Afectarea cu predominenta a interstitiului este modalitatea cea mai frecnt intilnita in cursul pneumopatiilor de tip viral.
Pneumopatiile interstitiale, a caror componenta bronsiolara este mai putin interesata, pot fi intilnite si in perioada de sugar, fiind caracteristice insa celorlalte virste.
Unele aspecte clinice si diagnostice. Pneumopatiile predominent interstitiale au cel mai adesea un debut brusc, surnind la un interval imediat de timp sau concomitent cu un catar acut al
cailor respiratorii superioare.
Febra este adeseori ridicata si este insotita de o stare de rau. Dificultatilor respiratiei, determinate de catre catarul cailor respiratorii superioare, li se alatura o dispnee expiratorie, de cele mai multe ori destul de intensa.
Tusea chinuitoare, uneori chintoasa si adeseori spastica, tradeaza participarea componentei constructi bronsice, care, impreuna cu dispneea si ralurile sibilante, ii imprima caracterul mai mult sau mai putin intens de pneumopatie astmatiforma.
In cursul pneumopatiilor interstitiale
tusea poate fi seaca sau productiva, expectoratia denind purulenta atunci cind
pneumopatia se suprainfecleaza.
Pneumopatiile interstitiale se caracterizeaza prin decalajul apreciabil dintre manifestarile functionale respiratorii foarte intense marcate de dispneea si tusea chinuitoare si semnele prea putin manifeste ale examenului fizic al aparatului respirator, tradate prin ralurile bronsice prezente, foarte rareori fiind percepute unele raluri suberepi-tante sau crepitante.
In raport cu factorii etiologici, pot fi puse in evidenta si unele manifestari particulare fiecaruia din acesti factori. Astfel, in
pneumopatiile prin adenovirusuri sint prezente de cele mai multe ori catarul faringo-conjunctival, adenopatiile laterocer-vicale si uneori eruptia morbiliforma. Aspectul clinic devine dramatic atunci cind se instaleaza si manifestarile unui sindrom obstructiv digestiv determinat de participarea lantului ganglionar mezenteric. Perioada de convalescenta a pneumopatiilor prin adenovirusuri este de mai lunga durata, adinamia si tusea persistind multa vreme dupa incheierea episodului acut.
Pneumopatiile cu virus Coxackie apar adeseori in cadrul manifestarilor meningo-encefalitice caracteristice acestui virus, dupa cum acest virus nu cruta nici miocardul, mai ales la sugar, iar boala diareica sa fie aproape constant prezenta. In perioada catarului de cai respiratorii superioare pot fi surprinse pe mucoasa palatina sau stilpii anteriori ai istmului faringelui unele mici ulceratii.
Formele cu micoplasma Eaton se insotesc uneori de spute hemoptoice si chiar hemoptizii, iar atingerile pleurale sint mai frecnt posibile.
Examenul
radiologie al pneumopatiilor inter-stitiale este de cele mai multe ori relator. Imaginile redate sint caracteristice unei pneumopatii hilifuge, in cadrul careia apare o umbra mai putin densa, neomogena, situata in hil si coborind in treneuri inspre unghiul cardiofrenic Sint acele imagini hilare vatuite, ate cu pletele de calugar, ce pun in evidenta modificarile interstitiului.
Uneori se mai pot asocia si unele treneuri orientate inspre lobii superiori, dupa cum participarea pleurala poate fi semnalata prin prezenta unor ingrosari pleurale.
Relativ frecnt se intilnesc si unele microopacitati mai putin intense sau de tip nodular, diseminate perihilar si inspre
baze, sau bilateral, pe intreaga arie pulmonara, greu de diferentiat printr-un singur instantaneu radiografie de o pneumopatie bronhoalolara sau o
tuberculoza forma granulica.
Tulburarile ntilatorii se transpun uneori prin prezenta unor atelectazii segmentare sau a unor elemente buloase.
In formele in care
spasmul bronsic este mai intens, spre bazele pulmonilor si inspre periferia lor, apare o hipertransparenta destul de evidenta.
Pneumopatiile de tip viral impun efectuarea unor instigatii paraclinice. Examenele respecti se adreseaza, din primul moment si apoi in dinamica, cadrului de
tulburari fiziopalologice surnite, bronsiolifele acute obligind cercetarea de urgenta prin metoda micro Astrup a caracterului insuficientei respiratorii si al tulburarilor acido-bazice. Examenele radiologice si electrocardio-grafice sint necesare in derea urmaririi insuficientei cardiace si a tratamentului digitalic.
Cadrul functional renal va fi supragheat prin urmarirea diurezei si examenele de urina.
Hemoleucograma ca si viteza de sedimentare nu ofera intotdeauna aspecte caracteristice, desi se afirma ca pneumopatiile
virale se insotesc intotdeauna de o leuco-penie si de scaderea valorilor vitezei de sedimentare.In
infectiile cu mixovirusuri spre exemplu, leucopcnia cu limfomononucleoza poate fi intilnita. dar viteza de sedimentare sa fie moderat crescuta sau chiar accelerata.
Examenele virusologice adresate cercetarii directe a virusurilor sint greu de realizat in conditii obisnuite. Utile si mai practice sint instigatiile serologice indirecte prin care se pot pune in evidenta anticorpii specifici prin reactiile de fixare a complementului, de inhibare a hemaglu-tinarii, de hemaglutinare la rece si de neutralizare.
Reactia de fixare a complementului este o metoda serologica valoroasa, clar pentru a fi considerata pozitiva, ea trebuie sa fie efectuata si urmarita in dinamica, denind semnificativa atunci cind cresterea litrului anticorpilor este de cel putin patru ori, intre doua examene efectuate la un interval de doua saptamini.
Pneumopatiile prin mixovirusuri se identifica prin reactiile de fixare a complementului si reactia Hirst de inhibitie a lumaglu-tinarii.
Pneumopatiile prin adenovirusuri, cu numeroasele serotipuri, se pot preciza cu ajutorul reactiilor de grup viral, de fixare a complementului, sau a reactiilor de tip, de inhibare a hemaglutinarii si de neutralizare.
Virusul sincitial respirator, micoplasma pueumoniae, rickettsiile, asa-zisclc virusuri ale ornitozei sau psittacozei pot fi eviden-
tiate in mod indirect prin reactia de fixare a complementului.
Micoplasma pneumoniae poate fi descoperita din secretiile faringienc, iar raspunsul serologic specific poale fi pus in evidenta prin imunofluorescenta.
Virusul incluziilor cilomegalice poate fi pus in evidenta in mod direct in
urina nou-nascutului prin metode mai simple.
Natura etiologica a pneumopatiilor mai poate fi prezumata prin coroborarea datelor clinice cu cele radiologice si unele instigatii anamnestice, in sprijinul carora sint de un real folos informatiile epidemiologice.
Pneumopatiile interstitiale de tip viral, in cadrul diagnosticului diferential, trebuiesc deosebite de pneumopatiile bacteriene, cu care adeseori se pot complica prin supra-infectie.
Evolutia pneumopatiilor virale, cu exceptia bronsiolitelor acute, este favorabila, vindecarea aparind dupa 1014 zile, sau, mai rar, dupa citeva saptamini.
Complicatiile cele mai frecnte sint dale de infectiile lor secundare bacteriene.
