in afectiunile aparatului respirator polenul a fost utilizat in tratamentul asociat al bronhopatiilor cronice (a se vedea si V. Ionescu - Apiterapia in Romania. Bucuresti, Editura Apimondia) in dozaj de 3-6 lingurite pe zi si polenolecitin -2 lingurite pe zi, in special la copii.
Utilizarea polenului ca factor terapeutic in ulcerul duodenal actia fost realizata (D. Hotobocsi C. Chira-31/525) pe doua grupe de pacienti (40 tratati cu polen si 48 tratati clasic). Doza de o lingurita inaintea meselor principale si doua lingurite seara inainte de culcare, timp de 21 de zile a determinat reducerea sindromului dureros la 82% din cazuri (fata de 85% la tratamentul clasic), remisiunile endoscopice fiind evidentiate la 32% sub tratamentul cu polen si 29% la tratamentul clasic. Avantajele tratamentului cu polen (administrare facila, pret redus, eficacitate egala) sustine utilizarea - dupa opinia autorilor - acestui produs melifer in aceste diagnostice clinice. in afectiunile tubului digesti(la\om\\eanu, Dragulescu), precum hepatita cronica evolutiva utilizarea polenului singur sau asociat cu miere (pivitas) s-a dovedit benefica, de asemenea si cu pastura.
Experimental (T. Olaru si coalb. 30/470) au fost semnalate efecte favorabile ale polenului, dovedindu-se ca actioneaza prin aminoacizii liberi si fitohormoni, prin echilibrarea "pool-ul plasmatic", cat si prin interferarea axei hipotalamo-suprarenale (N. Nicolau si colab.), aceste efecte favorabile fiind asigurate de cresterea ATP-ului plasmatic (Daghie si colab. 1978) si modificarea raportului ATP/ADP/AMP. in pastura concentratia acestor factori este de trei ori mai mare decat in conglomeratul de polen (Ialomiteanu si colab., 1976).In hepatita cronica administrarea a 30 g pe zi, in trei doze a oferit bune rezultate, redresarea biologica fiind urmarita prin teste biochimice determinand: TGP, tymol, gammaglobulinele, raportul A/G, VSH, bilirubinemia, pe un lot de 25 cazuri, durata tratamentului fiind de 30 de zile. Ameliorarea clinica s-a constatat prin: revenirea apetitului, ameliorarea asteniei, reducerea fenomenelor dispeptice, reducerea hipertrofiei hepatice. Probele de laborator au relevat: scaderea TGP cu 20%, a tymolului cu 20%, scaderea gammaglobulinelor cu 13%, cresterea raportului A/G cu 19%, scaderea VSH cu 20%, bilirubinemia prezentandu-se in limite normale; scaderea cu 13% a gammaglobulinelor si cresterea cu 19% a raportului A/G confirma, dupa autori, actiunea favorabila a extractului total de polen. Tratamentul cu pastura (Ialomiteanu si colab.) la bolnavii din aceasta categorie duce la scaderea gammaglobulinelor cu 14% ca si cresterea raportului A/G de la 0,14 la 1,27 dupa 30 de zile de tratament.
Experienta altor colective referitoare la actiunile polenului in fiziologia sau fiziopatohgia tubului digestiau atestat faptul ca dupa 2 luni, administrarea de nitrati prin gavaj in stomac (experimental 489 mg/kg corp) si extract de polen (hi-drofil, lipofil, alcoolic) nu a influentat semnificatiindicii biochimici din sange si ficat, pe cand administrarea simultana a celor doua componente a evidentiat un efect antitoxic evident, validat si de valorile indicatorilor biochimici (V. V. Kadzianskene si colab.). Extractul hidrofil s-a aratat de trei ori mai actidecat extractul lipofil, fata de martor, in reducerea actiunii nitratilor in vitro.
In anemia hipocroma, dupa 90 de zile de tratament cu polen s-a obtinut o crestere semnificativa a hematocritului si hemoglobinei (Ialomiteanu si colab.), iar Gucorbhieva si colab. (29/412) obtin in anemia post-hemoragica (50 cazuri) asociata cu carenta de fier si vitamina B12 ameliorari evidente clinice si de laborator (indicatorii hematologici) dupa 15-30 zile de tratament cu polen.In stomatologie rezultatele experimentale privind grefele osoase utile in perio-dontite (T. Gadoiu 29/452) si in imtarea grefonului au cuprins aspectele histo-logice si scintigrafice cu P32 si Tc sub actiunea polenului. S-a observat o buna toleranta a grefonului, stimularea osteoficarii si o cicatrizare rapida. Asocierea polenului cu propolisul si veninul de albine a determinat la experimentele pe animale modificari hematologice cu semnificatia ridicarii calitative a reactiilor de imunitate specifice.
In tulburarile neuro-endocrine (a se vedea si Neacsu C. Apiterapia in Romania. Bucuresti, Apimondia) tratamentul asociat selecticu polen (polenapin) in spasmofilie, disfunctia tireo-ovariana, climax si masteopatie trebuie monitorizat in raport cu starea sau tonusul endocrin al fiecarui organism, efectul acestui produs cu un continut hormonal (chiar vegetal) putand duce la dereglari evidente, la un moment dat (disfunctii endocrine, aparitia de mastopatii etc).
In oftalmologie, polenul a fost utilizat in asociere cu alte produse apiterapice, cu bune rezultate, in multiple afectiuni specifice (a se vedea si M.P. Popescu -Apiterapia in Romania, Ed. Apimondia), efectul polenului ca factor regenerator si de consolidare generala a organismului fiind utilizat si in afectiunile sferei ORL (a se vedea si C. Popovici - Apiterapia in Romania).

In patologia cardio-vasculara eficienta polenului s-a dovedit remarcabila in ateroscleroza si chiar in aterogeneza prin efect de combatere a acesteia. Valoarea polenului - prin produsul lecipol - ca agent hipocolesterolemiant in ateroscleroza a fost cercetata in mod sustinut in cadrul Centrului Medical de Apiterapie din Bucuresti (a se vedea I. Serafim - Apiterapia in Romania, 1994). Din angrenajul mecanismului etiopatogenic al hiperlipemiilor, cu toate consecintele clinice si de viata, este evident, acum, ca rezolvarea acestor stari de patogenie necesita un tratament complex, de durata si care trebuie abordat prin diferite cai, in primul rand prin regim restrictiigieno-dietetic si folosirea unei medicatii hipolipemiante. Medicamentele consacrate acestui domeniu patologic nu sunt decat adjuvante ale tratamentului dietetic si, in al doilea rand, ele trebuie sa ofere o toleranta si protectie optima, deoarece acestea folosesc bolnavului pe termen lung, chiar toata viata.
Polenul, prin componentele sale, este considerat un concurent competitifata de medicamentele cele mai consacrate acestei zone nosologice, cum ar fi, de exemplu, essentiale sau litrison. Studiul cu lecipol (polen pulvis apicol, lecitina vegetala, substante edulcorante, zaharina) a fost realizat pe un lot de 265 bolnavi. Varsta pacientilor (120 barbati si 145 femei) a variat intre 24 si 81 de ani, majoritatea fiind intre 50 si 69 de ani. Lecipolul a fost recomandat in doza zilnica de 2 lingurite pe zi, in doua prize, dupa mesele principale, cate 15 zile pe luna in tratament de lunga durata. Pentru a preveni eventualele cresteri ale glicemiei, desi exceptional observata, in perioada tratamentului s-a recomandat eliminarea completa a dulciurilor.In prima etapa de studiu, de 6 luni, considerata de unii autori ca martor, valorile colesterolemiel au variat astfel: stationar in 34,5%, cresteri in 57,0%o si scaderi numai in 8,5%) din cazuri, concluzia fiind aceea ca in 91 % din cazuri, numai sub regim igieno-dietetic si medicatie conventionala, colesterolul nu a scazut, ba chiar a crescut.
In a doua etapa de studiu evolutia colesterolemiei sub tratament de intretinere si de lunga durata cu produsul lecipol s-a prezentat astfel: la majoritatea bolnavilor (87,2%o) colesterolul a scazut cu peste 20 mg, a ramas stationar intr-un procent de numai 8,3% si s-au inregistrat cresteri cu peste 220 mg intr-un procent foarte mic, de 4,5%. in ceea ce priveste curba lipemiei s-au observat rezultate de asemenea satisfacatoare: o scaderea la 77,2% din bolnavi, stationare la 18,5% si crescute (cu peste 20 mg) doar la 4,3%. Prin analiza datelor clinice si paraclinice s-au putut consemna rezultatele: cele mai bune rezultate obtinute sunt de 81,5% la bolnavii cu ateroscleroza sistemica sau cu alte localizari; la bolnavii hipertensivi rezultatele au fost bune la 69,2%; la bolnavii cu perturbari ale meolismului lipidic (dislipemii) dupa tratament s-a obtinut o scadere a colesterolului de peste 20 mg la 92,3% din lotul de bolnavi, evolutia clinica fiind favorabila.
Autorii citati au urmarit si relatia dintre rezultatele obtinute si durata perioadei de tratament si de urmarire. La bolnavii tratati si urmariti pe perioade lungi de timp - peste 1 an - notand o evolutie favorabila in procent de 91%, pe cand rezultatele nesatisfacatoare au reprezentat doar 9%; la cei tratati si urmariti sub un an rezultatele favorabile au fost inregistrate numai la 30,1%, iar rezultate nesatisfacatoare la 69,9%, ceea ce demonstreaza clar importanta ameliorarii pe termen lung a factorului de risc, care este hipercolesterolemia si/sau hiperlipidemia in ateroscleroza. Ameliorarea acestui factor de risc, cu produsul apicol lecipol administrat in cura prelungita, asociat cu tratamentul medicamentos, a determinat ca evolutia clinica sa fie favorabila intr-un procent ridicat, de 91%. Tratamentul cu lecipol se constituie intr-un tratament de valoare, asociat la medicamentele curente indicate pentru boala cardio-vasculara a fiecarui caz in parte.
In afectiunile aparatului uro-genital terapia cu polen - singur sau asociat- a fost studiata intr-o modalitate complexa neuro-endocrina mai frecvent in doua entitati definite ca: afectiunile prostatice la barbati si frigiditatea la femei.
Lucrarile a doi medici suedezi E. A. Upmark din Upsala si G. Jonsson din Lund au fost publicate in 1959, in care se relata descoperirea influentei binefacatoare a polenului asupra tulburarilor prostatice. Dupa parerea unor autori (A. Caillas, 20/447) actiunea polenului asupra tulburarilor prostatice si mai ales asupra abdomenului, exceptand cancerul, pare a se datora numeroaselor vitamine continute, aminoacizilor si a unui estrogen, adica unei substante capabile sa declanseze un ansamblu de reactii fiziologice finalizat prin eliminarea ovulului.In Suedia s-a preparat polenul sub forma de drajeuri denumite cernilton, constituit din doua extracte de polen. Polenul natieste de asemenea utilizat in tratarea adenomului de prostata, doza optima parand a fi 10-l5 g pe zi.In asociere cu propolisul si mierea, polenul a fost utilizat in decursul timpului (a se vedea si S. Roman - Apiterapia in Romania) in cazurile cu diferite stadii ale patologiei prostatei, dozele de polen administrate zilnic fiind de 15-20 g in cadrul tratamentului asociat. Rezultatele satisfacatoare si promitatoare obtinute sustin utilizarea polenului - in asociere cu alte produse -alaturi de terapiile clasice impuse de stadiul patologic.
V. Daghie si colab. urmarind efectul polenului asupra axei hipofizo-cortico-suprarenale pe sobolanii albi, obtin o crestere a 17-Cs (care reprezinta meolitii steroizilor din grupul hormonilor androgeni corticosuprarenali si gonadici) de la 57,0A12mg/24h la 116,0A19mg/24h dupa tratament cu polen nativ.
Numeroase observatii medicale ca si unele lucrari au aratat ca polenul luat intr-o modalitate regulata realizeaza actiuni decongestive si antiflogistice noile in diferite etape ale hipertrofiei prostatei, asigurand efecte de preventie a prostatismului (Y. Donadieu) la oamenii varstnici in conditii de sanatate. De asemenea atenueaza si amelioreaza, in mod noil, elementele disconforile care impun adesea apelarea la solutii chirurgicale. Dupa Y. Donadieu (1981) rezultate bune se pot obtine prin administrarea zilnica continua a cate doua linguri de supa de polen granule, de diferite surse, diluat intr-un pahar de apa indulcita cu zahar cu o lingurita de miere dimineata, inaintea micului dejun.

Tratamentul frigiditatii feminine cu nectar si polen a constituit preocuparea grupului experimental din Centrul Medical de Apiterapie (N. Mihailescu si colab.) ale caror rezultate au fost prezentate la diverse editii ale Congreselor Apimondia -sectia Apiterapie (30/453). Lotul experimental a cuprins 90 femei cu diagnosticul singular sau asociat cu: insuficienta tiroparatiro-luteinica, tetanie cronica latenta, hiperestrogenism relativ, nevroza reactiva si frigiditate functionala.
Tratamentul efectuat cu produse apiterapice (3 luni) aticu cel clasic si fata de martor (tratament cu alifie vitaminica, sulfametin si tiroton) a fost efectuat prin aplicare locala de pomada. Efectul benefic al polenului asupra frigiditatii, in asociere cu alte produse apicole este preferabil ingredientilor farmacologici sintetici. Tratamentul local cu mipropol readuce functionalitatea prin actionarea complexului utero-ovaro-hipofizo-diencefalic. Tratamentul local genital cu mipropol si miere dupa autorii citati, determina o reactie de evacuare exor TarlTaS Uhor f'aclflrl toxlflIcM din organism. Tratamentul local numai cu miere este ineficace. De retinut observatia autorilor ca o conditie a succesului tratamentului o reprezinta selectionarea cazurilor intr-o modalitate corelaticomplexa in raport de ponderea disfunctionalitatii neuroendocrine a fiecarui organism.