Exista multiple cai de administrare a ninului, cea mai frecnta fiind utilizarea albinei, pentru economicitate si usurinta procedeului, continutul obtinut prin aceasta tehnica fiind intre 0,1 si 0,3 mg de nin, volum controlat si deci obtinut prin timpul mentinerii albinei pe piele.
Cercetatorii, considerand relativ acest control al calitatii, prefera ninul preparat in fiole si injecil intradermic. Doza "acceptata" este de 0,1 mg, ninul fiind administrat - mai ales in occident - prin metoda depunerii lichidului pe o zona scarificata (activata circulator) de sorginte chinezeasca (Kim Chu, 1992) sau prin electroforeza, sau in sfarsit, prin amestec cu unii produsi sau agenti activatori precum camforul, pe langa propunerea metodei prin inhalatie.
Exista inca retineri datorita conceptiilor corpului medical, determinate de modalitatea de aplicare a criteriilor "ortodoxe" in domeniu. Conceptul terapiei cu VA depinde si de partea de acceptare: bolnavul cu modul sau de gandire si de pregatire intelectuala, majoritatea optand pentru terapia cu nin de albine (TVA) dupa lungi suferinte si esecuri ale terapiei allopate, la disperare.
Elementul psihologic al acceptarii este
durerea intepaturii, dar tehnicile propuse de scoala romaneasca, alaturi de altele (dr. Al. Partheniu) acopera cu prisosinta acest aspect subiectiv. in unele lucrari in care se descrie aplicarea TVA natural, prin
intepaturi de albine, se spune ca intepaturile pot fi aplicate in orice loc din cuprinsul unor anumite regiuni ale corpului (in special fetele anterioare ale bratelor si coapselor). in tarile unde se aplica tratamentul cu injectii de nin se recomanda a se face acestea ca orice injectie intramusculara sau in piele in locurile cele mai dureroase din dreptul articulatiilor. Cum am mai mentionat Al. Partheniu releva ca cele mai bune rezultate se obtin daca aplicatia ninului (intepatura sau injectie) se face in "anumite puncte precise" ale pielii, in asa numitele "puncte motorii", adica in acele puncte ale pielii care corespund locului unde nervii intra in muschi, precum si in acele locuri din piele - din dreptul unor nervi sau incheieturi - cunoscute in medicina sub numele de puncte "valleix". In ura 8 sunt exemplificate unele puncte principale pentru tratarea unor
nevralgii mai des intalnite, a periartritei umarului sau durerilor din lumbago. Autorul citat a obtinut cresterea efectului prin aceasta modalitate de aplicare nu numai clinic, dar si experimental prin masurarea cronaxiei in procesul renirii mai rapide la normal a tulburarilor de functionare a nervilor si muschilor, care se intalnesc in reumatism.In spondiloze, ninul (intepaturi sau injectii) este recomandat a se aplica de o parte si de alta a coloanei rtebrale, in apropierea acesteia si in dreptul regiunilor dureroase. Desi nu exista un procedeu "standard" in TVA, exista o aderenta sj o focalizare a optiunilor metodologiei de aplicare, implicit de aderare la unele principii. Se accepta corelarea cu o cunoastere prealabila a conditiilor pacientului (Bousquet, 1987). Se propune de multi autori o testare (Th. Cherbuzier, 1996) pentru prima sedinta cu doua intepaturi complete, una dupa alta la cateva minute, cu entuala racire a locului de aplicatie cu gheata aplicata, obtinandu-se o blocare a senzatiei de
durere (se poate utiliza si un obiect metalic tinut la congelator). Sedinta urmatoare prede mai multe intepaturi, 3 sau mai multe, iar in conditiile in care pacientul poate suporta dupa 5 secunde o a doua repriza (5 pana la 8), simptomatologia si toleranta poate fi apreciata individual si monitorizata corespunzator, in artrite, selectarea locului intepaturii este determinata, asa cum am mentionat, de locul afectiunii, al sensibilitatii la presiune (acestea fiind desemnate "puncte trigger").In
scleroza multipla, considerata ca o afectiune sistemica se localizeaza intepatura "oriunde", dupa principiul alegerii locului de tip acupunctura. Simptomul cel mai frecnt manifest este oboseala, care reprezinta unul din raspunsurile nespecifice in acest sindrom, pacientii relatand o crestere de energie pe seama terapiei cu VA. Multi pacienti dorm mai bine si sunt mult mai linistiti daca primesc intepatura seara, altii care primesc intepatura dimineata si sunt mai activi la lucru, iar altii relateaza efectul VA de a-i face mai relaxati.
Ritmul dupa care trebuie sa se faca tratamentul cu VA nu este de asemenea standardizat, despre intepaturile de albine de obicei afirmandu-se ca trebuie aplicate un numar de zile consecutiv, cu pauze de 2-3 zile intre serii.In ceea ce priste injectiile, doar pentru poliartrita cronica evolutiva (deformanta), se preconizeaza (in unele lucrari) ca acestea trebuie aplicate la o saptamana. Dupa Al. Partheniu aplicarile ninului au cele mai bune efecte daca se fac cu anumite pauze monitorizate dupa reactiile produse de fiecare aplicare in parte. Ca regula generala, trebuie sa se astepte cel putin o zi sau doua dupa ce a trecut reactia produsa de aplicarea ninului, reactie ce consta in general la reumatici din accentuarea durerilor, uneori insotita de o stare generala proasta (ca de exemplu senzatia de "cap greu") sau de dureri de cap, de transpiratie.
La astmatici reactia poate consta in accentuarea crizelor sau chiar provocarea lor, reactiile putand fi mai puternice la inceputul tratamentului, de obicei ele micsorandu-se pana la disparitie in cursul tratamentului, desi exista si posibilitatea de a se prelungi chiar 1-3 saptamani dupa sfarsitul tratamentului.
Dupa acelasi autor, intre seriile de tratament trebuie facuta o pauza nu mai mica de doua luni si nici mai mare de trei luni, acesta fiind ritmul de tratament in general cel mai potrivit, dar posibil numai cand se dispune si in timpul iernii de nin in injectii. Daca trebuie sa se faca tratamentul numai cu intepaturi de albine, atunci se va cauta sa se faca o serie in perioada aprilie-mai si alta in august-septembrie.In tehnica propriu zisa de aplicare a albinei pe piele preconizata de dr. Al. Partheniu si expusa mai inainte s-au propus unele variante ce au in dere ideea conservarii albinei - care este sacrificata prin smulgerea acului cu punga lui de nin - dupa renirea din
anestezia cu cloroform, prin intercalarea unei portiuni de sita cu ochiuri dense (de preferat din alama, argint sau platina, alpaca) prin care acul albinei (. 9) patrunde in piele partial (aproximativ 2 mm, neajungand la zona sa lanceolata ce determina irersibilitatea scoaterii deci a recuperarii).
Se preconizeaza astfel de unii autori posibilitatea pastrarii integritatii functionale a aparatului de intepare al insectei, implicit a posibilitatii de reutilizare a aceluiasi exemplar la alte sedinte de tratament. Dupa parerea noastra avantajul oferit de aceasta modificare nu este compensat de elementele de eroare care pot aparea (neevacuarea integrala a ninului de catre punga peristaltica ce este legata anatomo-functional in cuprinsul acestui organ de aparare, deci a unei cantitati aleatorii de nin nativ, care sa actioneze farmacologic in scopul unei actiuni terapeutice).
In privinta "reactiilor adrse" posibile in terapia cu VA, Asociatia Cercetarilor Apiterapice din SUA a relatat la Congresul Mondial de Apiterapie (Tel Aviv, 1996) o lista cuprinzand aproximativ 67 reactii din aceasta categorie la VA, 9 din ele fiind considerate potential letale, altele primesc noradrenalina, iar 9 sunt de retinut la pat sau spitalizate. Se recomanda informarea pacientului ca doza de eficienta a VA -dupa desensibilizare - este de 100 micrograme pe doza.
Se mentioneaza de asemenea drept contraindicata TVA in
alergii Ie necompensate (afectiuni cardio-vasculare, TBC activ, sifilis, gonoree,
diabet insulino-depen-dent) si in cazul utilizarii de beta-blocanti.
Desi VA are doar putine contraindicatii, el nu poate fi folosit de asemenea la suferinzii de
hepatita acuta sau cronica grava, de nefrita acuta, la cei cu
ulcere gastrice sau duodenale care sangereaza sau prezinta crize puternice. Veninul va fi aplicat numai sub control riguros medical, la cei cu
gastrita sau colita, cu coliba-ciloza, cu boli cronice ale rinichiului, ale inimii, cu
hipertiroidism si la femeile cu
tulburari ovariene sau fibrom. Din existenta acestor contraindicatii si din toate datele aratate de multi autori reiese clar utilitatea si chiar necesitatea unui control medical inaintea aplicarii tratamentului cu VA.
Cresterea eficacitatii ninului prin asocierea cu alte
tratamente a constituit si constituie o preocupare a cercetarii medico-biologice in cadrul apiterapiei cu acest produs al albinei. O prima asociere care permite o crestere importanta a efectelor ninului atat in reumatism, cat si in urticarie,
astm si eczeme, a fost aceea cu injectii intradermice cu un ser preparat din insasi sangele bolnavului (autohema-toterapie). Tehnica aceasta este acum abandonata datorita raspunsurilor paradoxale ale organismului in conditia biologica modificata - in prezent - datorita stresului contemporan.
Relatand experienta de decenii de activitate apiterapica cu VA a Dr. Al. Partheniu sunt de retinut urmatoarele aspecte privind asocierile terapeutice cu acest produs al albinei:
-asocierea cu injectii de produse antialergice (reticulina etc.) in astm, urticarie,
eczeme si chiar reumatism, pe langa migrene tinandu-se seama (fapt aratat si de Hatieganu) ca aceasta categorie de substante (de tipul reticulinei de ex.) au un efect de echilibrare a functiilor vaselor sanguine cerebrale;
- asocierea cu produse de realizare a raspunsului imun mai ridicat, de exemplu prin injectii cu
vaccin polimicrobian aplicat in aceleasi zile cu ninul si in doze crescatoare;
- asocierea in spondiloze si in alte artroze a VA cu extracte opoterapice generatoare de potentiale nespecifice cu efect de "enhancement" biologic (extracte de
placenta etc).
Aceste asocieri, pe langa o crestere a eficientei tratamentului cu nin, au permis, adeseori, scaderea dozei totale de nin (care in
reumatism de exemplu, este de regula de 180-200 albine la o serie) cu 25-50% fara a micsora calitatea rezultatelor, situatiile favorabile de acest gen fiind consemnate atat pentru diferite preparate de nin in injectii, cat si la folosirea ninului natural sub forma de intepatura (in artroze si spondiloze rezultatele fiind superioare). In spondiloze si nevralgii autorul a obtinut rezultate superioare prin asocierea ninului cu ionizari transcerebromedulare, trecand in modalitati specifice un curent electric prin regiunea bazei creierului, madui spinarii si a bratului sau piciorului unde este situata durerea.
O alta asociere utila obtinuta in tratamentul spondilozelor, periartritelor, reumatismului muscular, nevralgiilor bratului, sciatice si intercostale, este aceea a ninului cu terapia cu ultrasunet (Al. Partheniu si M. Demetrescu), sau cu aplicare de raze
ultraviolete in doze de eritem (asociere deosebit de utila in
reumatismul cardio-articular acut si in poliartrita cronica deformanta, unde ninul poate fi aplicat doar in doze foarte mici sau foarte incet progresi, incepand cu % din doza obisnuita).
