ANAMNEZA
Istoric. in majoritatea bolilor pediatrice, istoricul afectiunii actuale constituie cea mai importanta etapa pentru conturarea diagnosticului. Istoricul se obtine de la mama sau persoana care ingrijeste copilul, dar copilul mare poate da el insusi informatii despre boala lui. Apartinatorul "povesteste" cum s-au desfasurat "evenimentele", dar adesea formularea aleasa si accentul este pus pe o latura minora a problematicii. Medicul trebuie sa dirijeze interlocutorul prin intrebari pentru a contura faptele de interes medical. intrebarile nu trebuie sa fie insinuante sau sa irite mama si nu se va insista nepotrivit asupra unor aspecte despre care familia doreste sa pastreze discretie. Istoricul bolii trebuie sa reprezinte o inregistrare detaliata, clara si cronologica a momentelor principale. in timpul relatarii, medicul sesizeaza modul in care boala copilului implica familia, care este interpretarea ei de catre parinti si ce asteapta acestia de la consultatie.Inca de la inceput trebuie sa fie cunoscute si formulate sintetic motivele prezentarii la medic, de obicei simptome sau semne. Descrierea debutului tulburarilor are mare importanta. Elementul timp trebuie fixat bine, cand si cum au aparut semnele, care au fost factorii agravanti sau amelioranti ai simptomelor, daca a mai fost examinat de medic si ce medicatie a primit. Medicul analizeaza pe loc, sesizeaza inadvertentele si cauta sa intuiasca (folosind intrebari suplimentare) substratul posibil al disimularii, fara sa dea apartinatorului sau bolnalui impresia ca are vreo indoiala. Istoricul bolilor cronice, care uneori au debutat din perioada de sugar, este intretaiat adesea de repetate internari. Copin cu boli cronice sunt dispenserizati in cabinetele de specialitate ale policlinicilor teritoriale sau chiar in centre nationale. Parintii poseda carnete de sanatate in care sunt consemnate diferite instantanee din evolutia bolnalui. Reinternarea unui astfel de bolnav in aceeasi clinica are avantajul ca se poate utiliza informatia medicala obtinuta din vechile foi de observatie.

Antecedente personale

Dintre bolile de sistem, lupusul eritematos sistemic, purpura trombocitopenica idiopatica, ca si miastenia se pot manifesta clinic la nou nascut, ca o consecinta a unor factori transmisi transplacentar (anticorpi). Izoimunizarea Rh la nou nascut poate fi prevazuta inca din timpul sarcinii unei femei Rh negative care are un sot Rh pozitiv si la care titrul anicorpilor anti- Rh creste in cursul sarcinii la valori peste 1/64. Exista risc pentru nou nascut legat de iradierea lui intrauterina. in timpul perioadei embrionare malformatiile apar in directa legatura cu doza de iradiere. Sensibilitatea produsului de conceptie la actiunea radiatiilor scade de la prima pana la a 6-a luna de sarcina. Dupa aceasta varsta nu mai apar malformatii, dar creste riscul neoplaziilor postanatale. Unele femei insarcinate au fost investigate pentru diagnosticul prenatal al unor boli cu transmitere genetica. Amniocenteza permite cariotipul intrauterin pentru evaluarea antenatala a bolilor cromozomiale, diagnosticul enzimatic al talasemiei, al mucopoli- zaharidozelor, al fibrozei chistice, al bolii Krabbe. Determinarea a-fetoproteinei in lichidul amniotic permite evaluarea unor posibile malformatii ale sistemului nervos central (anencefalie, mielo- meninongel, teratom sacrococcigian). Ecografia intrauterina poate diagnostica malformatii fetale cerebrale, cardiace, renale. Polihidramniosul se asociaza cu stenoza sau atrezia de esofag sau jejun, anencefalie. Oligohidramniosul se asociaza cu agenezie renala, anomalii ale aparatului urinar, hipoplazie pulmonara si posibil pneumotorax la nounascut.

Cresterea si dezvoltarea va fi urmarita facand un interogatoriu amanuntit asupra evolutiei curbei ponderale si a cresterii in lungime; se va semnala momentul de stagnare in greutate sau de oprire a cresterii. Dezvoltarea organelor genitale externe si aparitia semnelor sexuale secundare va fi consemnata secvential sesizand eventuale ramaneri in urma; la nevoie se va face atie intre cresterea si dezvoltarea copilului examinat fata de frati sau parinti.
Dezvoltarea neuropsihica si comportamentala incepand cu perioada de sugar, urmarita secvential, va constitui un modul separat al anamnezei care se refera la antecedentele personale; eventuale tulburari de comportament (debutate chiar inaintea varstei de 1 an), tulburari ale ritmului somn-veghe, momentul instalarii controlului sfincterian, controlul diurn si nocturn al mictiunilor, primii pasi, primele cuvinte, comportament in relatiile cu copii de aceeasi varsta, scolarizare, performante la invatatura etc.
Alimentara copilului, incepand cu perioada de nou nascut: alimentatie exclusiv la san, aspectul curbei ponderale in aceasta perioada, momentul introducerii alimentatiei mixte sau artificiale, preparatul folosit, modul de utilizare (concentratie, adausuri de ingrediente atunci cand sunt necesare), momentul diversificarii alimentatiei, tipul si ordinea in care au fost introduse noile alimente, cum au fost primite de copil, eventuala aparitie concomitenta de tulburari digestive. Cand copilul primeste alimente de la masa adultilor se va specifica ce anume, cantitatea si orarul meselor, eventuale particularitati alimentare. Supra-alimentarea copilului obez este, de regula, negata de familie, dar ea trebuie evidentiata anamnestic. In cazul unor boli cronice care presupun regim alimentar permanent (diabet zaharat, celiachie, insufucienta renala cronica), se vor pune intrebari privind respectarea lui.
Antecedentele patologice constituie un moment important al anamnezei. Se vor nota accidente, intoxicatii, reactii alergice (eventual la medicamente).

conlsii, boli infectioase etc. Se vor semnala internari repetate sau imbolnaviri repetate (episoade de imbolnaviri respiratorii sau digestive recurente) survenite la un copil cu curba ponderala deficitara, raspunsul ("rezistenta") la tratament, eventual decese la sugari din aceeasi familie cu afectiuni incomplet precizate. Acestea trebuie sa trezeasca atentia medicului pentru o posibila fibroza chistica. Infectii repetate la copil pot avea ca substrat unele malformatii sau un deficit al apararii imune, de obicei constitutional, bolnal necesitand investigatii in aceasta directie. Copin cu diarei recurente pot fi suspectati de intoleranta la gluten, giardioza. Sugarul inapetent, cu cresterea nesatisfacatoare in greutate, palid, cu episoade diareice repetate, va fi investigat pentru posibila infectie de tract urinar, stiut fiind ca simptomele urinare lipsesc in mod notoriu la sugarul de varsta mica.
Profilaxia rahitismului prin administrarea vitaminei D (preparatul, calea de administrare, ritmul, doza, durata, eventuale reactii adverse) va completa datele antecedente personale.

Conditii de viata

Conditiile de igiena la domiciliu, studiile mamei, nivelul de educatie sanitara, starea psihica a mamei, echilibru vietii de familie, existenta unor situatii conflictuale in familie sau scoala pot explica unele fatete ale manifestarilor patologice prezentate de bolnav. Familiile dezorganizate, divortul parintilor, aparitia unor copii din a 2-a casatorie sau dintr-o casatorie anterioara a tatalui sau a mamei, neintelegeri majore dintre soti. delicventa apartinatorilor, boala cronica a unuia dintre parinti sau existenta unui frate cu o boala cronica incurabila sau dependent social, boli psihice in familie, decesul unuia dintre parinti sau a unui copil din familie, marcheaza negativ starea psihica a mamei si se repercuta asupra comportamentului copilului (hiperanxios, dependent). Trebuie de asemenea sesizat aspectul de copil "hiperprotejat" ca si a celui de copil "neglijat". Multi copii frecventeaza colectivitati organizate incepand din perioada de sugar si anteprescolar (cresa), prescolar (gradinita) si scoala (eventual camine, internate). Mama va fi intrebata despre comportamentul copilului in colectivitate, asupra gradului lui de adapilitate. Este foarte importanta, pentru intuirea profilului psihic al copilului, cunoasterea relatiilor cu alti copii, progresele scolare, aptitudini speciale, reactia la scolarizare, eventuale tulburari la invatatura.

Antecedente heredo-colaterale
Istoric familial. Starea sanatatii mamei inaintea actualei sarcini si in timpul sarcinii, varsta mamei la nasterea copilului, boli ale mamei debutate postnatal (tireotoxicoza, diabet, miastenie, colagenoze) trebuie sa fie consemnate in anamneza. Starea sanatatii tatalui poate avea legatura cu boala actuala a copilului (de exemplu furunculul/hidrosadenita la tata tratate local si neizolate pot explica stafilococia pleuro-pulmonara a sugarului mic). Tuberculoza unuia dintre parinti, mai ales in forme active cu bacili prezenti in sputa, este de extrem interes in cazurile cu hiperergie tuberculinica sau complex primar tuberculos la copil. Luesul netratat al mamei explica prematuritatea sau fetopatia la nou nascut. Starea de purtator de AgHBs a mamei (eventual dobandita prin contractarea hepatitei acute virale B in ultimul trimestru de sarcina) explica unele manifestari patologice la nou nascutul si sugarul din primul trimestru de viata care a dobandit antigenul prin pasaj transplacentar. Anamneza familiala pozitiva pentru unele boli de colagen (lupus eritematos sistemic, artrita reumatoida juvenila, alte vasculite imune), sau boli atopice (astm, eczema), ca si diabetul sau schizofrenia intre rudele apropiate, creste in mod semnificativ riscul fata de aceste imbolnaviri la copilul examinat. Starea sanatatii fratilor. Contactul cu o boala infecto-contagioasa sau parazitara (inclusiv parazitoze digestive) la frati explica manifestari asemanatoare la copilul examinat. Manifestari patologice incadrabile in grupul bolilor cu transmitere genetica constatate la examenul fizic si la alti membri ai fratriei sugereaza necesitatea alcatuirii unui arbore genealogic cuprinzand mai mult generatii.

EXAMENUL FIZIC

Examenul fizic al bolnalui incepe cu inspectia. Medicul trebuie sa aprecieze "dintr-o privire" daca starea generala a copilului este foarte buna, buna, satisfacatoare, mediocra sau grava. Uneori starea de constienta abolita impune evaluarea de urgenta a functiilor vitale (respiratie si batai cardiace). Cu ocazia inspectiei, un medic pediatru cu experienta identifica eventualele deficiente privind capacitatea de comunicare a bolnalui, retardul mental, faciesul particular sugerand sindroame genetice etc.In etapa urmatoare se obisnuieste consemnarea unor masuratori: temperatura rectala sau cutanata, greutatea, talia, perimetrele, indicele ponderal si suprafata corporala. Aceste date masurabile se a cu valorile medii pentru varsta raportate la populatia aceleiasi zone geografice si servessc la incadrarea bolnalui in raport cu normalul pentru varsta. Uneori este necesara masurarea separata a diferitelor segmente (membre inferioare, talie sezand, raportul dintre talie si talie sezand) date utile pentru identificarea unor tipuri de nanism disarmonic. Tot dintre valorile masurabile, se va consemna pulsul (alura ventriculara) care poate fi interpretata in functie de varsta si temperatura, numarul de respiratii pe minut, valoarea tensiunii arteriale masurata ativ la ambele brate, la membrele superioare si inferioare, in repaus, in clinostatism si ortostatism.
Examinarea generala a tegumentelor presupune dezbracarea completa a copilului, chiar daca aceasta se va face "pe segmente" pentru scolar si adolescent. Vor fi identificate pete acromice sau hiperpigmentare, eruptii cutanate, leziuni dermatologice, cicatrici recente sau definitive cu mentionarea sediului lor.
Atentie particulara va fi acordata examinarii sediului de electie pentru injectii in scopul depistarii unor eventuale abcese, zone de fluctuenta, noduli calcificati etc.
Tesutul celular subcutanat, examinat la nivelul pliului abdominal sau la nivelul bratului, va fi consemnat cu cele trei elemente definitorii: grosime, elasticitate si turgor.
Examenul fizic sistematic se poate face pe aparate si sisteme sau pe segmnete; aceasta din urma modalitate v-o propunem in continuare.
Faciesul bolnalui sugestiv pentru boli cu transmitere genetica va fi at cu date cunoscute din experienta anterioara a medicului, atlase de boli genetice etc.

Nu se va pierde din vedere palparea craniului, a pielii paroase a capului, a muschilor maseterj, a fontanelelor si suturilor craniene. Uneori este utila auscultarea craniului sugarului (prezenta unor sufluri craniene).
Ochii trebuie sa constituie obiectul unei atentii particulare, chiar daca examinarea nu este facuta de oftalmolog. Inspectia trece in revista pleoapele, conjunctiva, irisul si corneea si se fac aprecieri asupra acuitatii vizuale (testare la optoscop pentru copilul mare). Se apreciaza motilitatea globilor oculari (perechile III, IV, VI a nervilor cranieni), se examineaza convergenta oculara, dimensiunea ativa a pupilelor si modificarea dimensiunilor acestora la sursa de lumina (reflex fotomotor). Se apreciaza reactia directa sau consensuala la lumina si eventual se cerceteaza reflexul corneean. Pozitia fantelor palpebrale, distanta interpupilara, intercantala si interorbitala poate fi de interes in unele cazuri particulare. Nistagmusul la sugar denota de obicei scaderea importanta a acuitatii vizuale si necesita examen de specialitate.
Examinarea urechilor presupune inspectia care consemneaza pozitia si morfologia pavilioanelor auriculare, a conductului auditiv. in functie de varsta se testeaza acuitatea auditiva. Uneori pentru sugarul mic este dificil de confirmat hipoacuzia si doar metoda potentialelor evocate poate realiza o apreciere exacta si obiectiva a deficientelor de auz pentru varste mici. Depistarea precoce a hipoacuzicilor este de interes deosebit, de aceea aceasta etapa a examenului clinic nu va fi eludata sau lasata pe seama familiei.
Nasul se examineaza prin inspectie, dar la copilulB mare se adauga palparea sinusurilor. Se noteazA epistaxisul, coriza, vocea nazonata.
Examenul gurii presupune inspectia buzeloA dintilor, a mucoasei bucale, gingiilor, limbii, palatului,! glandelor salivare, eventual a orificilor acestora. Pentru a pune in evidenta toate acestea se utilizeaza apasatorul de limba. In continuare se consemneaza inspectia fundului de gat (palatul moale, lueta, lojile amigdaliene, peretele posterior al faringelui). Lai copilul mare, se solicita acestuia sa pronunte cateva cuvinte (testarea perechii IX, X a nervilor cranieni), iar posibilitatea de protruzie a limbii testeaza functional perechea XII-a a nervilor cranieni. Deglu-titia va fi apreciata nu numai anamnestic, ci observand direct sugarul in timpul alimentarii, mai ales daca se suspecteaza o lipsa de coordonare motorie cui repercursiuni asupra deglutitiei si risc de aspirare in caile respiratorii.
Gatul va fi examinat initial prin inspectia regiunii anterioare, solicitand copilul sa faca cateva miscari de deglutitie. Se cerceteaza motilitatea coloanei vertebrale cervicale (flexie, extensie, flexie laterala, miscare de rotatie). Examenul se completeaza prin palparea ganglionilor limfatici (laterocervicali, retroauriculari, occipitali, submentonieri, submaxilari, supraclaviculari) si palaparea tiroidei (examinatorul este plasat in spatele bolnalui). Uneori este utila auscultarea arterelor carotide.
Examenul cutiei toracice precede de obicei examenul aparatului respirator si consta din inspectia coloanei vertebrale, asociata eventual cu percutia apofizelor spinoase, aprecierea motilitatii si pozitieiv coloanei vertebrale. Se consemneaza scoliozele, I cifozele, lordozele. In conditii particulare se testeaza functionalitatea perechii Xl-a a nervilor cranieni (ridicarea scapulei). Inspectia regiunii anterioare a toracelui poate evidentia torace infundat, torace in carena, asimetrii toracice, torace "in butoi" etc. Se apreciaza dezvoltarea sanilor la adolescente si se incadreaza in stadiile Tanner (alaturi de dezvoltarea pilozitatii pubiene).
Se palpeaza ganglionii axilari, eventual traiectul nervilor intercostali.
Pentru examenul sistematic al aparatului respirator copilul este asezat in pozitie sezand, cu exceptia nou nascutilor, sugarilor de varsta mica sau bolnavilor cu stare grava care nu pot parasi pozitia de decubit. in acest caz copilul este intors cu blandete in decubit lateral. Inspectia toracelui evidentiaza eventuale asimetrii si deformari. Se apreciaza amplitudinea si frecventa respiratiilor, ritmul respirator (regulat, neregulat, periodic etc.), prezenta tirajului intercostal, subcostal sau suprasternal, a stridorului, a "batailor" aripilor nasului. Palparea vibratiilor toracice, desi se examineaza mai rar, este consemnata in examenul clinic clasic al aparatului respirator. Percutia nu va omite nici o zona; executata corect, aceasta manevra poate aduce informatii importante (matitate, hiper-sonoritate). Auscultatia evidentiaza modificari ale murmurului cular, raluri. Wheezing-ul este zgomotul expirator audibil mai bine cu urechea decat cu stetoscopul si este un semn esential in sindromul bronho-obstructiv. Se vor consemna de asemenea tusea si caracterul ei.
Examenul aparatului cardiovascular. Prezenta cianozei si a degetelor hipocratice sunt caracteristice bolilor congenitale de cord cu sunt dreapta-stanga. Modificari (bombari) ale regiunii precordiale sunt determinate de cardiomegalie importanta. Va fi localizat, prin palpare, socul apexian, prezenta si amplitudinea pulsului (inclusiv la arterele femurale). Se va masura tensiunea arteriala. Percutiei matitatii cardiace i se acorda o valoare limitata, deoarece astazi orice examinare clinica cardiovasculara este completata de examinarea imagistica mult mai precisa. Auscultatia ramane suverana pentru examenul clinic de rutina, desi ecocardiografia permite astazi identificarea anomaliilor fluxurilor sanguine. Raman clasice suflul "in spita de roata" din DSV, suflul "aspru" din stenoza aortica si pulmonara, "uruitura" diastolica din boala mitrala s.a. Auscultatia permite depistarea unor anomalii ale ritmului cardiac, dar nici o aritmie nu va putea fi precizata fara inregistrare ECG.
Examinarea abdomenului se face in decubit sau/ si in ortostatism.
Inspectia va aprecia dimensiunile abdomenului (abdomen "de batracian" in ascita, abdomen "in desaga" in sindroamele de malabsorbtie). Se vor nota cicatrici, circulatia venoasa colaterala, aspectul cicatricii ombilicale si starea muschilor peretilor abdominali (aspect particular in prune belly syndrome) (. 5-5).
Palparea abdomenului isi propune, printre altele, sa identifice punctele dureroase abdominale. Se incepe cu o palpare superficiala care urmareste cadrul colic, in sensul invers acelor de ceasornic; se urmareste reactia copilului, grimase ale fetei, aparare musculara.

Este de notat ca examinarea unui abdomen dureros acut la copil poate fi o problema de mare virtuozitate, copilul fiind adesea extrem de agitat din cauza durerilor, la care se adauga anxietatea (actul operator iminent de care poate fi informat, separarea temporara de parinti). Aceasta examinare este si mai dificila la sugar din cauza lipsei totale de colaborare a bolnalui. Palparea tumorii de invaginatie la sugar sau a "olivei pilorice" in stenoza hipertrofica de pilor sunt esentiale pentru diagnostic, dar presupun o experienta clinica indelungata. Palparea identifica dimensiunile ficatului, ale splinei precum si alte mase abdominale palpabile cu aspect tumoral sau pseudotumoral care se dovedesc a fi de apartenenta renala, suprarenala etc. dupa utilizarea mijloacelor imagistice de diagnostic. Daca se constata mase abdominale palpabile se descriu: localizarea, forma, dimensiunile, consistenta, natura (pulsatila, lichi-diana), suprafata, sensibilitatea, mobilitatea, raportul cu celelalte organe. Ascita se poate identifica prin palapre prin semnul "bulgarelui de gheata", care este la fel de util astazi ca si in pediatria clasica. Percutia abdomenului depisteaza matitate deplasabila (ascita, chiste mari, mobile) sau hipersonoritate in meteo-rismul abdominal, pneumoperitoneu.
Auscultatia abdomenului devine utila daca se suspecteaza o fistula arteriovenoasa (la nivelul unui hemangiom hepatic de exemplu) sau daca trebuie diferential un ileus mecanic (garguimente si zgomote intestinale foarte active prin peristaltica intestinala accentuata menita sa 'invinga" obstacolul mecanic) de un ileus dinamic ("liniste auscultatorie").
.Examinarea ficatului si splinei se face prin percutie si palpare, fiind consemnate dimensiunea,! consistenta, suprafata, sensibilitatea, modificari de:' forma. Se mentine in examenul clinic al bolnalui cu insuficienta cardiaca manevra refluxului hepato-jugular, desi ea este dureroasa pentru bolnav si exista > multe alte criterii de afirmare a insuficientei cardiace I congestive sau hipodiastolice.
Examinarea rinichilor incheie examenul clinic al I abdomenului. Palparea profunda a lojilor renale nu identifica in mod curent organul. Existenta "contactului lombar" probeaza apartenenta "renala" a formatiunii palpabile. Tot prin palpare se apreciaza I sensibilitatea punctelor ureterale. Orice masa abdominala palpabila la sugar si copilul mic este cel mai probabil de origine renala.
Examenul regiunii perineale este obligatoriu indiferent de varsta copilului, dar se va efectua cu respectarea pudorii la adolescenti. Inspectia va sili gradul dezvoltarii pilozitatii pubiene si a organelor genitale externe la baieti ceea ce permite incadrarea in stadiile de dezvoltare sexuala Tanner. Orice intarziere in dezvoltarea caracterelor sexuale secundare (cu exceptia cazurilor "familiale") trebuie identificata si explorata medical. Inspectia regiunii lvare va avea in vedere dimensinile clitorisului, prezenta de secretie lvara (infectia concomitenta a mamei si sugarului cu Neisseria gonorheae, Tricomonas vaginalis sau Candida spp. nu este rara).
Pentru nou nascut identificarea sexului poate-ridica probleme dificile in cazul starilor de intersexualitate (.6.A,B).

Numai examenul clinic nu reuseste totdeauna "rezolvarea dilemei" si este obligatorie determinarea sexului cromatinian si a sexului cromozomial. Silirea corecta a sexului trebuie facuta din prima luna de viata, existand importante implicatii psihologice in familia bolnalui, dar si consecinte juridice sau medico-sociale. Existenta testiculelor atesta sexul masculin, indiferent de ambiguitatea organelor genitale externe. Oricum trebuie consemnata prezenta testiculelor in scrot, criptorhidia necesitand dupa varsta de 9 luni tratament medical sau chirurgical. Se vor depista si alte malformatii ale organelor genitale (hipospadias, epispadias, fimoze, stenoze ale meatului urinar, extrofii ale cii urinare s.a.), se va mentiona prezenta circumciziei, aspectul jetului urinar si aspectul macroscopic al urinii. La fel de importanta este depistarea semnelor de pubertate precoce (adevarata sau pseudopubertate precoce), care de cele mai multe ori sunt produse de tumori secretante de suprarenala.
Examinarea membrelor si articulatiilor. Inspectia va nota prezenta eventualelor malformatii, aspectul pliurilor palmare sau tare, dimensiunile maselor musculare (eventuale asimetrii). Vor fi consemnate modificari ale tegumentelor, unghiilor, articulatiilor (volum, culoare, mobilitate). La nou nascut se va observa mobilitatea spontana a membrelor superioare si inferioare, imobilitatea membrului superior putand fi consecinta paraliziei obstetricale a plexului brahial sau artritei septice scapulohumerale de aceeasi parte. Miscari active semnalate doar la nivelul mainii cu imobilitatea membrelor sunt caracteristice sindromului Werdnig-Hoffman, iar paralizia unilaterala, mai accentuata la membrul inferior este tipica pentru hemiplegia din paralizie cerebrala. Hemiplegia acuta brusc instalata nu este exceptionala in pediatrie. Examinarea mersului copilului este obligatorie pentru identificarea claudicatiilor, anchilozelor, ataxiei, paraplegiilor spastice etc.
La nou nascut, manevra Ortolani poate identifica luxatia congenitala de sold.
Palparea ganglionilor epitrohleeni, inghinali, completeaza examenul fizic al membrelor.
Examenul neurologic incheie de obicei examenul fizic al bolnalui, dar pana in acest moment medicul a identificat deja eventuala afectare a sistemului nervos. Secventa examinarii difera mult in functie de varsta copilului. Examenul neurologic la nou nascut (modulul 7) are particularitati fata de copilul scolar (la care nu exista diferente fata de adult).
Se vor consemna starea de constienta a bolnalui, orientarea temporo-spatiala, posibilitatile si gradul comunicarii, iar in cazul comei, gradul de profunzime al acesteia in functie de scala Glasgow. Expresia verbala, comunicabilitatea, semnele de hiperexcita-bilitate neuromusculara, reflexele osteotendinoase, reflexele abdominale, cremasterian, cutanat tar vor fi consemnate, ca si sensibilitatea dureroasa sau tactila. Miscarile involuntare, adiadocokinezia, proba Romberg, vor completa examenul bolnalui cu ataxie. Semnele de iritatie meningeala vor fi cautate sistematic, cu sublinierea ca acestea nu sunt decat rareori pozitive la nou nascut sau sugarul mic cu meningita.
Medicul pediatru este obligat ca la sfarsitul examenului clinic sa emita un diagnostic prezumtiv pentru a carui confirmare de obicei utilizeaza un numar de examene paraclinice. Este necesara alcatuirea unui de investigatii "pe etape", care sa serveasca la confirmarea diagnosticului pozitiv si sa elimine eventual diagnostice alternative. Toate datele examenului fizic vor fi consemnate in foaia de observatie a bolnalui, fisa de consultatie a bolnalui sau/si in fisierul calculatorului.