Otita externa reprezinta inflamatia conductului auditiv extern. Ea este favorizata de umiditatea excesiva la nilul sau (copii ce stau mult cu capul sub apa la inot, in baie sau simpla umiditate excesiva a atmosferei), de uscaciunea conductului (dupa infectii mai chi, cerumen insuficient, dermatoze) sau de traumatismele locale (digitale sau corp strain).
Numeroase
dermatoze precum:
dermatita seboreica, dermatita de contact,
dermatita atopica, dermatita eczematoida, neurodermatita produc frecnt la
sugar si la copin mici inflamatia canalului auditiv extern, precedand astfel
otita externa acuta prin leziunile locale ce deschid calea infectiei bacteriene.
Asa-numita "ureche a inotatorului" este datorata pierderii protectiei conferite de cerumen, iritatiei cronice si macerarii tegumentelor ca urmare a umiditatii excesi din canalul auditiv extern.
Etiologie
Germenii cel mai frecnt implicati sunt: S. aweus, S. epidermidis, Pseudomonas aeruginosa, Klebsiella pneumoniae, Proteus mirabilis, streptococi si fungi [Candida siAspergillus).
lou clinic
Simptomul dominant este
durerea auriculara (otalgia) exacerbata de fractionarea pavilionului si mai ales de apasarea pe tragus. Ea poate fi precedata de prurit ce insoteste in special inflamatia cronica. Copilul mare poate acuza si senzatia de plenitudine, de infundare sau de umezeala in ureche.
Diminuarea auzului apare ca urmare a edemului din canalul auditiv, precum si a secretiilor seroase sau purulente. Deseori diminuarea lumenului canalului face foarte dificila vizualizarea timpanului la otoscopie. De cele mai multe ori el este este normal, mai rar opac si cu mobilitatea diminuata.
Edemul si alte semne inflamatorii periauriculare (durere, roseata) precum si
febra insotesc deseori infectia cu Pseudomonas, Strepto-coccus pyogenes sau cu S. aweus. in aceasta situatie apare si o limfadenita anterioara tragusului sau retroauriculara.
Tratament
Se recomanda a fi precedat de efectuarea de culturi si testarea sensibilitatii la antibiotice a germenului izolat.In majoritatea cazurilor este suficient un tratament local. Canalul auditiv extern va fi curatat cu ajutorul unor betisoare cu vata imbibate in apa calduta, in solutie de acid acetic 2% sau in solutie Burow diluata 1/2. Se vor instila apoi solutii topice otice ce contin un antibiotic si corticosteroizi (exemplu: Garasone - produs Schering-Plough, solutiile otice cu polimixina si hidrocortizon sau cloramfenicol si fluocinolon produse de Biofarm sau formule magistrale).In primele 24-48 de ore de tratament, aceste interntii vor fi facute cat mai des. Ulterior se instileaza cate 3-4 picaturi de 3 ori/ zi pana la vindecare.
Pentru diminuarea durerii poate fi necesara administrarea de analgezice (exemplu: aspirina, acetaminophen, codeina) si aplicarea de caldura uscata. In formele sere insotite de febra si limfadenita, in care se izoleaza si un germen, in functie de sensibilitatea acestuia se va face si antibioterapie orala sau parenterala.
Se va explica parintilor modul de insulare corecta a picaturilor. Copilul trebuie mentinut culcat pe partea opusa urechii afectate aproximativ 5 minute dupa instilare, pentru a se asigura o buna penetratie a solutiei. Un tampon de vata bine imbibat cu aceasta solutie poate fi apoi lasat in conduct, in special in primeLe zile de tratament. Pana la rezolvarea infectiei se va evita patrunderea apei in ureche, aceasta fiind curatata numai cu mijloacele expuse anterior.
Profilaxia poate fi necesara in cazul copiilor care inoata frecnt si consta in instilarea de alcool diluat sau acid acetic 2% imediat dupa iesirea din apa.