Infectiile faringiene recurente (faringoamigdalite recurente)
pot constitui o indicatie pentru amigdalectomie si/sau adenoidectomie. Nu exista insa un consens in privinta numarului infectiilor recurente.
Aceste infectii trebuie sa fie bine documentate si in numar de cel putin trei pe an (dupa Academia Americana de Otolaringologie).
Amigdalita cronica, deci inflamatia amigdaliana ce evolueaza cel putin 3 luni, cu amigdale mari, hipertrofice, criptice, cu depozite, precum si adenoidita cronica manifestata in primul rand prin
tuse umeda si secretii purulente in bucofaringe (cavum), sunt alte doua indicatii potentiale.
Apneea obstructiva din timpul somnului apare pe fondul cronic al obstructiei CRS manifestata printr-o serie de complicatii clasice: cordul pulmonar,
hipertrofia ntriculara dreapta (clinic si ECG),
insuficienta cardiaca congestiva, hipontilatia alolara,
hipertensiunea pulmonara, deficitul cresterii, edem pulmonar, cardiomegalie, suferinta neurologica si chiar deces.
Este vorba de copin cu respiratie orala cronica, zgomotoasa, ce stau permanent cu gura intredeschisa, au miros neplacut al respiratiei (halitosis), obstructie nazala, coriza,
tulburari de vorbire, otite repetate.In mod normal copilul respira pe nas, in liniste, fara efort. Acesti copii sforaie mai mult sau mai putin evident, tusesc in timpul noptii, se ineaca, au
somnul agitat si nu se odihnesc prea bine. Apare o scadere a performantelor scolare, somn&ftiirTta diurna. Tulburarile de
somn pot contribui la enurezis si pavor nocturn. Se mai pot asocia pectus excavatum, policitemie,
hipertensiune arteriala.
Determinarile gazelor sangvine la acesti copii pot indica o hipoxemie si hipercapnie mai accentuate in timpul somnului, in functie de gravitatea obstructiei de la nilul CRS.
Apneea obstructiva se defineste ca o lipsa de flux aerian in CRS, in ciuda continuarii efortului respirator, pentru o perioada de cel putin 5 secunde. Se insoteste de bradicardie si scaderea saturatiei in oxigen (Sa02).In general, amigdalele si adenoidele raportate la dimensiunile faringelui par mai mari la copin intre 2 si 7 ani. Daca dimensiunea primelor poate fi direct apreciata, pentru adenoide poate fi necesara vizualizarea lor cu ajutorul fibroscopului flexibil sau a radiografiei laterocervicale. Ansamblul manifestarilor clinice ale obstructiei cronice a CRS este evident o indicatie de tratament chirurgical.
Tulburarile de vorbire (vorbirea nazala, vocea "nazonata"), dificultatile in alimentatie, disfagia sunt alte manifestari posibile ale hipertrofiei adenoamigdaliene. Faciesul clasic adenoid, insotit si de malocluzie dentara poate fi eficient prenit doar daca interntia chirurgicala se face pana la varsta de 6 ani.
Purtatorii asimptomatici de streptococ grup A (3-hemolitic nu necesita in general nici un tratament. Eradicarea starii de purtator poate deni necesara in fata unor episoade repetate de
faringita streptococica sau la copin cu istoric personal sau familial de
reumatism articular acut.
Ea se poate realiza prin antibioterapie sau, mai rar, prin asocierea adenoamigdalectomiei. Subliniem faptul ca si dupa extirparea acestor formatiuni limfoide copilul mai poate face faringite streptococice.
Daca ne referim strict la hipertrofia adenoidiana ("getatiile" adenoide), corelatiile intre marimea lor si manifestarile clinice sunt prezentate in elul 21.7.
Indicatiile de adenoidectomie izolata prisc in primul rand
otitele medii si sinuzitele. Pentru otite, adenoidectomia cu indicatie corecta permite reducerea frecntei si a recurentelor. in
sinuzitele ce nu raspund la tratamentul medical, pare a fi rezonabila anterior tratarii lor chirurgicale si practicarea adenoidectomiei, daca adenoidele sunt hipertrofiate.
La copin cu insuficienta lopalatina (de exemplu: fisura palatina vizibila sau cea submucoasa/uvula bifida) nu se va practica adenoidectomia decat daca
obstructia generata la nilul CRS devine o problema vitala.
La copin peste 5 ani cu forme moderate de hipertrofie adenoidiana sau cu simptome de obstructie intermitenta se poate incerca drept alternativa la tratamentul chirurgical administrarea intranazala de beclomethazona sub forma de spray cu solutie apoasa. Se va aplica cate o doza in fiecare nara de 2 ori pe zi, timp de 4-l6 saptamani.
Evaluarea copiilor la care se pune problema unei amigdalectomii si/sau adenoidectomii se va baza pe o anamneza atenta si un examen clinic corect ce vor urmari analiza elementelor mentionate. in plus, mai sunt necesare:
- un examen otic cu ajutorul unui otoscop pneumatic ce permite si evaluarea mobilitatii timpanului;
- o radiografie laterocervicala si o nazofaringoscopie, ideal cu ajutorul unui fibroscop, pentru a evalua dimensiunile adenoidelor;
- radiografia cardiopulmonara si o ECG;
- inregistrarea audio a somnului copilului sau, mai modern, o polisomnograma ce permite inregistrarea frecntei cardiace, a procentului de saturatie in oxigen (Sa02), a fluxului aerian nazal, miscarile peretelui toracic, masurarea PaC02, inregistrarea ECG si EEG (este foarte utila in diagnosticul apneei obstructi nocturne).
