lata o realitate incontesila: o multime de femei au probleme cu alimentatia. Milioane dintre noi! Dintre multele mele prietene, cu varste cuprinse intre 20 si 60 de ani, nu cred ca exista nici macar una care sa nu fi avut sau care sa nu aiba si acum, in vreun fel sau altul, o anume fixatie sau inhibitie in ceea ce priste mancarea si obiceiurile alimentare - si asta nu pentru ca m-as invarti intr-un cerc de persoane nevrotice, anorexice si obsedate de ce, cum si cat mananca. in ziua de azi, toata lumea are probleme cu alimentatia, iar femeile insarcinate nu fac nici ele exceptie.
Ne place sa credem (sau sa speram!) ca, odata ce-am denit mame, acest lucru ne schimba, cumva, atitudinea fata de viata, ordinea prioritatilor si imaginea despre noi insene, dar, in realitate, de multe ori nu se intampla deloc asa. Faptul ca ai un copil la care trebuie sa te gandesti nu inseamna, automat, ca inceteaza brusc sa te mai preocupe cat de mare iti este fundul, cata celulita ti-a aparut pe coapse sau cati carbohidrati consumi! Nici nu trebuie sa te astepti la chestia asta, nici sa ti se para ciudat ca nu se intampla.

Daca faci parte din categoria norocoaselor cu multa siguranta de sine, carora le place corpul lor indiferent cum ar arata, atunci imi scot palaria in fata ta! Daca insa, la fel ca mine si ca majoritatea prietenelor mele, iti schimbi relativ frecnt parerea despre corpul tau si ai trecut prin perioade in care te-ai simtit .prea slaba", .prea grasa" sau ,nu chiar la greutatea pe care ti-ai dori-o", atunci i continua probabil in acelasi mod pe toata durata sarcinii. Pentru unele femei incepe sa fie mai rau si pentru unele incepe sa fie mai bine, pe masura ce invata sa-si priasca mai relaxat propriul trup.
Un lucru pe care l-am descoperit a fost acela ca sarcina poate fi inceputul unor probleme de alimentatie pentru destule femei, din mai multe moti: iti schimba foarte repede alura corpului, facandu-l de nerecunoscut; devii dintr-o data foarte constienta de existenta multor parti din corpul tau, carora niciodata pana acum nu le-ai dat mare atentie; si te obliga sa te gandesti tot timpul la ce sa mananci si la ce sa nu mananci. Dupa ce-ai nascut, e foarte posibil sa incepi sa dai jos o parte dinkilogramele puse in perioada sarcinii, dar dorinta de a slabi se poate transforma intr-o adevarata obsesie - asa se si explica de ce unele mamici, care inainte aratau splendid, cu formele lor frumos rotunjite, se transforma brusc in niste schelete ambulante, la niciun an dupa ce-au nascut. E cat se poate de trist, dar se intampla!
Asadar, daca te intrebi cumva de ce apar atat de multe mentiuni in sectiunea mea, de aici incolo, despre alimentatie si greutatea corporala, acesta a fost raspunsul. Fa-ti timp sa stai 20 de minute printre mamicile participante la un curs de puericultura sau iesite pur si simplu cu copin in parc, doar ca sa le asculti conrsatiile: in proportie de 80%, sunt despre biscuiti, despre cum se abtin de la mancare, despre retete de slabit, despre cum incearca sa-si recapete forma fizica sau pur si simplu despre cat de grase se simt! Nu numai eu sunt asa. Asa se intampla cand devii mama!

Anorexia
Daca esti cu adevarat anorexica, atunci bravo tie ca ai reusit in primul rand sa ramai insarcinata si ar fi bine sa te sfatuiesti cu un medic, in privinta cerintelor nutriti pentru perioada sarcinii. Tu i fi aceea care va aa cel mai mult de suferit, daca nu mananci suficient: am vazut la viata mea si femei incredibil de slabe, care au nascut copii sanatosi si dolofani - doar ca ele insele arata stoarse de puteri, palide si deloc in cea mai buna forma. Pe langa asta, nici nu stim prea multe despre entualele efecte pe termen lung pe care le-ar putea aa asupra dezvoltarii fatului faptul ca esti usor subnutrita. Cand i incepe sa alaptezi, i aa realmente nevoie sa existe in organism unele rezer suplimentare, pentru ca tu sa-ti mentii starea buna de sanatate, asa ca du-te si cere ajutorul medicilor, daca ti se pare ca ar trebui sa mananci mai mult, dar nu poti.

Bulimia
Din nou, daca ai obiceiul sa-ti bagi degetul pe gat dupa ce-ai mancat, din cand in cand, in mod regulat sau chiar foarte des, atunci probabil ca nu i pune capat acestui obicei, din ziua in care ai ramas insarcinata. Atat de multa lume sufera de bulimie in ziua de azi, incat e foarte probabil sa existe sute de femei insarcinate care continua sa-si provoace varsaturi, desi sunt ingrozite de efectele pe care le-ar putea aa acest lucru asupra copilului din burta. incepand cu varsta de cincisprezece ani, si eu am avut accese ocazionale de bulimie; n-am scapat de acest obicei decat de foarte curand, brusc si definitiv, din cauza unei probleme de sanatate care m-a speriat foarte tare. Faptul ca eram insarcinata n-a reusit sa ma sperie suficient, asa ca am continuat, cu fiecare dintre cei trei copii, sa-mi var degetele pe gat toata ziua. Adevarat, copin mei n-au patit nimic si totul a fost bine pana la urma, dar partea proasta e ca te simti teribil de vinovata si-ti faci o multime de griji, asa ca, daca poti sa te adresezi unui psihoterapeut, nu ezita - fa-o! Probabil ca efectul secundar cel mai daunator al bulimiei, din punctul de dere al starii copilului care trebuie sa se dezvolte, este ca iti supune stomacul la un stres considerabil, ca poate sa-ti dezechilibreze total balanta electrolitilor din organism si ca te face sa fii ingrijorata.

Laxatile
Mie mi se pare o idee foarte proasta. Laxatile diminueaza cantitatea de substante nutriti care iti ajunge in sange, iar de acolo, in sangele copilului. Stai de vorba cu doctorul sau cu moasa ta, imediat ce ai ocazia, despre genul asta de problema!
S-au facut multe studii pe tema efectelor pe care le pot aa tulburarile de alimentatie asupra copilului in timpul sarcinii, dar nu prea exista do care sa sustina ideea ca o problema minora in materie de obiceiuri alimentare il poate supune pe copil la un risc mai mare de avort spontan sau de anomalii congenitale. Exista totusi ceva ce pare sa intruneasca o unanimitate de pareri: ideea ca tulburarile avand drept cauza idealul corporal si alimentatia nu dispar in perioada sarcinii, ba chiar se pot inrautati dupa aceea, daca nu se apeleaza la sfaturile unor specialisti. Daca te simti ingrijorata, stanjenita sau oarecum derutata, legat de oricare dintre problemele mentionate pana aici, te rog din suflet sa discuti cu doctorul sau cu moasa ta, care ar trebui sa aiba posibilitatea de a te indruma in directia potrivita. Nu serste la nimic, sa le ascunzi!