(lat. acus = ac; punctura = intepatura). Metoda veche de tratament de origine chineza, care pleaca de la capacitatea organismului uman de a fi reflexo-reactiv si de a beneficia de pe urma intepaturii unor puncte tegumentare, care corespund la diferite organe si functiilor acestora. Energia circula in corpul omului pe 2 canale (meridiane), care, atunci cand sunt blocate sau intrerupte, determina o dereglare ce duce la starea de boala. Acupunctura are rolul de a inlatura blocajele si de a resili fluxul normal al energiei. Se practica prin introducerea in grosimea pielii, a unor ace fine, care vizeaza puncte precise ale invelisului cutanat. Numarul acestor puncte de acupunctura, trece astazi de 1000. Stimularea punctelor de acupunctura, urmate de cresterea secretiilor de endorfine si ence-faline, duce la ameliorarea si suprimarea durerilor.
Metoda s-a dovedit eficienta in nealgii, migrene, dureri reumatice, insomnii, stari alergice dar si in multe alte afectiur i respiratorii, digestive sau ale altor organe. Nu prezinta factori de risc si metoda reactualizata a capatat in ultima eme o mai larga extindere.