Pneumopatiile acute ocupa un loc important in patologia copilului si cu deosebire in primii Iui ani de viata, datorita frecventei dar mai ales gravitatii lor, detinind totodata o pondere insemnata in rindul cauzelor de deces din aceasta perioada de viata.
Incidenta lor crescuta ca si gravitatea formelor intilnite la
sugar se datoreaza numerosilor factori particulari, legati de stadiul si evolutia dezvoltarii aparatului respirator, a sistemelor sale de aparare impotri agresiunii infectioase, precum si ale modalitatilor mult limitate de pastrare a echilibrelor homeostaziei generale.
Aceste particularitati au fost descrise la inceputul modulelor privind patologia aparatului respirator si a bronsiilor, iar
pneumopatiile specifice nou-nascutului, in primul volum al acestei carti, unde au mai fost descrise si unele aspecte legate de adaptarea lui respiratorie.
Este de retinui ca diferentierile structurale si aproape si cele functionale ale aparatului respirator ca de altfel si sistemele de aparare sint prea putin semnificative, pentru
sugarul mic fata de nou-nascul, in rogi s-Irindu-se dupa virsla de 34 luni si o perioada critica, de pina la 1 an, privind capacitatea proprie imunocoinpclenta.
Din aceste cauze pneumopatiile acute antreneaza in aceasta perioada de viata disfunctii respiratorii severe, manifestarile lor clinice precum si caracterul lor de gravitate fiind de fapt semnele insasi ale insuficientei respiratorii.
Si factorii lor etiologici sini asemanatori, precumpanind cu o deosebita gravitate pneumopatiile virale, din care se desprind ca forme extrem de grave, particulare .sugarului, bronsiolilele.
Pneumopatiile eu flora gram negati, precum si cele cu stafiloeoc, sini de asemenea intilnile mai frecvent si de o foarte mare gravitate.
Astfel, germeni considerati nepatogeni pol determina imbolnaviri de o deosebita acuitate, calea lor de diseminare fiind de cele mai multe ori hematogena.
La o anumita categorie de sugari, cum sint cei cu handicapuri biologice, respectiv prematurii, dismaturii, alimentatii artificial, cei CU multiple carente nutritive ele, pneumopatiile acute sint deosebit de severe.
Se poate vorbi astfel de un grup anumit de pneumopatii caracteristice perioadei de sugar, cu deosebite semnificatii pentru cei cu handicapuri, care se particularizeaza prin etiologia, frecventa, gravitatea manifestarile clinice si tulburarile lor fiziopafologice.
Dupa virsla de 1 an, frecventa pneumopatiilor acute scade, raminiud insa caracterul lor posibil de mare gravitate si pentru copilul mic.
La toate virstele, etiologia actuala a pneumopatiilor acute este dominata de
infectiile virale, cele bacteriene fiind in continua scadere, expresie a numerosi factori bine cunoscuti. Este vorba in primul rind de lipsa inca a posibilitatilor de slapinire
profilactica si curati a acestor infectii in atie cu cele microbicne, carora li se alal ura. pe linga posibilitatile limitate imuno-logice fata de unele virusuri, si conditiile epidemiologicc favorizante legale de viata in colectivitate, circulatia intensa, factorii de clima etc.
Exista astfel o relatie directa intre frecventa infectiilor de cai respiratorii superioare si cea a pneumopatiilor acute, la sugar si copilul mic. lelalilalea prin pneumopatii fiind mult mai mare alunei, cind incidenta episoadelor acute de cai respirator ii superioare este mult crescuta.
Criteriile folosite pentru clasificarea pneumopatiilor acute sint riate, retinindn-se insa cele de ordin anatomo-clinic, fizio-patologic si etiologic.
In practica obisnuita ele sint impartite din punct de vedere anatomo-clinic in pneumopatii bronlw-alueolare de tip lobarsau lobular, sau alveolare si pneumopatii interslU'iale, cele lobulare fiind specifice sugarului ca si cele interstjtiale cu predominenta brousiolitica.
Din punct de vedere fiziopalologic, pneumopatiile acute pot fi grupate in pneumopatii dispneizante, al caror lou clinic este dominat de semnele insuficientei respiratorii manifeste si pneumopatii nedispneizante.
Imparjirea lor etiologica Ie diferentiaza fn pneumopatii bacteriene, cu flora gram poziti, din rindul carora stafilococia pulmonara se individualizeaza, cel putin pentru sugar si copilul mic, ca o entitate aparte, sau cu flora gram negati si pneumopatii de tip viral. In acest ultim grup sint cuprinse atit pneumopatiile prin virusuri autentice cit si cele prin microorganismele de vecinatate (micoplasma pneumoniae. rickettsiile si para-rickettsiile, asa zisele virusuri ale ornitozei si psitacozei), pneumopatiile parazitare for-mind o grupa aparte.
Dintre clasificatiile amintite, cel putin din punctul nostru de vedere, cea etiologica ofera anumite antaje mai ales de ordin terapeutic, obligind in fata oricarei pneumopatii, cercetarea factorilor lor etiologici din primele momente, prin folosirea amanuntita a investigatiilor anamnestice, epidemiolo-gice, clinice, radiologice si de laborator.
Tratamentul corespunzator al pneumopatiilor acute solicita insa un diagnostic complet, care necesita, pe linga incadrarea lor etiologica, silirea si a cadrului lor analomo-clinic si fiziopatologic, cu toale tulburarile insotitoare din partea altor organe si sisteme.
Merita a fi subliniate, in incheiere, unele aspecte actuale de ordin ctiopalogenic pe care le pot prezenta in conditii particulare unele categorii de copii de virsta mai mare.
Este vorba de acei copii cu deficite innascute sau dobindite privind capacitatea lor imunocompetenta, care la toate virslcle pot prezenta unele pneumopatii foarte grave determinate de microorganisme obisnuit nepatogene sau cu patogenitate redusa, cum sin* :virusul incluziilor citoniegalice, pneu-moeistis calinii, hisloplasma, sau flora gram negati.
Copin cu astfel de pneumopatii posibile se inregistreaza din rindul celor cu agama-sau disgamaglobulinemie, fibroza chislica a pancreasului, leucemii, sindrom nefrotic, carente marcate proteo-calorice etc, sau in cursul terapiei prelungite eu cortizonice si medica tie imunosupresi.
