faringele, in care sint cuprinse si amigdalele palatine.

Dupa depasirea perioadei de sugar are loc o dezvoltare importanta si a acestor amigdale, a caror evolutie dureaza pina la rsta de 441/2 ani, perioada cind ele pot fi hipertrofiate in mod fiziologic, urmata apoi de involutia lor. in aceste conditii ele participa activ in procesele iufectioase ale cailor respiratorii superioare.
De foarte multe ori infectiile faringelui pot fi manifestarea unui numar variat de infectii generalizate, in afara de faptul ca ele se intilnesc si ca boli de sine statatoare.
Faringita apare astfel ca o manifestare principala a unor boli generale, asa cum este recunoscuta in cursul difteriei, al mono-nucleozei iufectioase, al infectiilor herpetiee sau cu rusul A.P.C.
Faringita mai este intilnita si ca un simptom caracteristic unor boli infectioase cum sint scarlatina sau rujeola, dupa cum ea insoteste in mod constant afectiunile acute ale aparatului respirator.
Participarea suferintei faringelui, sub forma unor angine cu caracter particular, mai poate fi prezenta si in cadrul unor hemopatii maligne ca in leucemii sau agra-nulocitoza, nu rareori ca un semn revelator.
linele date cliopaloj|eince. Incidenta crescuta a faringitelor acute coincide cu rsta prescolarului mare si a scolarului.
Etiologia lor, in conditii cpidcmiologice sezoniere, este dominata de infectiile rale comune infectiilor acute ale cailor respiratorii superioare, intilnite de fapt la toate rstele.In determinarea lor, cu aceeasi frecventa pot fi intilnite si infectiile bacteriene, step-tococul beta-hemolitic mentinindu-se inca intr-o incidenta relativ crescuta. imbolnarile cu acesti germeni pot imbraca aspectul unor epidemii, afectind un numar insemnat de copii in conditiile etii si actitatii lor in colectitate, daca nu au fost aplicate masurile profilactice riguroase.
Pneumococul, stafilococul, H. influenzae sint germeni care de asemenea pot fi intil-niti relativ frecvent in etiologia faringo-amigdalitelor acute.
Infectiile cu flora fuzo-spiralara ca si formele complicate prin germeni anaerobi sint astazi mult mai rare.
Difteria, cu manifestarile ei faringo-amig-dalicne, cel putin la noi, a disparut, datorita masurilor de profilaxie aplicate.
Nu rareori copilul poate fi numai purtator al unuia din germenii amintiti, declansarea manifesta a bolii fiind favorizata de infectiile rale sau alte stari morbide.In anumite circumstante pot fi intilnite si dupa perioada de sugar unele angine de origine micotica.
Aspecte clinice mai importante. Manifestarile faringo-amigdalitelor acute sint. conditionate in principal de natura lor infec-tioasa, diferentiindu-se in mod particular cele de origine rala si streptococica.
Din punct de vedere clinic se disting mai multe forme de amigdalite (angine) cunoscute ca : amigdalite eritematoase ; pultacee ; cu false membrane ; culoase ; ulceroase sau ulceronecrotice si flegmonoase.
Amjinele rale pot fi determinate de numeroase rusuri. Ele se tradeaza clinic prin semnele generale proprii infectiilor rale, precum si prin semne locale. Acestea constau in general din : febra cu oscilatii variabile, dar aproape intotdeauna ca prim semn ; anorexie ; uneori varsaturi; stare de rau ; dureri si senzatia de uscaciune a gitu-lui sau jena in deglutitie; voce ragusita; rinoree ; tuse seaca.
De multe ori este implicata si participarea laringelui, dar mai ales a cailor respiratorii traheo-bronsice, loul clinic completin-du-se cu manifestarile lor.
Examenul local pune in edenta un faringe hiperemiat, mai mult sau mai putin intens, ganglionii latero-cercali fiind moderat prinsi. Semnalarea prezentei unor mici ulceratii, situate pe palatul moale, pilieri, lueta sau pe peretele faringian posterior, pune in discutie eventualitatea unor infectii herpetiee sau cu rus Coxackie, primoinfectia cu rus herpetic manifes-tindu-se mai de graba printr-o stomatita af-loasa.
Anginele prin adenorusuri se insotesc de catarul folicular conjunctival, adeno-patii latero-cercale, preauriculare, sub-mandibulare sau la alte nivele.
Diagnosticul anginelor rale, in practica obisnuita, se sileste pe elementele anamnestice, unele determinari scrologicc si mai ales pe baza datelor epidimiologice si clinice.
Investigatiile uzuale de laborator nu sint specifice. Poate fi intilnita o leucopenie, dupa cum numarul de. leucocite sa ajunga la valori de pina la 15 000-l7 000 ele-mente/mmc, cu predominenta polimorfo-nuclearclor, jnai ales in primele zile de la dcbul.
Evolutia favorabila a acestor angine poate dura citeva zile pina la o saptamina, re-tinind de cele mai multe ori copilul la pat. Complicatiile sint rar intilnite. Ele sint obisnuit bacteriene si apar cel mai ades la convalescentii dupa alte imbolnari recente, la cei cu diateza limfatica, sau cu carente proteo-calorice, laminice etc, cel mai frecvent inregislrindu-se otitele acule supurate, sinuzitele si etmoidilele.
Anginele sireptoeociee sint frecvent in-lilnite in cursul copilariei. Ele imbraca adeseori caracterul unor adevarate epidemii, ce sinL tributare in acelasi timp unui numar mai mare de imbolnari prin scarlalina si responsabile de cresterea incidentei cazurilor de glomerulonefrita acuta sau reumatism articular acut.
Infectiile streplococice ridica unele probleme mai complexe de ordin palogenic si clinic. in cadrul lor se poate vorbi de o primoinfect.ie si apoi de infectii secundare, cu rol important in declansarea unor raspunsuri imunologice ale caror manifestari sa imbrace unele caractere particulare.
Primoinfectia cu streptococ beta-hemo-lilic poate avea loc la rste foarte mici, liinilindu-se la stadiul de purtator sau la unele manifeslari clinice mult mai sterse, pentru ca ulterior infectiile secundare sa dena responsabile de aparitia unor stari manifeste mult mai intense, asa cum sint scarlalina, boala reumatismala, glomerulonefrita difuza, eritemul nodos streptococic, purpura infectioasa etc.

II. F.ichenwald si G. Mc Cracken, cilindu-i pe Powers si Boivert, subliniaza rolul pri-moinfectiei streptococice din perioada de sugar si copil mic in determinarea ulterioara a modalitatilor de manifestare la infectiile ulterioare streptococice, aceiasi autori re-mareind si posibilitatea unei similitudini si pentru infectiile cu pneumococ din primii 3 ani de ata.
Angina streptococica la copilul mai mare se manifesta clinic printr-un debut brusc cu febra, stare de rau, disfagie si dureri intense locale, senzatia de uscaciune a gi-tului, varsaturi si dureri abdominale. Ganglionii laterocercali sint prinsi in mod zibil si durerosi.
Examenul faringian pune in edenta o mucoasa intens luperemiata extinsa pe pilierii amigdalieni, la nivelul luetei si pe mucoasa peretelui moale al palatului, Amigdalele fiind hiperemiate si hipertrofice, acoperite adeseori in zilele urmatoare de depozite pultacee. Dupa acest criteriu anginele streptococice pot fi de lip eritemalos sau pultaceu, dar depozitele pultacee nu sint specifice infectiei streptococice. In acelasi timp, aceasta angina poate fi singura manifestare a infectiei streplococice sau expresia predominanta a unei scarlatine fruste.
Participarea mucoasei lingualc in aceste forme fruste de scarlatina este revelatoare pentru diagnoslic, prin evolutia aspectului ei, de la descuamatia marginala initiala in forma de "V", la descuamatia totala din zilele urmatoare, de limba smeurie cu papi-lele descoperile si pina la aspectul ulterior de limba sticloasa ca de pisica.
Anginele streptococice se pot complica frecvent cu otita supurata sau adenopatiile supurate lalcro-cercale, de cele mai multe ori unilaterale, dupa citeva saptamini de la debutul faringitei.

Anginele streptococice incomplet tratate pot deveni factorul hotaritor in determinarea ulterioara a bolii reumatismale sau a glomerulonefritei acute difuze, de aceea tratamentul lor obliga aceeasi atitudine ca in fata oricarei infectii streptococice.
Celelalte angine bacteriene cu flora gram pozitiva imbraca un lou clinic asemanator, dar de cele mai multe ori faringele nu este alit de intens biperemiat ca in angina streptococica.
Anginele eritematoase sint comune de cele mai multe ori infectiilor rale, putind trece cu usurinta in cursul infectiilor bacteriene in stadiul de angina pultacee.


Anginele sau amigdalitele pultacee recunosc o origine bacteriana primitiva sau secundara unor infectii rale.
Din punct de vedere al manifestarilor locale ele pot fi de lip criptic, lacunar, cu depozite albe in cripte si de lip folicular, cu inl'lamatia foliculilor amigdalieni, predo-minenti pe suprafata amigdalelor prin prezenta unor depozite punctiforme confluente cu suprafata ei, de culoare alb-galbuie. Depozitele sint localizalc strict la nivelul amigdalelor, detasindu-sc cu usurinta, fara sa descopere vreo ulceratie sau sa singereze.
Amigdalilele pullacee de tip folicular se insotesc de manifestari generale asemanatoare anginelor streptoeocice descrise. In afara streptococului mai pot fi determinate de pneumococ, stafilococ etc, singuri sau in asociere. Uneori mai pot fi determinate si de monilii, ca urmare, cel mai ades, anti-bioterapiei prelungite.
Amigdalilele criptice pot avea o evolutie mai lunga, simptomatologia lor limitindu-se adeseori numai la prezenta depozitelor din cripte si a unor eventuale adenopatii satelite minore, dupa cum aceste amigdalite pot fi descoperite ocazional.
Anginele cu false membrane se caracterizeaza prin prezenta pe amigdale si in vecinatatea lor a unor pscudo-membrane bogate in fibrina, aderente pe. mucoasa subiacenta, de culoare alb-cenusie sau alb-ver-zuie, uneori bemoragice, intinse in suprafata si care pot fi usor decolate, lasind o suprafata singerinda. Ele pot fi unilaterale sau extinse spre valul palatin, pastrindu-si lotusi o margine delimitata printr-un lize-rcu critematos.
Cauza lor esentiala este b. difleric, iar loul clinic general este cel al difteriei.
Angilene culoasc se particularizeaza prin aparitia unor cule, mai mult sau mai putin voluminoase, grupate sau ras-pindite, in numar mai mic sau mai mare, pe mucoasa faringiana. Ele sinl, asa cum s-a mai aratat, specifice unor infectii rale cum sint cele cu rus berpelic sau rus Coxackie A.

Anginele ulceroase sau de tip ulcerativ cunosc o etiologic variata, ca si o varietate de forme.
O parte din formele cu evolutie buna este reprezentata de anginele culoase, care prin spargerea culelor respective, pina la ndecarea lor, lasa urma unor ulceratii mici si putin profuze, acoperite cu un depozit alb-galbui.
Un alt tip de angina ulceroasa, determinata de flora fuzo-spiralara, este angina Plaul-Vincent, astazi mult mai rar intilnita.
Tabloul ei clinic se caracterizeaza printr-un debut mai putin manifest, ale carui manifestari constau din prezenta unei febre moderate, insotita de o stare accentuata de oboseala, cu disfagie moderata, sialoree si halena fetida.
Examenul local pune in edenta prezenta, de cele mai multe ori unilaterala, a unei ulceratii neregulate, situata frecvent la polul superior al unei amigdale, acopc-perita initial de o falsa membrana ce se elimina singura in zilele urmatoare.
Evolutia favorabila a anginei sub tratament general antibiotic cu penicilina si asanarea focarelor dentare, factor important favorizant, dureaza in medie 5

7 zile.
Febra tifoida poate prezenta in cursul evolutiei un semn exceptional dar palo-gnomonic, reprezentat de angina Duguel, o angina ulcerativa, caracterizata prin prezenta unei ulceratii situate pe pilierul anterior al amigdalei, de forma ovalara, cu margini nete si fund plat, murdar, de culoare gri sau galben-albicios.
Mononucleoza infecfioasa se insoteste in mod obisnuit de o angina denumita si mo-nocitara, cu caracter evolutiv polimorf. Ea poate imbraca aspectul unei angine erite-maloase sau eritemato-pultacee, precum si al unei amigdalite cu false membrane. Destul de frecvent ea poate fi o angina ulceraiiva asemanatoare anginei Vincent, cu ulceratii cu fundul murdar, cenusiu, sialoree si balena fetida. Adenita generalizata, spleno si hepatomegalia, prezenta celorlalte manifestari caracteristice mononu-clcozei infectioase, precum si evolutia bolii usureaza diagnosticul etiologic al acestor forme de angina.
In rindul anginelor ulceroase se inscriu si unele forme grave, asa cum este descrisa, dar astazi rar intilnita, angina ulcerone-crotica, cu stare generala mult alterata, intilnita in cursul unor hemopatii grave sistematizate, sau altadata, al scarlaticei si al difteriilor maligne.
In etiologia lor mai pot fi inlilniti si unii germeni anacrobi.
Examenul local pune in edenta prezenta unor ulceratii profunde, cu caracter neregulat, situate amigdalian sau peria-migdalian, acoperite de false membrane sau depozite purulente cenusii, cu tendinta la hemoragii si hipersalivatie si care exala un miros fetid, adenopatia latero-cercala fiind constant prezenta si accentuata.
Ulceratiile au de cele mai multe ori un caracter evolutiv rapid atit in suprafata dar mai ales in profunzime, producind distinctia amigdalelor, luetei sau a stil-pilor istmului faringian. Aceasta este de fapt forma grava descrisa de Henoch.
O alta forma cu caracter de mare gratate, determinata de flora anaeroba, este angina gangrenoasa, caracterizata prin ulceratii insotite de perforatii si distrugeri de tesut ale amigdalelor, luetei si valului palalin, cu fund murdar verde-cenusiu si acoperite de secretii muco-purulente intens fetide, ce se scurg prin narine si gura, de-terminind prin contact, la nivelul lor si al obrazului, alte ulceratii.
Adenopatiile satelite sint prezente, foarte marcate, realizind aspectul de "git pro-consular".
Patologia infectioasa a faringelui astfel se poate confrunta si cu unele colectii purulente, sub forma unor amigdalite fleg-monoase, sau a unor abcese situate peri-sau retioainigdalian si retro- sau latero-faringian, abcesul retofaringian fiind consecinta infectarii tesutului limfatic retro-faringian si al ganglionilor Gilette, situati pievertebral.

Ele se caracterizeaza prin inflamatia intensa si apoi supuratia amigdalelor palatine si a tesuturilor invecinate, fiind determinate de catre flora microbiana piogena : streptococul, stafilococul mai rar, H. in-fluenzae etc.
Tabloul lor clinic este dominat de simptomatologia marcata a sindromului infectios, caruia i se alatura semnele locale intens manifeste, caracterizate printr-o disfagie foarte accentuata, cu dificultati deosebite si dureri intense in cursul deglutit:,;i si vorbirii, chiar la cele mai mici incercari.
Adeseori respiratia este mult ingreunata, iar secretiile salivare foarte abundente o fac sa fie foarte zgomotoasa.
Odata cu prinderea valului palalin, prin diminuarea marcata a motilitatii lui, vocea se modifica, devenind nazala, cu un anumit timbru caracteristic.
Rigiditatea dureroasa si spasmul musculaturii cefei, lorticolisul ca si trismusul homolaleral completeaza adeseori loul clinic.
Adenopatiile satelite sint constant prezente.In mod obisnuit intreaga simptomatologie amintita apare dupa un catar acut al cailor respiratorii, la un interval de timp de la ndecarea aparenta a catarului.
Prin examenul local nu intotdeauna pot fi puse in edenta colectiile purulente constituite. Astfel abcesele retrofaringiene si indeosebi cele situate inalt, pe peretele posterior, adeseori solicita, pentru edentierea lor, examene radiografice ale regiunii cercale, sub un regim de raze mai putin dure, precum si tuseul digital al cavumului, asezind copilul in pozitia Trendelenburg, pentru a usura drenajul colectiei determinat eventual cu aceasta ocazie.
Diagnosticul far imj itelor acute. Indiferent de forma lor clinica, diagnosticul anginelor comporta cit mai grabnic silirea cadrului lor etiologic, folosind in acest scop, pe linga informatiile anamnestice, epide-miologice si datele clinice, si investigatiile de laborator.
O atentie deosebita se va acorda cercetarii infectiei difterice, suspiciunea acesteia obiligind masuri terapeutice specifice imediate, cu izolarea copilului si supravegherea activa a tuturor confactilor.
Originea lor slreptococica impune de asemenea aceleasi masuri de ordin diagnostic in vederea asigurarii unui tratament imediat si complet, pentru etarea instituirii sindromului poststreptococic.
Tratamentul i'ariiujilelor at-utc. in raport cu natura infectioasa si forma lor clinica, tratamentul anginelor comporta o atitudine terapeutica diferentiata.
Anginele de origine rala nu beneficiaza de un tratament specific. El se adreseaza unor masuri terapeutice cu caracter general si simptomatic, urmarindu-se combaterea febrei, prin folosirea antitermicelor, precum si a altor eventuale manifestari morbide, printr-o medicatie adecvata. Poate fi aplicata dezinfectia rino-faringiana, utilizindu-se dezinfectantele nazale obisnuite, precum si gargarismele cu infuzie de musetel sau alte solutii slabe cu actiune dezinfectanta.
Administrarea taminelor C si A, a analgezicelor ca si aplicarea prisnitelor cercale sint foarte utile.
Anginele bacteriene reclama in plus un tratament antiinfectios, folo'sindu-se in acest scop medicatia antibiotica. Penicilina G ramine in continuare antibioticul de electie, mai ales pentru cele streptococice sau pneu-mococice, administrata in doza de 100 000

200 000 U pe kg corp si in 24 ore, pe o durata de cel putin 10 zile pentru anginele de origine streplococica.
Penicilina poate fi inlocuita cu eritromi-cina la copin cu alergie fata de penicilina.
Anginele difterice precum si cele ganyre-noase obliga in afara tratamentului antibiotic si asocierea terapiei specifice cu ser antidifteric si respectiv anligangrenos.
Tratamentul local, cu spalaturi sau gar-garisme cu musetel sau solutii slab dezinfectante, repetate de citeva ori pe zi, isi aduce o importanta contributie in formele. cu secretii si depozite purulente.
Anginele de origine micotica raspund in general bine numai tratamentului local l'olo-sindu-se spalaturile si gargarismele cu solutii bicarbonalale si pensularile, o data pe zi si cel mult citeva zile, cu solutii apoase de olet de gentiana 1 %,