Este cea mai frecventa si banala infectie a CRS, avand o elutie de scurta durata, dominata de simptome locale precum
obstructia nazala si rinoreea. La copilul mic se poate extinde mai usor implicand si nazofaringele, urechea medie sau
sinusurile paranazale, iar formele clinice mai severe se insotesc de
febra si de alte semne generale de boala.
Etiologia este dominata de virusuri, aproximativ 200 de serotipuri, mai ales rhinovirusuri, coronavirusuri. Infectia cu M. pneumoniae localizata la rinofaringe poate si ea determina, la copilul mic, un lou clinic similar celui produs de virusuri.
Infectiile bacteriene primare ale rinofaringelui pot fi produse de Streptococcus grup A, CorynebacteTiumdiphteriae, Neisseria meningiti-dis si N. gonorhoeae. Alti germeni bacterieni, precum H. injluenzae, S. pneumoniae si S. aureus, pot infecta secundar CRS si/sau CRI, fiind astfel implicati in producerea formelor complicate de infectii.
Tabloul clinic este in general mai sever la
sugari si la copin mici, la care debutul este adesea cu febra insotita de iriilitate, indispozitie, stranut, iar la copilul mare si de dureri faringiene, senzatia de nas infundat. Ca in multe alte infectii acute respiratorii, febra ridicata poate duce la declansarea unor convulsii, mai ales la varsta mica.
Aceste simptome sunt urmate dupa cateva ore de obstructia nazala, rinoree initial seroasa, dar care poate deveni seromucoasa, galbuie, chiar in absenta unei infectii bacteriene secundare. Obstructia nazala poate constitui o problema la sugari, a caror respiratie este in primul rand nazala si care pot avea dificultati in timpul alimentatiei, somnului sau chiar o veriila detresa respiratorie moderata. Unii pot prezenta
varsaturi si chiar
diaree si, in general, o diminuare a apetitului si a activitatii. Cu toate acestea, starea generala se mentine buna, copilul continua sa arate bine.
Copilul mare poate acuza in plus cefalee, dureri musculare, astenie, dureri la deglutitie sau o
durere faringiana permanenta. Faza acuta dureaza in medie 2-4 zile. Elutia si durata sunt variate, in general primele simptome ce dispar fiind stranutul si
durerea faringiana. Rinoreea poate persista mai multe zile, devenind chiar purulenta.
Simptomele amintite pot fi ulterior insotite si de tuse, urmata uneori de varsaturi, ce pot apoi persista ca unic simptom pana la aproximativ doua saptamani de la debutul afectiunii. Mai rar, infectia elueaza spre sinusuri si urechea medie, fie ca infectie virala primara, fie ca una bacteriana secundara. in unele cazuri procesul infectios-inflamator coboara spre CRI. simptomatologia initiala fiind urmata de cea specifica interesarii laringelui, traheei, bronhiilor.
La examenul fizic copilul este vioi, reactiv si nu pare a fi serios bolnav. Semnele clinice sunt banale: rinoree, hiperemia bucofaringelui si a mucoasei nazale, uneori epistaxis si o moderata adenopatle cervicala.
Nu se indica nici un examen de laborator, cu exceptia cazurilor in care participarea faringiana este importanta si infectia streptococica poate constitui o problema ( "Faringite le acute").Ingrijirea se bazeaza pe un tratament simptomatic, suportiv. Se va asigura un aport de
lichide adecvat, a carui realizare trebuie atent urmarita la sugari, precum si mentinerea unei atmosfere cu o umiditate normala, chiar prin folosirea unui vaporizator in camera copilului.
Secretiile
nazale r fi indepartate la cei mici cu ajutorul unor tampoane de vata, a pompitelor de aspiratie nazala, urmate de insti-larea a 1-2 picaturi de ser fiziologic sau dintr-un preparat vaso-constrictor nazal (exemplu: solutia de efedrina 0,125-0,25% in ser fiziologic). Nu se folosesc solutiile uleioase, iar adaugarea de antibiotice, corticosteroizi sau antihistaminice nu le creste eficienta. Aceste manevre de dezobstructie r fi facute cu 15-20 de minute inaintea meselor si inainte de culcarea copilului. La neie, pot fi repetate dupa un interval de timp similar. Preparatele vasoconstric-tive nu se folosesc mai mult de 4-5 zile, intrucat dupa acest interval pot produce o iritatie chimica a mucoasei, imitand o veriila
rinita infectioasa.
Precizari: (1) Nu se administreaza solutii de efedrina la nou-nascuti si sugari din cauza efectelor sistemice (agitatie extrema) si in nici un caz solutii in concentratie de 0,5- 1%; (2) Nafazolina nu se foloseste niciodata la sugari, iar la copin intre 1 si 3 ani diluata 1:2 si 1 : 1 la cei peste 3 ani.
La sugari, drenajul foselor nazale mai poate fi farizat de mentinerea copilului aplecat in fata sau culcat pe burta, in masura in care respiratia nu este jenata. Febra va fi combatuta cu paracetamol, in special in primele zile de boala, cand ea poate fi o problema, intrucat la copin infectati cu virusurile injlueivza (gripa), aspirina pare a creste riscul de producere a unui sindrom Reye, ea nu se recomanda a fi utilizata la cei ce au semne de infectie respiratorie.
Atentie la utilizarea spray-urilor nazale de catre copin mari, ea trebuind a fi facuta sub control, pentru a preveni abuzul. Antibioticele nu au nici o indicatie, ele nu limiteaza durata de elutie si nici nu reduc risul unor infectii bacteriene secundare. Antihistaminlc
