Desi foarte rara, este parazitoza pulmonara cel mai frecvent intilnita la copil, sub denumirea de chist hidatic pulmonar.
Parazitul, in elutia lui ciclica, necesita prezenta a doua gazde intermediare, oaia pentru etapa dezltarii larvare si ciinele pentru forma adulta.
In mod accidental omul se poate interpune in ciclul rezervat dezltarii larvare.
Odata ingerat, oul, in mediul alcalin al intestinului subtire, elibereaza embrionul sau hexacant, care traversind mucoasa intestinala, patrunde in circulatia portala si limfatica si este transportat in ficat sau in plamin, unde se va dezlta sub forma unei larve culare gigante, cunoscuta sub numele de chist hidatic.
In componenta chistului hidatic intra doua elemente, membrana germinativa si lichidul hidatic.
Chistul hidatic pulmonar, pentru o perioada de timp, nu se tradeaza clinic prin nici un semn, deoarece parenchimul pulmonar ii permite, in limite destul de largi, sa se dezlte, in jurul lui organizindu-se o adven-tice rezultata din condensarea tesutului pulmonar.In timp, manifestarile clinice pot sa apara, odata cu cresterea in lum a chistului, prin unele semne si anume : tusea seaca, dispneea moderata si durerile toracice localizate.
Diagnosticul in acest stadiu se contureaza prin examenul radiologie, evidentiind de obicei o singura imagine opaca, de forma oida sau reniforma in plin parenchim pulmouar sanatos, ale carei dimensiuni se modifica in timp.
Chistul hidatic pulmonar uneori se poate fisura sau sa se rupa si sa apara astfel expec-toratia hemoptoica prin erodarea vaselor din adventice si apoi sa se instituie mica hidatica, prin deschiderea chistului bronsic, de multe ori in cadrul unor manifestari dramatice.
Riscul suprainfectarii chistului este foarte mare, complicatie adeseori survenita in acest stadiu.

Din punct de vedere radiologie, in acest stadiu au Ioc modificari importante, imaginile devenind hidroaerice.
In afara localizarilor hepatice sau pulmonare sint citate si unele forme localizate pleural, mediastinal sau pericardic.
Diagnosticul chistului hidaticse precizeaza cu ajutorul reactiei intradermice Casoni, raspunsul imediat fiind esential din acest punct de vedere. Reactia poate fi si intir-ziata pina la 2448 ore.
Reactia de deviere a complementului Weinberg-Pirvu nu este intotdeauna constanta.
Hemoleucograma va arata aproape intotdeauna o crestere marcata a eozinofilelor.
Se mai pot efectua si alte investigatii mai precise cum sint: reactia de hemoliza a lui Pautrizel, reactiile de precipitare pe geloza dupa metoda Quchterlony asociata cu imuno-electroforeza sau imunofluorescenta.
Tratamentul este strict chirurgical, recur-gindu-se la interventie imediat ce diagnosticul a fost precizat, pentru a se evita elutia nefarabila de deschidere bronsica a chistului.