Sunt recunoscute trei tipuri de tulburari alimentare: comportamentul alimentar compulsiv, anorexia nervoasa si bulimia nervoasa.

Comportamentul alimentar compulsiv
Persoanele care sufera de aceasta tulburare mananca exagerat de mult sub impulsul momentului si cum nu se iau nici un fel de masuri pentru eliminarea surplusului de hrana, ingrasarea marcata este ineviila, ducand in cele din urma la obezitate. Cauzele sunt in general cele care se regasesc si in bulimia nervoasa ( mai jos).

Anorexia nervoasaIn 1992, Colegiul Regal de Psihiatrie estima ca in Marea Britanie in jur de 10.000 de fete din ciclul secundar sufereau de anorexie si ca una din 500 de fete si femei tinere cu rsta cuprinsa intre cincisprezece si douazeci si cinci de ani sufereau de aceasta boala, dintre care in fiecare an aproximativ 100 sfarseau prin a muri. 40-50 % din persoanele anorexice ajung sa sufere si de sindromul inrudit acesteia, si anume bulimia
nervoasa ( mai jos).
"Anorexie" este un termen medical care inseamna "lipsa poftei de mancare", iar cuntul "nervoasa" din denumirea sindromului inseamna ca boala are drept cauza o tulburare de natura nervoasa. Realitatea este ca femeilor anorexice nu numai ca nu le lipseste pofta de mancare, ci dimpotri, le este foame mai tot timpul, dar refuza sa-si admita aceasta senzatie.
Desi uneori anorexia este descrisa drept "boala celor care vor sa slabeasca", ea nu este doar o stare in care bolna se supune unor regimuri alimentare drastice pentru a slabi. Femeile anorexice au o greutate corporala cu aproximativ 25 % sub cea normala si de obicei cantaresc intre 35 si 41,5 kilograme. Anorexia se instaleaza de obicei intre unsprezece si treizeci si cinci de ani, desi boala poate continua si la rste mai inaintate, si raportul pe sexe este de un barbat la zece persoane anorexice.

Simptomele anorexiei
Exista un numar de semnale de alarma. Daca confruntati cu una sau mai multe din simptomele de mai jos, inseamna ca este posibil sa deveniti anorexica:
> Ati scazut in greutate cu 6,5-l3 kilograme.

> Va este teama ca sunteti supraponderala.

> Va impuneti limite stricte privind cantitatea de alimente pe care o consumati, numarati caloriile si nu puteti abtine sa nu cantariti hrana pe care o mancati.

> Va ganditi obsesiv la mancare.

> Sariti peste mese, pretinzand ca ati mancat deja.
> Va fortati sa vomati sau luati laxative dupa ce mancati.
> Va cantariti cel putin o data pe zi.
> Faceti excesiv de multa miscare ca sa ardeti caloriile si sa slabiti si mai mult.
> Aveti probleme afective: izolati de lume, sunteti nefericita, deprimata, insila psihic, suferiti de insomnie sau agorafobie.
Cinci sau mai multe din simptomele de mai sus indica faptul ca sunteti pe cale de a deveni anorexica; pentru a vi se pune diagnosticul de anorexie trebuie sa fie prezente si simptomele de mai jos:
> Nu mai aveti ciclu (amenoree) de cel putin trei luni.
> Aveti exces de par pe corp, iar parul de pe cap este uscat sau friabil, cu firul subtire.
> Suferiti de constipatie severa.
> Aveti dureri abdominale, puseuri de ameteala, stomacul umflat.
> Circulatia sangvina este deficitara, pielea rece si uscata, posibil depigmentata.

> Va simtiti obosita si slabita.

> Aveti ganduri suicidale.

Anorexia nu este o boala propriu-zisa si este reversibila daca persoanele care sufera de aceste simptome revin la o alimentatie normala. Acest sindrom este mai degraba o tulburare psihica datorata unor cauze complexe.

Cauzele anorexiei
Sociale: presiunea sociala si culturala exercitata asupra femeilor din Occident carora li se cere sa fie suple, in concordanta cu standardele impuse de media, le face in cele din urma sa fie nemultumite de aspectul lor fizic.
Psihologice: nevoia de a simti ca sunt stapane pe viata lor - puterea asupra propriului lor trup este poate singura forma de putere pe care unele femei o au in viata; concentrandu-se obsesiv asupra propriului lor trup, pot sa-si ignore problemele si debusolarea afecti. Anorexia este o forma de a face fata dificultatilor vietii. Ironia este ca desi anorexicele refuza adesea ajutorul care li se ofera, de multe ori prin starea lor nu incearca decat sa atraga atentia celor din jur asupra situatiei in care se afla.
Teama de a creste, de pubertate, de maturitate si toate presiunile la care sunt supusi oamenii maturi - sa ia decizii, sa-si asume responsabilitati - poate fi una din cauze. Anorexicele, fara exceptie, nu pun mare pret pe propria lor persoana.
Teama de a fi atragatoare din punct de vedere sexual poate fi una din cauzele de baza, posibil in urma unui abuz sexual. Constient sau nu, o femeie poate incerca sa scape de toate trasaturile fizice care ii confera sex-appeal in incercarea de a-si construi o strategie de aparare.In cazul fetelor care locuiesc cu familia, certurile intre parinti, separarea acestora si divortul pot precipita declansarea simptomelor de anorexie. Sperantele pe care si le pun parintii in ele, fie ca sunt reale sau imaginare, sunt percepute ca un fel de amenintare careia trebuie sa le faca fata. Multi suferinzi de anorexie sunt perfectionisti si se tem de esec si in consecinta devin obsedati de munca. Evenimente stresante precum pierderea unei persoane apropiate, parasirea casei parintesti, diverse examene pe care trebuie sa le sustina sau nemultumirea la serviciu pot juca un rol in instalarea anorexiei.
Obsesia de a slabi se poate agra pana la anorexie daca persoana respecti isi propune sa slabeasca din ce in ce mai mult. Anorexicii isi pierd de regula discernamantul si se d grasi chiar daca au pierdut enorm in greutate si in realitate sunt emaciati si fara vlaga.

Tratament si recuperare

Daca sunteti anorexica, primul pas major in directia insanatosirii este sa dati seama si sa acceptati ca ce nu este in ordine. Discutati cu un membru apropiat al familiei sau cu o prietena. Lasati-i sa ajute. Rugati-i sa ajute sa luati legatura cu un medic, asistenta care face vizite la domiciliu, un terapeut sau cu un grup de persoane care incearca sa-si rezolve singure aceste probleme. Este vital ca in faza incipienta a sindromului anorexie sa aveti langa dumneavoastra oameni care inteleg si care se ofera sa sprijine.

Cine poate ajuta
Tratament prescris de medicul de familie si ingrijire spitaliceasca
Din nefericire, s-ar putea ca medicii sa trateze cu prea mare usurinta problema dumneavoastra sau sa spuna ca nu aveti nevoie decat de niste sfaturi despre cum sa hraniti. Daca vi se intampla asa ce, incercati sa gasiti un doctor capabil sa inteleaga gravitatea problemei si sa fie dispus Sa ajute. inainte de a merge la doctor, este bine sa puneti pe hartie tot ce vi se intampla. Spuneti clar ca nu puteti sa rezolti singura aceasta problema, daca lucrurile stau intr-ader asa. S-ar putea sa trebuiasca sa consultati un psiholog si un doctor in probleme de nutritie.
O data ce vi s-a pus diagnosticul, toti se vor astepta sa nu mai slabiti, adica sa incepeti sa hraniti. Daca insa continuati sa pierdeti in greutate, s-ar putea ca altii sa preia controlul asupra vietii dumneavoastra. Astfel, daca sunteti copil, puteti fi internata in spital contrar vointei dumneavoastra, daca parintii cer acest lucru, chiar si in cazul in care aveti peste saisprezece ani. Trebuie sa intelegeti ca nimeni nu vrea raul; celor apropiati le pasa de soarta dumneavoastra si nu vor sa muriti.
Tratamentul intraspitalicesc consta in aplicarea unor tehnici comportamentale de tipul raspuns-recompensa, si/sau administrarea de medicamente. Este posibil ca in spital sa vi se ia lucrurile personale si sa fiti obligata sa stati numai in pat, dandu-vi-se rand pe rand inapoi toate drepturile pe masura ce castigati in greutate. Unii pacienti sustin ca acest gen de tratament este inuman. Unii n-au avut voie sa-si da familiile, care de obicei trec printr-un puternic sentiment de vinotie pentru ceea ce se intampla, si nimeni nu a tinut cont de sentimentele si nevoile lor. Multe fete pleaca din spital "indopate", dar cu aceeasi proasta impresie despre aspectul lor fizic si cu ganduri si sentimente anorexice, statisticile indicand o rata mare de recidi printre suferindele de acest sindrom.

Nota: in majoritatea cazurilor, persoanele care sufera de anorexie pot fi ajutate, fara a fi nevoie sa fie internate in spital.

Terapie
Unii medici de familie pot da o trimitere catre un psiholog sau catre spital, pentru o internare ambulatorie sau una propriu-zisa. Daca interneaza ambulatoriu, este important sa tineti legatura cu medicul de familie si sa mergeti la sedintele de psihoterapie. Unele spitale au sectii speciale pentru adolescenti si sectii speciale de terapie familiala. Majoritatea spitalelor ofera consultanta psihologica.
Daca aveti sub saisprezece ani, este posibil sa fiti trimisa pentru tratament la un serviciu de psihiatrie pentru copii si adolescenti sau la un pediatru si/sau un dietetician. Daca puteti, este bine sa consultati cu medicul de familie in privinta optiunii optime. in cazul in care vi se lasa libertatea de alegere, este bine sa ganditi serios la psihoterapie, pentru ca v-ar ajuta sa discutati despre problemele pe care ie aveti si, ceea ce este si mai important, v-ar ajuta sa dati seama care sunt de fapt necazurile cu care confruntati. Veti avea nevoie de ajutor si ca sa puteti reveni ia o alimentatie normala.
Terapia cogniti sau comportamentala este o metoda curent folosita de psihologi si se bazeaza pe intarea unor noi tipare de comportament; tratamentul trebuie sa se adreseze fiecarei paciente in parte si sa se concentreze pe nevoile acesteia. Este important ca psihologul si pacienta sa sileasca un sistem de obiective si recompense pe termen scurt, iar medicul sa incerce sa afle care sunt nevoile fizice si afective ale bolnavei, in ce relatii este cu familia etc. se poate cere sa tineti un jurnal in care sa vorbiti despre mancare si despre sentimentele dumneavoastra, astfel incat sa puteti monitoriza atat progresele pe care le faceti in incercarea de a reveni la o alimentatie normala, cat si sentimentele pe care le aveti in legatura cu mancatul. Aceasta metoda este utila mai ales in primele faze de recuperare si poate fi abandonata cand nu mai e de folos, in fazele mai tarzii ale procesului de insanatosire. Un rol deosebit il au tehnicile de relaxare si cele care inta cum sa faceti fata stresului. Un aspect major al terapiei consta in a determina pacienta sa-si schimbe atitudinea fata de mancare, ceea ce inseamna ca in loc sa imparta alimentele in doua categorii, bune si rele, bolna inta ca o dieta echilibrata trebuie sa le incorporeze pe ambele si ca in loc sa-i fie teama de mancare, trebuie sa o accepte si sa se bucure de ea.

Ce sa faceti?

Retineti ca recuperarea se face gradat, siliti- obiective realiste pe termen scurt (impreuna cu medicul), concentrati- asupra progresului pe care l-ati facut si nu uitati inapoi. Pe masura ce ingrasati, pot reveni unele din vechile spaime, dar este doar o stare temporara care disparea o data ce veti incepe sa simtiti mai bine. Scopul terapiei este sa ajute sa faceti fata acestor provocari. Va trebui sa intati sa recunoasteti cand este foame si cand sunteti satula, si acest lucru lua ce timp. Va trebui de asemenea sa ghidati dupa instructiunile unui dietetician sau alt terapeut pana cand veti inta sa recunoasteti din nou aceste senzatii. Va trebui sa incercati sa mancati cantitatea de alimente convenita. in nici un caz nu sariti peste mese. Este normal ca din cand in cand sa simtiti nevoia imperioasa de alimente "interzise" de genul carbohidratilor si zaharicalelor rafinate si in aceasta situatie trebuie sa incercati sa nu intrati in panica. Trebuie sa mancati de trei ori pe zi alimente care contin carbohidrati, pentru a scapa de pofte necontrolate de genul acesta.
Cereti ajutorul familiei si al prietenilor, luati impreuna decizii privind orarul meselor si incercati sa le respectati.

Tratament cu te:

Este extrem de important ca tele medicinale sa fie folosite in asociere cu celelalte masuri (psihoterapie si indrumari privind nutritia).
Scopul fitoterapiei este sa ajute la resilirea functiei digestive, la revigorarea organismului si sa ofere pacientei sprijin pentru a-si depasi problemele afective. in primele faze ale terapiei, fitoterapeutul recomanda te care contin principii amare, pentru stimularea digestiei si a actiunii ei reflexe asupra intregului organism. (Plantele recomandate sunt scrise cu caractere italice.)
Plante pentru ficat: dracila este cea mai indicata pentru aceasta problema si trebuie luata pe langa tele care contin principii amare.
Dozaj: 2-3 ml de tinctura de trei ori pe zi. O alta ta la fel de eficienta este brusturele, 8 ml de trei ori pe zi.
Plante care contin principii amare: radacina de angelica salbatica, dioc, pelin, gentiana, pentru stimularea si normalizarea apetitului.
Dozaj: 10 picaturi de tinctura din oricare din tele de mai sus, de trei ori pe zi. O formula brevetata denumita Bitter suedez se poate cumpara din comert fara reteta medicala. Luati conform instructiunilor.
P/ante care taie greata: musetel, catuse, izma creata.

Dozaj: 5 ml de tinctura in apa, la nevoie.

Contra anxietatii: gura-lupului, mac californian, leriana, pasiflora, crestatea. Dozaj: 5 ml de tinctura din oricare din aceste te sau o combinatie de doua sau trei, caz in care reduceti doza la jumatate, de trei ori pe zi. Alternativ, infuzie din parti egale de ta, o cana de trei ori pe zi de gura-lupului, petale de trandafir, flori de tei si pasiflora.
Contra agitatiei si nervozitatii: hamei (nu si in depresie). Dozaj: 1-2 ml de tinctura de trei ori pe zi.
Tonice generale in debilitate si conlescenta: oz, lucerna, Cinseng siberian. Dozaj: 5 ml dintr-una din aceste te, de trei ori pe zi.
Lucerna incoltita poate fi mancata cruda ca adaus la salate sau puteti cumpara lete, caz in care luati 2-3 de trei ori pe zi in timpul meselor. Se recomanda mai ales tonicul din lucerna al doctorului Reckeweg. Dozaj: o lingurita de desert de trei ori pe zi.

Alimentatia

Se presupune ca deficitul sever de zinc in organism, esential pentru dezvoltarea normala a adolescentelor, poate fi cauza multor cazuri de anorexie nervoasa. Simptomele carentei severe de zinc sunt similare celor din anorexie. Evident, anorexia duce la prirea organismului de multe din oligoelementele absolut necesare bunei lui functionari, care trebuie completate pe alta cale. Este foarte important sa se faca o analiza de sange pentru a se vedea cat de mare este carenta de minerale din organism, mai ales in cazul pacientelor care sufera de mult timp de anorexie. (intre timp, folositi un tester pentru zinc de la Laboratoarele Larkhall.) Cel mai bine este ca un medic sa recomande doza de zinc necesara, deoarece aportul de zinc afecteaza absorbtia altor minerale importante.