Lipsa de apetit

Lipsa de APETIT

LA ADULT

MANIFESTARI SI CAUZE

Trebuie sa facem deosebirea intre doua tipuri de pierdere a apetitului (anorexie):

* Pierderea tranzitorie a apetitului, survenita brusc, in cursul unei 414j98e depresii sau din cauza unei probleme sentimentale sau sociale, sau in urma unei maladii infectioase acute. Acest tip de anorexie dispare rapid in cateva zile si nu este insotita nici de slabire (vezi acest termen) importanta, nici de alt semn.

* Pierderea de apetit prelungita, care se agraveaza progresiv, vizand de cele mai multe ori intai preparatele din carne, fiind insotita de o slabire progresiva si uneori (dar nu totdeauna) de alte semne (digestive indeosebi, precum diareea sau constipatia).

CE TREBUIE FACUT

In primul caz, disparitia rapida a anorexiei nu necesita nici un tratament, cel mult putem folosi unele medicamente care provoaca pofta de mancare, dar a caror eficacitate nu este clar demonstrata. In al doilea caz, se impune o consultare medicala rapida pentru depistarea cauzei (maladie a tubului digestiv, maladie generala sau tulburari psihologice grave (vezi Anorexie mentala).

LA COPIL

In diferitele momente al cresterii copilului, puteti fi pus in fata problemei delicate a lipsei poftei de mancare. La copilul mic pot sa apara cateva probleme de apetit. Daca survin in timpul sau in urma unei maladii precum gripa, angina sau alte boli infantile si aceasta stare nu se prelungeste, nu exista nici un motiv de ingrijorare.

In unele momente foarte precise ale evolutiei caracterului copilului, se intampla frecvent ca acesta sa refuze sa manance, ca sa-si exprime independenta. Si aceste momente sunt trecatoare si nu e nimic periculos.

Copin sunt ca si adultii, pofta lor de mancare variaza de la zi la alta, de la o saptamana la alta.

CE TREBUIE FACUT

* Va trebui, daca e posibil, sa se evite cercul vicios de a forta copilul sa manance, accentuand astfel inapetenta, si cu atat mai putin de a-i da medicamente care sa-i stimuleze apetitul sau vitamine care nu folosesc la nimic. Cu cat veti insista mai mult, cu atat copilul se va inchide in el si va adopta o atitudine ostila si capricioasa.

* Lasati copilului libertatea de a-i placea sau de a refuza o anumita mancare. Un copil mananca in functie de nevoile propriului organism, si acesta rareori se inseala.

* Cu totul alta este problema pierderii cronice a apetitului in raport cu:

o maladie grava sau prelungita;

tulburari psihologice datorate unor erori educative (in legatura cu comportamentul la masa, in special o mare severitate sau o ingaduinta excesiva);

tulburari psihologice legate de anxietate (dus la cresa, sau la scoala);

sau conflicte mai profunde (vezi Anorexie).

In toate cazurile se impune o consultatie medicala, pentru ca, si in acest caz, diferitele siropuri fortifiante si vitamine nu vor fi de nici un folos si nu vor face decat sa intarzie consultatia medicala.

Dar nu uitati dozele de afectiune si de atentie in anumite momente precise in care copilul are nevoie de ele.

Anorexie mentala.