Prima "activitate" a viitorului copil consta in batai cardiace regulate si rapide, dintre care primele se manifesta in cursul celei de-a 4-a saptamani. Embrionul este animat de miscari incepand cu a 7-a saptamana. Este vorba mai intai de vibratii ale corpului si ale extremitatilor, apoi de ondulatii sau contorsiuni ale intregului corp. Aceste miscari sunt spontane, independente de orice stimulare. Ele fac ca embrionul sa se deplaseze, dar imperceptibil pentru mama; ele vor deveni mai complexe incepand cu a 10-a saptamana.
Face cate miscari intime si sughite
Ecografia a permis deasemenea obserrea altor miscari, mai mici. dar la fel de vitale. incepand cu a 15-a saptamana apar primele miscari analoage celor ale activitatii respiratorii: dilatari si contractii ale cutiei toracice. Neregulate si intermitente, ele sunt intrerupte de suspine, sughituri (miscari brutale ale toracelui si ale abdomenului fatului). Aceste sughituri, a caror frecventa se face mai sensibila in cursul celui de-al treilea trimestru, suni un fenomen regulat si normal; ele dureaza de la I la 25 de minute si au loc de pana la sase ori pe zi.
Da "lovituri de picior"
Spre luna a treia, cum muschii si articulatiile s-au dezvoltat, fatul poate sa-si miste independent bratele si picioarele. Apar atunci "loviturile de picior" (pentru mama, fi vorba mai degraba de senzatii de atingere a uterului). Unele sunt vii, puternice si bruste; altele suni lente si parca lenese. Activitatea "vioaie" rezulta dintr-un impuls puternic care mobilizeaza tot corpul fatului si-l face sa-si schimbe pozitia. Dimpotri, activitatea "lenta" nu priveste decat o parte a corpului, mana de exemplu. Aceste miscari, pe care mama le simte incepand doar cu luna a 4-a (mai ales intre a 16-a si a 20-a saptamana), se produc cu regularitate din a 5-a in a 9-a luna. Intensitatea lor creste pana in luna a 7-a, ca apoi sa scada; incepand cu luna a 8-a a crescut atat de mult, incat e cam inghesuit in
uter pentru a se putea misca in voie, dar continua sa se miste ( textul alaturat).In a doua jumatate a sarcinii, se disting deasemenea perioade de activitate intensa alternand cu perioade de calm care par_ sa corespunda cu
somnul fatului. in timpul celui de-al 3-lea trimestru, falul doarme in acelasi timp cu mama sa si deasemencain timpul perioadelor cand ca digera. in schimb, el manifesta o activitate fizica mai puternica cand mama sa se afla inlr-o stare emotionala sau de stres. La fel, el reactioneaza prin miscare la stimulari exterioare, cum ar fi zgomotul unei usi trantite, care ii ating organele de simt.
Simturile sale se trezesc
Pana la sfarsitul secolului al XlX-lea, se credea ca nou-nascutii, la nastere, sunt orbi si surzi. Astazi, se stie ca fatul dispune, cel putin din a sasea luna de sarcina, de capacitati senzoriale uimitoare, in acesti ultimi ani, intr-ader, studii si experiente au relet aceste aptitudini precoce, care permit fatului sa perceapa stimulari si sa-si manifeste sensibilitatea la zgomote, la atingere, la caldura, la lumina, la gusturi Descoperirile cele mai recente ne fac sa ne gandim ca unele reactii si atitudini ale copilului la
nastere nu sunt adesea decat reflectarea vietii sale letale. Nou-nascutul pastreaza astfel, in corpul sau, "memoria" senzatiilor percepute in abdomenul mamei sale.
Isi ciuleste urechea
Din punct de vedere anatomic, urechea interna a fatului este complet dezvoltata de la mijlocul perioadei de sarcina. Se poate deci spune ca fatul aude incepand cu aceasta perioada ceea ce se petrece in jurul lui. Cu toate ca functia auditi a fost fara indoiala, cel mai mult studiata, parerile sunt inca divergente: cand incepe sa auda fatul? Ce aude el cu exactitate?
Ceea ce este sigur este ca el reactioneaza deja in uter la o mare rietate de sunete. Sa nu uitam ca el se gaseste intr-un mediu foarte sonor: bataile de inima ale mamei sale, ritmul fluxului sangvin in propriul sau cordon, sunetele produse in intestinul matern. S-a putut deasemenea constata ca copilul percepe, cel putin in ultimele 3 luni de sarcina, zgomote exterioare cum ar fi cele produse de tranti rea usilor, vocea mamei sau a tatalui sau,
muzica pe care ei o asculta si ca el reactioneaza la acesti stimuli prin miscari. El chiar raspunde la sunete cu frecventa prea inalta (ultrasunete, de exemplu) sau prea joasa pentru a fi percepute de urechea adulta. Cate saptamani sau luni mai tarziu, nou-nascutul se calma de bunavoie, cand se putea ghemui langa "inima" mamei sale: poate pentru ca el regaseste aici amintirea batailor auzite cand se afla in uter.
Apreciaza mangaierile
Ca in toate organele de simt si in piele exista elemente sensibile la sli-mulari: acestea sunt
receptorii sensibilitatii cutanate. Ori, la viitorul copil, acesti receptori apar foarte devreme, la 8 saptamani cei ai gurii si ai fetei, la 11 saptamani cei ai degetelor, si ei vor atinge nivelul maxim al sensibilitatii incepand cu a 6-a sau a 7-a luna. Reactiile suscitate prin stimularile simtului tactil evolueaza in timpul dezvoltarii fatului. Astfel, la inceputul sarcinii, fatul are tendinta de a se indeparta de ceea ce intalneste cu mainile sau picioarele sale: peretii uterului, cordonul ombilical, unele parti ale propriului sau corp. Daca i se intampla sa atinga unul din aceste "obiecte" ta picioarelor, de exemplu, el isi pliaza incheieturile si isi ridica genunchii. La contactul cu mainile sale, gura se deschide, dar el isi intoarce capul. in schimb, catre a 6-a sau a 7-a luna. el isi intoarce capul spre maini, isi pune degetul mare in gura si il suge (un gest reflex care persista de altfel si
dupa nastere). El reactioneaza clar atunci cand abdomenul mamei sale este palpat sau mangaiat. O metoda aparte de pregatire a nasterii, aptonomia ( p. 102), foloseste de altfel aceste posibilitati de contact pentru dezvoltarea comunicarii intre mama - si tata - si copilasul din uter. Se crede chiar ca aceasta "atingere afecti" ar putea juca un rol important in dezvoltarea viitorului nou-nascut (maturizarea sistemului nervos in timpul perioadei letale, relatiile ulterioare ale copilului cu mama sa).
Este mai sensibil la durere decat la frig
Dar fatul nu este sensibil doar la mangaieri, dupa cum o dovedeste vicitatea reactiilor sale in timpul unei interventii medicale sau chirurgicale practicata in uter. De exemplu, cand suntem nevoiti sa-i facem o injectie in
abdomen pentru o transfuzie sangvina, se provoaca, in mod vizibil, senzatia de durere. Acelasi lucru se intampla cand au loc manipulari in ulero: se constata atunci modificari ale ritmului cardiac care ar putea intr-ader insemna disconfortul latului. Dimpotri, fatul este mai putin sensibil la riatiile temperaturii exterioare, caci acestea .suni puternic atenuate de sistemul de reglare termica a corpului mamei .si de lichidul amniotic in care se scalda copilul. Totusi, el se misca mai mult cand
uterul este expus unei calduri intense, aceea a unui reflector, de exemplu - reactie confirmata de faptul ca. dimpotri, un nou-nascut caruia ii este frig isi pierde toni-cilatea musculara (devine hipotermic).
Este capabil sa da
Se stie ca dezvoltarea ochiului incepe a 18-a zi, muschii oculari se formeaza foarte devreme in cursul sarcinii si se obser ca ochii fatului se misca cand doarme sau isi schimba pozitia. Structura globului ocular este definiti in luna a 7-a, moment in care, de altfel. se deschid pleoapele. Actualmente, avem deci certitudinea ca fatul - este si cazul prematurilor - este capabil sa da incepand din aceasta a 7-a luna. Dar ce vede el? Fara indoiala ca in campul sau vizual limitat nu este mare lucru de zut (asa fi de altfel si dupa nastere, p. 141). Totusi, receptorii sai vizuali par deja a fi sensibili putin la lumina. Astfel, atunci cand un stimul este suficient de intens si contrastant, cum ar fi soarele sau o puternica raza de lumina artificiala, pentru a penetra perdele uterin si lichidul amniotic, viitorul copil reactioneaza, dupa cate secunde, prin miscari.
Ii place deja dulcele
Aflandu-se intr-un mediu ce poate fi calificat drept "actic", este greu de stiut ce percepe fatul cu nasul, la ce este sensibil mirosul lui. Dar luand in considerare importanta pe care o arc mirosul pentru noul -nascut ( p. 200), ne putem imagina ca aceasta functie olfacti nu este complet inexistenta la copil, in uter. in schimb, reactiile sale in materie de gust sunt mai bine cunoscute, in acest domeniu, facultatile sale sunt puternic dezvoltate si, fara indoiala foarte devreme, caci sistemul sau gustativ este functional de la sfarsitul celei de-a 3-a luni. Sensibilitatea sa dezluie un gusi pronuntat mai ales pentru savorile dulci. Daca se injecteaza in lichidul amniotic o substanta indulcita, viitorul copil isi accelereaza si isi multiplica miscarile de deglulilie (acelasi fenomen se constata cand mama este diabetica, caci concentratia in glucoza a lichidului amniotic este in acest caz mai crescuta). La nastere, el continua de altfel sa manifeste o preferinta clara pentru dulce ( p. 200).
