propolisul a devenit un subiect frecvent atat ca adjunt in terapiile specifice, cat si prin posibilitatile proprii. Studiile asupra medicamentelor combinate cu propolis in terapia micozelor (candida albicans) (B. Kedzia si colab. -31/530) au aratat ca extractul de propolis 10% in etanol, in asociere cu 13 medicamente aplicate local (cat si experimental in laborator) a realizat o crestere evidenta a eficientei terapeutice a acestora. Amestecul de extract de propolis cu ketoconazol, miconazol si flucytozina a prezentat cea mai mare eficienta.
Pe baza obsertiilor efectuate asupra unui numar de 173 bolnavi, V. N. Ilmelevskaia si colab., sustin ca aplicarea pomezii de propolis la bolnavii carora trebuie sa Ii se aplice tratamentul prin iradiatie permite prevenirea reactiei de iradiatie a tegumentelor, scurtand timpul de tratament si contribuind la vindecarea rapida a pielii uscate (20/424).
Inpiodermite (S. Schebler si colab., 1986) cu staphylococcus pyogenes tratamentul cu alifie cu continut de propolis (0,5-l mg/ml dispersie in Twuin-20) a provocat o insanatosire totala la 58% din cazuri, ameliorare vizibila la 18%, fara rezultate evidente la 18% si o inrautatire la 6% pe un lot semnificativ de peste 100 cazuri.
Se foloseste in unele clinici de profil, de mult timp, tratamente cu produse pe baza de propolis (Bolasco V. F., 1962). Pentru tratamentul trichofitiei profunde a partii piloase a capului s-a folosit alifia cu propolis 30% preparata cu ulei vegetal la cald sau propolis nativ dizolt in alcool 90 pana la consistenta unei alifii. Cei 110 pacienti (92 cu forma canta a bolii) au fost tratati prin aplicarea locala in focarele de atac in strat gros. Reactia inflamatorie din primele zile s-a atenuat, infiltratul s-a resorbit, mancarimea a incetat, senzatiile de durere au scazut sau disparut. Tratamentul a dat rezultate pozitive la toti pacientii, in decurs de 15 zile, la cea mai mare parte disparand ciupercile. La 97 bolnavi s-au constatat rezultate indepartate ale tratamentului (Bolasco, 1962).
Solutia alcoolica (1:1) a propolisului a fost folosita ca baza de preparare a alifiilor keratolitice folosite pentru dezlipirea epidermei in cazul hiperkeratozelor si epidermofitiilor (I. Pekker, 1966) (300 pacienti). Superioritatea alifiei salicilice cu propolis 50% a fost dovedita pe 108 pacienti cu hiperkeratoza (o singura aplicare tinuta 5-7 zile) si pe 127 pacienti (3-6 aplicatii).
Extrasul de propolis 50% sau propolisul nativ amestecat cu unt de ca sau propolisul dizolt in alcool s-a folosit si in tratamentul formelor verruco-infiltrative ale tuberculozei pielii (B. S. Tihonov, 1962) pe un lot de 50 bolnavi cu manifestari clinice verrucoase si de infiltratie. La formele verrucoase tratamentul s-a aplicat la 2-3 zile, iar in cazul celor cu infiltrat, zilnic. S-a obtinut disparitia secretiei purulente si resorbtia totala a infiltratului, durata tratamentului fiind de 2-3 luni.
Desi tratamentul cu propolis nu poate fi apreciat ca un mijloc principal in tratamentul tuberculozei pielii, totusi analgezia la distrugerea nodulilor tuberculosi, accelerarea vindecarii ulceratiilor si aspectul cosmetic al cicatrizarii asigura superioritatea certa a propolisului fata de alte remedii, in special la persoanele pentru care produsele specifice antituberculoase sunt contraindicate.
Alopecia cu diverse intinderi a fost tratata cu produse pe baza de propolis (peste 500 cazuri), efectul pozitiv al acestora constatandu-se in 82% din cazuri, la 18%) din bolnavi cu forme de boala totala sau subtotala acestea neand efect.
Dupa datele lui I. Kazako si colab. (1950) si a altor autori, propolisul accelereaza desprinderea tesutului necrozat si stimuleaza cresterea tesutului sanatos la tratarea ranilor, contribuie la vindecarea rapida a acestora si asigura terapia pato-genica (la om si animale). Ocupandu-se de studiul preparatelor de propolis Z. Ceanisev (20/470) raporteaza eficacitatea lor in diferite afectiuni dermatologice la om si animale. Unguentul cu propolis (15%) are efect terapeutic mai bun in atie cu alte unguente folosite la afectiunile ugerului si a mameloanelor. Preparatele cu propolis, dupa diferiti autori, posedand probabil proprietati bactericide, contribuie la vindecarea la prima vedere, ativ cu alte preparate care raspund de la a doua incercare. in plus s-a relet actiunea anestezianta a propolisului, care survine dupa 10-l5 minute dupa aplicarea unguentului.
Grupul Molnar - Toth M. din Romania a utilizat propolisul ca unguent si ca extract alcoolic (20/515). Extractul alcoolic (4-5 zile in alcool 85) s-a folosit prin tamponarea leziunilor de 4-5 ori pe zi la bolnavii cu epidermofltie tara perlache sau zabaluta, de origine micotica si streptococica, in cazuri de pitiriazis alb al fetei si in infectii cutanate stafilococice. Vindecarea completa a survenit dupa maximum 10 zile de tratament. in cazurile cu intertrigo cervical si axilardes intalnit la sugarii cu diateza exsudati reactia prompta la tratament a fost exceptionala cu alifie de propolis 10% asociat cu medicamente antifungice (stamicin, micostatin etc).
A.Derevici si colab. /20/508) utilizand un extract alcoolic standardizat (7% propolis in alcool etilic, raportat la reziduul sec) a studiat experimental toleranta si aspectele histopatologice ale acestuia din unele organe, actiunea asupra evolutiei unor arsuri experimentale, iar pe albine toleranta si actiunea asupra unor infectii micotice. S-a obsert o toleranta fatade 1,12 reziduu sec/kilocorp, propolisul fiind mai activ in administrarea per os, de asemenea ca extrasul alcoolic si unguentul de propolis determina o accelerare a cicatrizarii si un aspect normal al pielii. Toleranta fata de propolis 20% in miere a albinelor de primara (unde predomina cele tinere si neobosite de cules intens) este mai mare decat a acelor de ra (unde predomina albinele mai batrane si obosite de cules intens).
Studiind posibilitatea folosirii propolisului la reactiile ca urmare a iradierii si in afectiunile produse prin iradiere, care apar la bolnavii de cancer, V. Hmelevskaia si colab. (20/503) au urmarit efectele benefice ale unui unguent cu propolis preparat cu lanolina, care a fost aplicat in strat subtire, de 3-4 ori pe zi, pe campul care urmeaza sa fie iradiat sau care a fost deja iradiat. in cazul ulceratiilor sau tumorilor infectate, inaintea inceperii terapiei cu raze, s-au aplicat pansamente impregnate cu unguent cu propolis, pentru 24 sau 48 ore. Autorii au consemnat urmatoarele concluzii:
- folosirea unguentului cu propolis la bolnavii care trebuie sa faca tratament prin iradiere permite, in majoritatea cazurilor sa se previna aparitia reactiei la iradiere a tesuturilor cutanate;
- unguentul cu propolis influenteaza favorabil atenuarea reactiilor la iradiere, ceea ce reduce durata tratamentului bolnavilor si permite sa aplicam dozele necesare fara intrerupere;
- folosirea unguentului cu propolis, precum si combinarea lui cu electroforeza fierului la bolnavii cu afectiuni produse de iradiere contribuie la vindecarea mai rapida a ulceratiilor pielii.
Este de retinut si rezultatele bune obtinute cu un produs fabricat in Yugoslavia: Apicomplex - Medex/Lubliana (de Rode si colab. -27/559) in ameliorarea complicatiilor la nivelul cavitatilor bucale provocate de radioterapia locala in cazul tumorilor acestei regiuni.
Efecte pozitive sunt semnalate prin utilizarea propolisului, asociat sau nu, in proctita post-radioterapica (P. Potchinko -30/85), sau in arsurile experimentale infectate (J. Grochowschi si colab. -30/85), sau in asociere cu miere in afectiunile inflamatoare ale sistemului musculo-articular (V. Chriso -30/96). Rezultatele raportate de S. Brodzinski si colab. (31/513) obtinute cu timidina marcata in celulele dermice dupa arsuri, rele actiunea micotica a propolisului asupra pielii.In chirurgie in general sau la tratarea diferitelor plagi propolisul a beneficiat de un interes sustinut. Efectele cicatrizante ale acestuia sunt cunoscute inca din timpul razboiului Burilor (1899-l902) (Lavie 1980). Tratarea ranilor, care se vindeca greu, cu propolis a fost efectuata de V. Todorov si colab., pe 30 bolnavi, ranile cu supuratii fiind contaminate cu pseudomonas aeruginosa si staphyloccocus pyogenes aureus, rezultatele fiind foarte bune ca timp de vindecare si cicatrizare.
Una din principalele probleme ale sistemului de tratament chirurgical al bolnavilor cu arsuri profunde a constituit-o grabirea inchiderii complete a plagilor in stadiul de granulatie. in pregatirea plagilor pentru autodermoplastie s-a folosit alifia cu propolis (N. I. Atanasov). Alifia cu un continut de propolis de 15% a fost preparata cu uleiuri de piersic, de cais si de floarea soarelui. S-au tratat 830 bolnavi cu arsuri profunde pana la 75% din suprafata corpului. Obsertiile clinice au aratat ca alifiile cu 5-l0% propolis sunt mai putin eficiente, iar alifia cu 20-30% are o actiune iritanta.
Dupa unii autori (A. A. Kirnasov, 1965) sub influenta propolisului se intensifica proliferarea epiteliala si cresterea granulatiei, se limiteaza intinderea cica-tricilor, se imbunatateste circulatia sanguina si limfatica, se reduce brusc permeabilitatea selor din suprafata ranita prin arsura. Din studiul compozitiei citologice a amprentelor plagilor (citogramiei) a reiesit ca sub influenta administrarii locale a alifiei cu propolis apare o tendinta dita de reducere a numarului de neutrofile si de crestere a poliblastelor, ceea ce demonstreaza activizarea proceselor de regenerare in plagi. S-a mai obsert ca propolisul are o actiune pronuntata de atenuare a durerilor (la scoaterea pansamentelor, de exemplu). Pansamentele cu propolis alifie nu se lipesc de rana si nu traumatizeaza granulatiile, ceea ce este deosebit de important in faza postoperatorie, cand transturile de piele sunt fixate inca insuficient pe suprafata ranii.