W. Malger (36/429) arata ca 0,8% din membrii familiilor apicultorilor raspund
alergic la intepaturile de albine, dupa desensibilizare insa putand suporta cantitati de venin. Desensibilizarea spontana, nu poate acoperi toate cazurile (J. Bousquet si colab., 1981), desensibilizarea la aceste persoane putand dura intre 8 si 20 saptamani in conditiile unui tratament clasic si intre 2 si 7 luni in conditiile utilizarii tehnicilor stupului.
Referitor la reactiile alergice dupa
intepaturile de insecte (mai ales himenop-tere) se pot consemna date interesante. Insectele cu aripi membranoase (semnificatia greaca a termenului himenoptere) cuprind grupa albinelor, viespilor si furnicilor. Numai femelele viespilor si albinelor poseda un aparat reproducator care se transforma intr-un ac atasat la un sistem de glande cu venin.
Gravitatea alergiei la veninul himenopterelor a fost cunoscuta inca de acum 5000 de ani in Egipt. Faraonul Menes a murit dintr-o intepatura de albina. Alergia la venin a fost sesizata medical de catre un medic din Montpellier, Desbret in 1765, care a putut diagnostica moartea unui tanar taran cauzata de o intepatura de albina. Alergia la venin a fost silita intr-o modalitate stiintifica in anul 1930, dar semnele anafilactice, simptomatologia astmatica, desensibilizarea s-a conturat practic 45 de ani mai tarziu. De aproximativ 5 ani se poate socoti ca desensibilizarea la corpul total al albinei s-a zut ca este relativ ineficace, facand loc desensibilizarii la venin.
Interesul privind gravitatea alergiei la intepatura insectelor himenoptere s-a accentuat, deoarece anual in SUA, de exemplu, decedeaza 20-60 de persoane; din analiza a peste 2000 de cazuri de
intepaturi s-a desprins constatarea ca himenop-terele omoara adesea mai mult decat serpii. Cele doua grupe de himenoptere care poseda un ac sunt albinele (care apartin superfamiliei apoide) si viespile. Printre albine se disting cele solitare si cele sociale: bondarii si albinele domestice. In mod obisnuit nu inteapa decat cand sunt atacate sau se simt in pericol, dupa intepare ele lasand un fel de harpon care face sa se detaseze acul, astfel incat albina nu poate intepa decat o singura data. Exista un mare numar de viespi care pot fi clasate in viespi solitare, putin agresive pentru om, deoarece utilizeaza acul pentru a paraliza prada si viespile sociale (vespidele). Printre acestea din urma se disting grupele denumite polistes, de talie mica si vespines care include bondarul sau barzaunele, viespea comuna si specia vespula pensilnica.
Acul viespii este neted (nu lancelot ca al albinei) astfel ca acesta poate fi utilizat de insecta pentru intepaturi multiple asupra aceluiasi subiect.
Printre numerosii factori care intervin in desensibilizarea la venin este si rsta subiectului. Unii autori (J. Bousquet si colab., 1981) sustin ca este de preferat a se astepta pubertatea unui copil, desi in Lichttenstein se incepe aceasta actiune de la rsta de 2 ani si jumatate. De altfel un subiect de 60 de ani, sau peste, daca este in conditia de buna sanatate ar putea suporta acest tratament, deoarece
alergia la intepaturile de himenoptere este foarte gra, mai ales in conditia unui sistem cardio-scular deficitar. Este de retinut ca himenopterele inteapa de preferinta subiectii care se agita mult, care poarta imbracaminte in culori vii sau tari, care sunt parfumati sau transpirati.In conditia de a fi alergic se sfatuieste subiectul de a nu face excursii sau picnic-uri in timpul verii sau de a merge in picioarele goale, deoarece un numar de insecte se gasesc la nivelul solului si de a nu poposi in preajma stupilor. Tratamentul de urgenta preconizat de autorii francezi (J. Bousquet si colb.) include administrarea de adrenalina (cu prudenta necesara la cazurile in rsta), de corticoizi solubili si antihistaminice pe cale generala. Adrenalina este medicamentul de electiune, dozele fiind recomandate a fi utilizate progresiv (V2 sau V* din fiola de 0,25 mg pe cale subcutanata), in asociere cu antihistaminice HI si H2 pentru a avea un efect sustinut, sodilatatia din soc fiind data de
receptorii HI si H2. Glicocorticoizii sunt adjunti foarte buni in tratament, fiind administrati dupa adrenalina. Eliminarea pungii cu venin (in cazul intepaturii de albumina) este recomandat de a se face imediat, fiind stiut ca glanda cu venin deverseaza continutul sau prin peristaltism timp de 5-l0 min (se smulge cu mana sau penseta si nu se preseaza, conditie in care se realizeaza accelerarea ecuarii in piele). Prezentarea la un serviciu medical este necesara fiind stiut ca semnele de
alergie se pot prelungi, dupa o acalmie initiala, pe o durata de 8 la 12 ore.
Tratamentul de fond cuprinde totalitatea actiunii de desensibilizare a organismului respectiv, tinandu-se seama ca acesta nu este eficient in conditia utilizarii extractului total de corp al insectei, veninul and factorii sai specifici.
Studiile efectuate in diferite clinici si laboratoare s-au concentrat asupra prezentei anticorpilor in sangele apicultorilor (ca persoane candidate de a fi imunizate "natural" prin contactul frecvent cu albinele), cat si in sangele persoanelor alergice. Imunoglobulinele reprezentate de grupa E (IgE) provoaca reactia alergica (hipersensibilitatea). Imunoglobulinele G (IgG) detin o functie protectoare. La toti pacientii alergici la VA s-au gasit IgE raspunzatoare de alergie (R. Urbanek, 1981), la apicultori acestea nefiind intotdeauna prezente sau fiind prezente in cantitate redusa, in schimb constatandu-se un nivel foarte ridicat de
anticorpi protectori IgG. Cresterea concentratiei IgG s-a obsert la persoanele alergice numai dupa un tratament de hipersensibilizare. La apicultori, nivelul de anticorpi protectori IgG contra VA atinge un nivel maxim la finele sezonului apicol, in toamna, fiind mai scazut primara (F. B. Michel si colab., 1982).
