In era sulfamidelor, a antibioticelor, a hormonilor, a corticoizttor si a altor produse de sinteza, cu nume extraordinare, mereu mai numeroase, poate parea straniu unora ca revenim la terapeutici constituite numai din-folosirea telor, a anumitor fructe legume sau cereale. Mintea noastra, scria Alexis Carrel, are o tendinta fireasca de a respinge ceea ce nu intra in cadrul credintelor stiintifice sau filosofice ale epocii. Savantii, la urma urmelor, sint si ei oameni, deci tributari prejudecatilor mediului si ale timpului lor. EL sint dispusi sa accepte ca ceea ce nu este explicabil prin teoriile curente nu exista".
Poate parea straniu mintilor neavertizate, faptul ca opinia publica si medicii se intorc, in prezent, catre acele metode, adesea inabile, vechi de cind lumea. incetul cu incetul reapar din umbra tratamente ale caror modalitati au fost vreme indelungata lasate pe linie moarta, in rindul leacurilor babesti" *, Vor reveni la ata multe lucru uitate", spunea Horatiu.
Intr-o serie de publicatii anterioare, am reamintit citeva din nenumaratele lucrari efectuate asupra acestor probleme de catre o multime de autori si nu dintre cei neinsemnati francezi si straini. Citam mai ales o comunicare a profesorului Leon Binet, atunci decan al Facultatii de Medicina din Paris, care atragea o data mai mult atentia medicilor asupra substantelor care ndeca" aflate in flori, legume si arbori. In realitate, tele medicinale au jucat totdeauna un rol important in terapeutica de odinioara si, in ciuda descoperirii produselor de sinteza, extrasele lor isi pastreaza inca si astazi o valoare terapeutica importanta pentru tratamentul anumitor maladii"2.
Ce sa mai spunem despre miile de cercetari si scrieri din toate universi-tatile din lume? Lista titlurilor ar depasi volumul a sapte lucrari de felul acesteia. Numai pentru Franta, citam pe prof. Reni Paris (profesor la Universitatea Rene Dessectiunes din Paris, fost profesor al Academiei de Farmacie), pe doamna L. Bizanger-Beauguesne (profesoara la Lille), pe doamna AM. Debelmas (profesoara la Grenoble), pe prof. J. Jolivet (Angers), pe prof. J.Kerharo (breton, fost colonel farmacist, din 1954 profesor la Dakar), pe prof. R. Moreau (Facultatea de Farmacie din Paris, presedinte al Farmacopeei europene), pe farmacistul-general J.Nauroy, prof. P. Duguenois (fost decan al Facultatii de Farmacie din Strasbourg), prof. J.L. Imbs (Strasbourg), prof. Peli (presedintele Institutului european de ecologie, Metz), prof. P. Delaveau (Paris), H. Pourrat (Clermont Ferrand), G, Privat, A. Puech, J. PeUecuer, M. Jacob, M. Attisso (Montpellier). Mai lipsesc multi de aici, pe care ii vom regasi pe parcursul acestor rinduri sau in alte lucrari.
Fapt remarcabil si de natura sa ne dea un pic de reflectat, numeroasele lucrari publicate pe seama vegetalelor: studii fitochimice, cromato-grafii, examinari radiologice, trasee diverse, au confirmat in marea lor majoritate si zi de zi temeinicia notiunilor traditionale decurgind dintr-un simplu empirism" (L. Binet).
Oamenii stiu dintotdeauna ca frunzele, ca si radacina cicorii salbatice sint indicate printre alte afectiuni, in insuficientele hepatice si biliare, m care fac minuni. Or, E. Chabrolet si colab. ne-au invatat ca decoctul lor, injectat intravenos, poate dubla si chiar impatri volumul bilei eliminate intr-o jumatate de ora.
Cei din vechime cunosteau perfect rtutile diuretice ale marului si efectele lui depurative. Ei le utilizau, pe temeiul acesta, foarte frecvent Or, numeroase experimentari, de atunci incoace, au permis sa se demonstreze ca folosirea acestui fruct atrage dupa sine in mod efectiv o scadere a azotului rezidual din ser, cu o sporire a potasiului si a rezervei alcaline. Stim acum ca, datorita sarurilor pota-sice si taninului, marul se opune formarii acidului uric si este indicat pentru gutosi si pentru litiazicii urinari de varietate urica.
Desigur, a fi rar", a veni dintr-o tara indepartata, a purta un nume necunoscut, bizar,' sint tot atitea consideratii care fac un produs valoros" si de care marul trebuie s-o recunoastem, este in intregime lipsit. Pentru a fi totusi utilizat, Henri Leclerc preconiza sa li se prescrie snobilor imbicsiti la articulatii infuzia de coji de mar sub termenii de infuziune de epicarp" sau de apozema de Malus com-tnunis".
Ridichea neagra este apreciata, de veacuri, pentru interesantele proprietati antiscorbutice si, de asemenea, pentru actiunea ei remarcabila in insuficientele hepatice, insotite sau nu de calculi biliari. Necunoscind mai mult in printa ei, lumea o folosea larga manu. Lumea" avea vadit dreptate, caci experimentarile sub ecran ale lui A, Lemaire si /. Loeper au aratat ca. Rapkanus niger provoca golirea cii biliare.
In realitate, vegetalele n-au incetat niciodata sa fie studiate sau utilizate. Daca de vreo cincizeci de ani, steaua lor a cam palit mai ales in optica medicilor, trebuie sa recunoastem ca odata cu era chimica s-a crezut (asa cum unii, din ce in ce mai putin numerosi totusi, se mai indirjesc inca sa creada) ca s-au descoperit sau au fost pe punctul de a se descoperi, panaceele care sa ndece repede, sigur si fara nici un inconvenient.
Ca orice nou eveniment de amploare, fabricarea medicamentelor de sinteza parea intr-adevar sa justifice sperante legitime, acaparind preocuparile marii majoritati a cercetarilor si practicienilor.
Publicitatea" a dat si ea o mina de ajutor; fiecare a voit sa-si puna pe-o hirtiuta parerea. in legatura cu cutare sau cutare nou produs, pe care adesea nu-l experimentase decit pe cincizeci, ba chiar pe douazeci, iar uneori vai!numai pe zece bolna. Emulatia a dat roade. Si astfel a fost dat uitarii, incetul, cu incetul, in profitul a ceva iluzoriu sau nesigur, tot ceea ce predecesorii nostri ne invatasera. S-ar gasi anevoie in istorie un exemplu mai bun de inconstienta si de vanitate colectiva.
Ga urmare, moda terapeutica s-a schimbat brusc. Trebuia cutezanta si caracter pentru a indrazni, cum a facut-o L. Bina, sa publici despre modestul morcov sau despre varza vulgara, pentru a reveni, cum au facut si altii in ciuda subtilului suris al anumitor confrati asupra rtutilor medicinale ale anghinarei, ale perlei (specie de criptogama de balta), ale senecon-ului (ta dicotiledonata, compozacee), ale patlaginei sau ale cretustei.
De citiva ani, medicii (nu toti, dar din nenorocire, chiar unii dintre cei mai de seama), ca si multi bolna (numarul lor pare de citva timp sa creasca in proportie geometrica) au invatat sa se foloseasca de numeroase tratamente moderne agresive, cu efecte secundare adesea neplacute, uneori ingrijoratoare sau tragice.
De aceea, sute de lucrari stiintifice au fost publicate despre aceste probleme. Locul pe care presa de mare tiraj i l-a rezervat de la inceput, pare sa arate ca ele sint pe masura preocuparilor nenumaratilor cititori. Acum se admite din ce in ce mai mult ca majoritatea medicamentelor puternice de sinteza, a caror administrare comporta totdeauna un risc, trebuie sa fie rezervate anumitor bolna gra si alese cu foarte mare grija. intelegem, intr-adevar, ca in scopul etarii anumitor mutilari sau pentru a salva ata acestor pacienti, medicii isi pot lua inima in dinti prescriindu-le produse susceptibile sa atraga dupa sine efecte secundare, uneori severe, cu timp de manifestare mai mult sau mai putin indelungat. Caci, odata etata catastrofa, putem pastra speranta de a gasi mai tirziu leac diverselor inconveniente provocate.
Totusi se dovedesc categoric contraindicate acele practici, mult prea frecvente inca in zilele noastre, dupa care orice anghina banala, orice episod pulmonar minor (chiar daca este insotit de o temperatura de 40), si cite alte sindroame (dintre care unele pot capata aparenta gratatii) sint atacate sistematic, inca de la inceput, de tratamente brutale, inutile si primejdioase. Cite infirmitati, cite morti au fost descrise in urma acestor atitudini lipsite de moderatie. Desigur, nu ignorez faptul ca daca antibioterapia sistematica este pentru unii o acoperire, o prima" a ignorantei sau a nehotaririi, ea reprezinta deopotriva o solida umbrela, cea mai buna garantie de nepedepsire in cazul in care, familia pacientului rapus de boala lui, l-ar ataca pe medicul curant. Acesta, in ciuda eforturilor ' unora care au vrut sa faca sa se creada ca nu era decit un mod de a ingriji bolnavul.
Se stie insa ca n-a fost si nu este asa, lucru subliniat de anumite edente ce se impuneau. Toti cercetatorii din lume au fost orbiti de perspectivele chimioterapiei. Multi socotisera pe drept cunt ca existau destui autori atasati de calea aceasta pentru a accepta, in ceea ce-i priveste, sa-si continue investigatiile in domeniu a produselor naturale. Astfel, fiecare an ne aduce noi do, mereu mai precise, despre eficacitatea, de mult admisa, a telor si a constituentilor lor.
Morcovul, ale carui proprietati antianemice au fost amanuntit studiate de L. Binet si Strutnza, a format obiectul unor lucrari vaste (publicate in 1960), care au semnalat descoperirea unei daucarine vasodilatatoafe mai ales la nivelul arterelor coronare.
Se cunoaste eficacitatea cataplasmelor de morcov razuit aplicate peste rani lipsite de tonicitate, ulcere sau arsuri. Analiza ne permite in prezent sa intelegem ca morcovul contine efectiv tot ceea ce trebuie pentru a se face imbietor".
Brebenocul (sau saschiul) a dotat, acum citiva ani, arsenalul terapeutic cu o substanta interesanta in lupta impotriva leucemiei. .
Niste autori germani, pornind de la ta care produce cuisoare, au pus la punct un anestezic general lipsit de orice toxicitate.
Afinul, binecunoscut pentru actiunea lui anticolibacilara, reglementator si cicatrizator intestinal, s-a aratat in stare sa amelioreze vederea nocturna. Astfel au aparut niste comprimate la care tin amatorii de performante automobilistice in perioada dintre apusul si rasaritul soarelui.1 I .
Uleiurile de masa folosite in trecut, obtinute neindustrial constituiau elemente de inalta valoare. Ca sint de masline, de floarea-sbarelui, de rapita, de nuca sau de colza (lat. Brassica rapa) hranesc efectiv pro-tejind inpotriva suprasolicitarilor nocive. Prin folosirea lor, numeroase vase ramineau suple si permeabile. Vezica biliara, ca si sistemul renal, erau ferite de calculi, iar singele raminea in genere limpede. Gratie metodelor de analiza moderne, se stie acum ca alcatuirea acestor uleiuri naturale (nesuferind nici o tratare prejudiciabila) le confera efectiv un anumit numar de proprietati terapeutice sau preventive, in diverse afectiuni cronice.
Pentru moment, ele sint cunoscute mai ales pentru ca se opun excesului de colesterol si multiplelor lui consecinte (sa spunem, pentru a fi mai clari, tuturor turburarilor care par in -.prezent ca sint in corelatie"). Se admite, in zilele noastre, ca uleiurile vegetale naturale isi datoreaza puterea anticolesterolica si, in genere, antilipemica concentrarii lor in acizi grasi, polinesaturati, elemente de care sint lipsite, in general, grasimile de origine animala. Dar problema nu este totusi atit de simpla deoarece si anumite grasimi animale (untul proaspat, untura topita) par sa aiba constituenti taminizati sau de alta natura, . chiar recunoscuti, care le fac prielnice mentinerii unei bune stari generale.
In ceea ce priveste uleiul de colza (ta cu flori galbene varietate de varza cultivata ca ta furajera si pentru grauntele ei care dau un ulei bun la luminat si la uns), experimentarile pe animale au demonstrat ca este implicat in leziunile de degenerescenta, de necroza si de scleroza pe muschiul cardiac al sobolanului si al porcului. Element responsabil: acidul erucic, principal factor toxic al uleiului de colza. Uleiul are, oare, aceleasi inconveniente pentru om?
Dr. M. Leblanc (din Dijon) observa ca uleiul de colza reprezenta 15% din regimul sobolanului timp de 3 zile pe an sau o cantitate putin mai mica, dar intr-un timp mai indelungat. Se pot a dozele acestea cu consumul uman de 30 g pe zi?
Vreme de ani si ani de zile, scrie M. Leblanc, lochitorii rurali ai anumitor cimpii au folosit uleiul de colza, putin costisitor, care constituia o parte importanta din ratia lor lipidica (de corpuri grase). Fara sa fi procedat la studii statistice, am observat ca bolnai provenind dia anumite regiuni (din Bresse si din tinuturile invecinate, din Auxois) prezentau cardiopatii meolice, a caror origine, in cazul acesta, putea

fi invocata.

Tot din acele regiuni am observat un numar considerabil de bolna cu afectiuni cardiovasculare de tip ateromatos, care nu foloseau uleiul de colza in alimentatia lor, ci cantitati foarte importante de grasimi de origine animala, mai ales sub forma de smintina si de unt.Inainte de a conchide de la ul experimental la ul uman, le rene celor care se vor ocupa cu un studiu prospectiv al miocardio-patiilor umane sa delimiteze, daca se va putea, de la ce proportie uleiul de colza este toxic. Actiunea va fi indelungata si nu lipsita de dificultati".
Pentru dr. Pons fost Secretar de stat la agricultura, nocitatea uleiului de colza nu este inca dovedita.
Concluziile acestea dateaza de vreo zece ani si evenimentele au confirmat rezervele doctorilor M. Leblanc si Pons: dupa ce a fost defaimat, uleiul de colza a fost reabilitat si aureolat cu inalte rtuti. In fond, ca si dr. Leblanc, cunosc numerosi locuitori de la tara care, dupa ce au folosit ani si ani de zile uleiul de colza, erau inca in ata la rsta

de 90 de ani.

In genere, interesul pentru uleiurile vegetale rgine (untdelemnuri scoase din masline inainte de teasc) si din prima presiune la rece nu mai trebuie dovedit. Se mai cuvenea insa ca orice cumparator sa stie ce achizitioneaza, ceea ce era imposibil cu denumirile vagi ulei pur, ulei superior sau ulei de masa. Asa cum reclamau de vreme indelungata organizatiile de aparare a consumatorilor si a producatorilor seriosi, uleiurile sint acum etichetate in mod mai explicit. Sint sau ar trebui ca fie substituite vechilor denumiri:
uleiul rgin, obtinut printr-un procedeu mecanic, pe baza unui singur sort de fruct sau al unei singure seminte;
uleiul de (floarea-soarelui, de exemplu), un singur fruct si o singura saminta, dar obtinut prin rafinare sau prin procedee tehnice autorizate;
uleiul vegetal pentru prajit si condimentare: amestec de uleiuri continind mai putin de 2% acid linoleic;
uleiul vegetal pentru condimentare: amestec continind mai mult de 2% acid linoleic (suporta prost un exces de incalzire).
Etichetele trebuie sa mentioneze lista constituentilor amestecului, tratamentele, tehnicile folosite .si substantele chimice* intrebuintate. Studiul vegetalelor ocupa astazi, ca si ieri, un mare numar de echipe de cercetare in domeniile cele mai variate. Astfel, la Roswell Park Institut, s-a incercat producerea unor tigari care sa satisfaca gustul si dorinta fumatorului, fiind mai putin daunatoare decit cele din tutun. .
Se incearca fabricarea de tigari continind frunze si flori din te foarte diverse: sfecla (rosie), petunii, varza, papadie si altele. In plus, se incearca fabricarea de tigari pentru cei care doresc sa se lase de fumat (o tigara care, fumata, lasa un gust neplacut).
In sfirsit, se incearca sa se introduca in tutun un ingredient care face neplacut sau imposibil de suportat fumul.
Pina in prezent, cel mai bun amestec, dintre cele douazeci si cinci de incercari, contine frunze de varza, de papadie si de sfecla.

Am sti infinit mai mult despre vegetale daca de, citiva zeci de ani si in toate tarile s-ar fi acordat credite suficiente pentru studierea lor sub aspectele cele mai diverse.
O astfel de atitudine, se intelege, ar fi fost capabila sa modifice optica laboratoarelor farmaceutice, conngindu-i pe directorii lor sa produca, de preferinta, medicamente de origine vegetala. Operatiile acestea ar fi avut fara indoiala toate sansele de a fi la fel de renile ca multe altele. Si, in plus, avantajul de a se demonstra eficienta lor pentru nenumaratii pacienti.
Anumite firme par, dealtfel, sa fi inteles lucrul acesta incepind o reconvertire care oricit de discreta ar fi exista totusi. in prezent este posibil ca un medic sa trateze cu albumul teiului salbatic, cu afine, ridichi negre, varza si numeroase alte te, fructe sau legume fara sa riste sa infrunte indignarea sau surisul condescendent al anumitor bolna1. Exista, intr-adevar, pe rafturile unor dughene farmaceutice, diverse feluri de pilule, comprimate, drajeuri, fiole, ale caror principii active tin exclusiv de niste simple vegetale. Dar formulele indicate pe cutii, inarmate cu un hermetism de soi, pun la adapost pe omul artei"

de vreo critica oarecare din partea profanului.
Pare edent totusi ca un drageu rosu sau albastru, cuprinzind unul dintre principiile active ale unei vegetale oarecare, nu poate avea exceptind unele cazuri un efect abil cu acela al produsului de origine absorbit sub forma de infuzie, de decoct, de praf sau de tinctura. Un element extras dintr-un ansamblu nu poate fi decit incomplet, prin urmare insuficient. ii va lipsi totdeauna sprijinul substantelor sinergice, de care in mod arbitrar a fost separat.
Deci, vegetalul, pentru a actiona complet, cu forta si cu blindete totodata (in prezent, numai produsele naturale sint recunoscute ca poseda aceste doua actitati, aparent antagoniste), trebuie sa fie intreg, inzestrat cu toate elementele lui.
Bineinteles, nu am putea admite aceasta conceptie decit amin-tindu-ne proprietatile cunoscute ale vegetalelor si nenumaratele do ale superioritatii lor asupra vreunuia dintre constituentii lor. Daca nu au reusit chimistii sa izoleze anumite principii ale vegetalelor si sa le reproduca pe cale de sinteza, cu atit mai mult n-au putut realiza sinteza vegetalelor. Omul secolului al XX-lea, electronului si a mitochon-driei, recunoaste ca-i e mai greu sa se apropie de sinteza verzii, decit sa intocmeasca programe Apollo".
S-a demonstrat ca taninul poate fi daunator anumitor organisme.. Dar frunza de stejar, exceptional de bogata in tanin, nu prezinta nici cel mai mic inconvenient.
Opiul se dovedeste un antalgic mult mai eficient decit morfina, unul dintre constituentii lui, cel mai bine cunoscut. Mai mult inca, ceilalti alcaloizi din opiu, desi izolat niciunul nu are efecte calmante, cind sint reuniti au proprietati superioare morfinei insasi.
De ce? Pentru ca produsul natural are in formula Joate elementele sinergice indispensabile actiunii lui. Diferitii factori se sprijina, se completeaza, se intaresc, se modereaza pe de alta parte, in ceea ce ar putea sa prezinte ca agresiv, daca ar fi folositi izolat. Edenta este atit de categorica incit nu necesita alte dove2i. Astfel, scorbutul h-a putut fi ndecat cu tamina C (antiscorbutica) de sinteza, folosita chiar in doze puternice. Dar maladia aceasta se rezolva prin administrarea anumitor legume sau fructe (lingurea, varza, hrean, lamiie). Profesorul Paris a demonstrat ca vegetalele acestea actionau gratie taminei lor C, dar mai ales prezentei concomitente a unei alte tamine, numita pe atunci C2, necesara actiunii primei.
Se cunosc deopotriva un anumit numar de alte ratiuni ale actitatii vegetalelor. Proprietatile energetice ale caisei sint cunoscute de toata lumea. Or, zaharul caisei este un zahar simplu: levuloza si glucoza, pentatoza, arabinoza, adevarate combustibile pentru organism, nesoli-citind nici o munca tubului digestiv. Mai mult, asocierea cu acizii organici, continuti in fruct, pare sa fie de mare importanta pentru meo-
lizarea lor.
Zaharul de struguri este un element normal al singelui. Nu are nevoie de digestie. De aceea, strugurii conn atit dispepticilor, cit si consti-patilor si, deopotriva, gutosilor si bolnalor de reumatism.
Un element oarecare din cele care constituie caisa sau strugurele sau o asociere fantezista a celor mai bune" elemente recunoscute in prezent, n-ar putea a priori" sa asigure ansamblul proprietatilor fructului integral.
Tocite elementele unui vegetal apar, intr-adevar, necesare pentru a actiona: sarurile minerale complementare, oligoelementele, diastazele, mucilagiile, protidele, lipidele, taminele si toate celelalte, uitate in rindurile de fata, care nu pot avea eficacitate decit in simbioza.
Majoritatea vegetalelor contin tamine ale complexuluiB". Administrarea, chiar exagerata, de legume, fructe sau cereale inzestrate cu acest complex nu atrage dupa ea inconveniente serioase. Izolata, tamina Bj poate in anumite cazuri provoca o pelagra. Izolata, tamina Bx se comporta prin urmare ca un dusman al taminei PP. Dar ea nu este niciodata agresiva administrata sub forma germenului de griu sau a drojdiei sau consumata intr-un orez cantonez" cu corif-ditia ca orezul sa nu fie integral decorticat. l
Clorofila legumelor si a fructelor, a telor in genere, capata o enorma importanta in mentinerea echilibrului launtric al organismelor animale. Ea e singele verde" al vegetalelor. intre ea si hemoglobina sint putine deosebiri: nucleul lor comun este botezat hemo-pyrrol, metalul insotitor fiind intr-un caz fierul si in celalalt magneziul. De aceea, clorofila s-a distins, de vreme indelungata, prin rtutile ei anti-anemice, prin proprietatile ei tonifiante si ca factor de crestere. Unii autori ii acorda in plus prioritati antidegenerative, in domeniul cancerului mai ales.

Cu toate ca problema regimurilor sufera in prezent o eclipsa severa, aparent foarte justificata, este neindoielnic ca un tratament nu va avea adevarate sanse sa actioneze decit daca alimentatia va fi adaptata nevoilor.

S-au scris, trebuie s-o recunoastem, multe fantezii despre regimuri". A fost o vreme in care, in mod uniform. Se prescriau bolnalor taietei cu apa si friptura la gratar. Rezultatele, trebuia sa ne asteptam la una ca asta, au fost dezastruoase.
Numeroase lucrari au dat explicatii dupa aceea. Printre cele mai concludente, ureaza anumite comunicari suedeze, franceze si americane, potrit carora un bolnav suferind de galbioare are mult mai multe sanse sa se ndece si sa beneficieze de o convalescenta scurtata, daca a primit, in timpul bolii, un supliment de grasime in meniul lui zilnic.l
In realitate, regimul alimentar in cele mai multe cazuri trebuie sa fie simplu. Este deajuns sa adopti o hrana sanatoasa, biologica, si sa stii sa-ti- interzici alimentul sau alimentele carecontrar oricarei asteptari si fara ca vreo explicatie sa poata fi data provoaca la unii urti-carie sau eczeme, la altii o colica biliara sau sindroame foarte felurite, ba chiar curioase, pe care stadiul actual al cunostintelor noastre nu ne permite sale precizam cauza adevarata.
Tinind seama de cunostintele acestea, pentru numerosi medici, in prezent, ca si in trecut, practicile igienice si regulile dietetice au mai mare importanta decit prescriptiile de medicamente in tratamentul afectiunilor de teren, adica majoritatea bolilor cronice. Sint boli care nu se ingrijesc decit prin alimentatie" ne invata Hippocrate.
Exista, pe de alta parte, numeroase afectiuni care nu pot fi ameliorate eficient fara ajutorul alimentelor sanatoase, alese in functie de proprietatile lor. Bogatia lor in minerale, in oligoelemente, in tamine, in mucilagii, in zahar asimilabil, in numeroase alte principii esentiale, ridica, intr-adevar, ca sa reluam o idee scumpa lui Jean Rostand, meniul care le contine la rangul unei prescriptii de calitate.
Recunosc, totusi, cu draga-inima si multi dintre bolnai mei au remarcat lucrul acesta ca a te alimenta sanatos, in zilele noastre, reprezinta una dintre problemele cele mai delicate, uneori chiar insolubila.
Cultivate de cele mai multe ori pe terenuri denaturate prin ingrasaminte chimice neadecvate, legumele, cerealele si fructele dau in leag, la analiza, modificari uneori insemnate in raport cu alcatuirea lor normala. Vegetalul cultivat pe un teren intretinut biologic (prin ingrasaminte naturale traditionale) se vadeste mai bogat, mai complet si mai echilibrat decit oricare altul.
Compozitia solului interne, intr-adevar, in calitatea vegetalelor. Se stie ca exista podgorii" de aromate, de fructe, de legume, asa cum exista de nuri. Prunele uscate din Agen, sparanghelul de la Viena, pepenii galbeni din Cavaillon sau din Charentes, nucile din Grenoble sau din Perigord, ceapa din Bretagne, din Tournon, din Ardeche, din Toulouges, in Pirineii-Orientali, fasolea din cutare regiune sau cartofii din alta sint produse mai pretuite decit omoloagele lor venite de pe

alte meleaguri1.

Importanta terenului, de multa vreme bine cunoscuta, este atestata de catre urmatorul fenomen. Hortensiile dau spre albastru pe un sol acid (pH5, aproximativ), mai ales daca terenul contine saruri de aluminiu. Se va eta asadar un aport de calcaruri si se .va incorpora in pamint, inainte de tare, 200 g de sulfat de aluminiu pe metrul patrat. Pentru a spori intensitatea culorii albastre, se stropesc hortensiile de patru sau de cinci ori in timpul vegetatiei cu o apa necalcaroasa. (cu apa de ploaie, bunaoara) continind 57 g de sulfat de aluminiu la litru. Fosforul frinind asimilarea aluminiului nu se vor folosi, in acest caz, mgrasamintele fosfatate (superfosfati, reziduuri *).
Prezenta fierului in sol face deopotriva ca florile de hortenzia sa bata in albastru. Se va stropi cu regularitate pamintul, inainte de crestere,-cu o solutie de sulfat de fier (2 g la litru de apa).
Continutul in tamina C al rosiei, scrie M.A. Pointeau-Pouliquen, pare sa fie in functie de expunerea rasadurilor la lumina, sinteza acidului ascorbic fiind cu siguranta influentata de razele de soare; rosiile mai mici sint mai bogate in tamina C decit cele mari. Compozitia rosiilor depinde, de asemenea, de varietate si de metoda, de cultivare: astfel, rosiile produse in sere coritin mai putina tamina C, dar sint mai bogate in zahar decit cele crescute afara".
Aceste precizari ne fac sa intelegem ca actitatea totala a vegetalelor raspunde unor multiple exigente. Si, fara indoiala, din cauza ca numeroase te sint prost cultivate, prost recoltate, prost pastrate, pierd total sau cea mai mare parte a proprietatilor lor; se va inregistra, deci, periodic in istorie o pierdere mai mult sau mai putin prelungita a interesului pentru rtutile lor terapeutice3.
Se cunoaste, in plus, folosirea aproape generalizata si uneori exagerata, a numeroaselor pesticide toxice puse la dispozitia cultivatorilor si a celor cu mici gradini de zarzavaturi. Or, prea multi dintre cei ce le folosesc ignoreaza, pe linga formula, modul exact de folosire a otravurilor" cu care isi stropesc culturile. Altii mult prea numerosi intrucitva lipsiti de constiinta, temindu-se sa nu-si piarda o parte mai mare sau . mai mica din recolta, nu ezita sa incalce anumite dispozitii legale actuale, si-si stropesc ogoarele sau arborii cu citeva zile inainte de recoltare. Crescatorii de te au stiut dintotdeauna cum sa-si hraneasca animalele ca sa obtina cele mai frumoase specimene, cele mai sanatoase si mai guroase. Se stie, de asemenea, de citiva ani, tot ce se cune sa nu faci cind ai de gind sa propui publicului pui consumabili. Asa cum se stie, dar de o vreme mult mai indelungata, ca cimbrisorul si diverse alte te fac carnea iepurilor care le maninca mult mai savuroasa. De secole se stie ca o alimentatie defectuoasa poate sa faca un animal agresiv sau sa-l imbolnaveasca. Bineinteles, tot asa se intimpla cu omul. Fenomenul este, pentru cel interesat, pentru cei din jurul ii, dar mai ales pentru colectitate foarte grav.
Desigur, numerosi specialisti lucreaza fara ragaz la ingrijoratoarea problema a pesticidelor si a tuturor reziduurilor pe care acestea pot sa" le lase in produsele alimentare. Dar greutatile sint numeroase, data fiind insuficienta actuala a mijloacelor de cercetare pentru evaluarea toxicologica a pesticidelor si pentru determinarea lor cantitativa in alimente, incit profesorul R. Truhaut a lansat o data in plus un elocvent semnal de alarma K
Reamintind eforturile intreprinse in domeniul acesta de catre diverse natiuni, el scria: este timpul ca autoritatile guvernamentale din tara noastra sa-si dea seama de nevoia stringenta pe care o reprezinta, pentru protectia sanatatii publice, crearea unui Institut central de studii toxicologice, corespunzator dotat cu personal si materiale".
Este edent regreil ca Franta, tinind dintotdeauna la prestigiul ei in lume, s-a lasat cuprinsa, la aceste module ale sanatatii si ale agriculturii, de asemenea neglijente. ,
Sper, impreuna cu toti consumatorii constienti de urgenta problemei, ca masurile neaparat necesare vor fi luate rapid, cu riscul de a-l surprinde pe profesorul Reni Leriche, pentru care douazeci de ani sint in genere necesari ca o idee noua sa fie adoptata in caz contrar, nu-i nevoie sa fii ghicitor ca sa pre ca starea sanatatii publicului care, de-ar fi sa dam crezare statisticilor publicate, nu e chiar ideala, isi va continua mersul descendent. Astfel, medicii nu vor fi in pericol sa someze, nici cercetatorii noilor afectiuni ce apar.
Pentru Franta cam 250 de substante active intra in prezent in

compozitia celor vreo 3 500 de produse (pesticide, ierbicide sau altele) puse la dispozitia agricultorilor:
Daca pentru citiva autori folosirea acestor produse a putut, pina in prezent, sa justifice anumite randamente agricole, raspindirea folosirii lor, cum ne aminteste R. Truhaut, comporta, alaturi de consecinte binefacatoare, primejdii pentru sanatate".Intr-adevar, un numar de insecticide au efecte toxice diverse* adesea foarte grave in timp asupra sistemului nervos, asupra singelui, ca si asupra majoritatii organelor: creier, ficat, corticosuprarenale, atit la mamifere, cit si la insecte. in ciuda aparentei lor selectitati, toxicitatea insecticidelor poate sa se manifeste nu numai fata de parazitii in cauza, ci si fata de insectele folositoare, fata de pasari, de peste, de nat, de animalele domestice si mai cu seama fata de om".In ceea ce priveste vegetalele, anumite insecticide folosite contra rnustei maslinei pot, datorita solubilitatilor in grasimi, sa se regaseasca in uleiul de masline chiar cind este rgin si de la o prima presiune la frig.

Alte produse, solubile in uleiurile indispensabile sint retinute in pungile cu esente ale anumitor fructe. Este mai ales cazul unui fungicid, in mod curent folosit pentru tratarea citricelor dupa recoltare.
Prin forma lor, bracteele anghinarei favorizeaza retinerea pestici-delor la suprafata legumei. Unele produse nu ramin la suprafata vegetalului (pentru a fi, eventual, spalate de ploi), ci strabat cuticula frunzelor sau epiderma tulpinelor, patrunzind astfel in seva, pentru a fi apoi raspindite in toata ta". x
Riscurile consumarii vegetalelor astfel tratate sint bine cunoscute de medici, ceea ce nu inseamna ca efectele vor fi cu usurinta sesizate la bolnav, cu atit mai mult cu cit, alaturi de intoxicatia imediata, exista riscuri de toxicitate care se manifesta intr-un timp mai indelungat. Astfel de intoxicatii cronice apar consecutiv ingerarii repetate a dozelor, chiar minime uneori, timp de mai multi ani.
Aceasta ultima forma de intoxicare este mai primejdioasa, caci datorita caracterului ei ascuns nu poate fi raportata la adevarata ei cauza pina in ziua cind se manifesta, de cele mai multe ori ireversibil. Numeroase pesticide au proprietati cumulative care le fac apte de a fi retinute timp mai mult sau mai putin indelungat in organism *. Exista altele care, prin afinitatile lor cu- anumite minerale, provoaca in cele din urma diverse forme de maladii, uneori foarte grave. R. Truhaut descrie exemplul fluorurii de sodiu folosita, intr-o vreme, ca pesti-cid. Citeva centigrame ingerate zilnic sint de ajuns sa provoace, ca urmare a retinerii fluorului fixat pe tesuturile calcifiate sub forma de complexe fluoro-fosfocalcice insolubile, ca si pe anumite glande endocrine, o intoxicatie cronica numita fluoroza^", caracterizata indeosebi prin leziuni osoase, asociate cu un sindrom sever de casexie.
Numeroase alte sinergii toxice abile vor fi, fara indoiala, inventariate treptat in* itor.
Studiind, in 1948, la sobolan, actiunea cancerigena hepatica a galbenului de unt" 3, Druckrey, pe de alta parte, a atras atentia cercurilor stiintifice asupra unei notiuni cu totul noua in farmacologie, ca si in toxicologie. El a demonstrat ca efectele fiecarei doze izolate de otrava se adauga fara nici o pierdere, in tot restul etii, oricare ar fi jocul eliminarilor. Este vorba, asadar de o insumare a unor efecte absolut ireversibile, cum sint imprimarile succesive ale unei placi fotografice sau ale-" unui film, de pilda". Cercetatorul acesta constatase desigur ca tumoarea hepatica a sobolanului aparea mai rapid daca doza de otrava administrata zilnic era mai tare. Dar, fenomen fundamental, oricare ar fi fost doza zilnica ingerata, tumoarea aparea cu o doza intrutotul identica, adica intr-un rastimp mai mult sau mai putin indelungat, in toate cazurile. Pentru experimentarea in cauza, tumoarea aparea la sobolan in treizeci si patru de zile, daca i se administrau in fiecare zi 30 mg de galben de unt" (doza totala = 1,020 g), in trei sute cincizeci de zile, daca doza zilnica era de 3 mg (prin urmare, o doza totala de 1,050 g).

In sfirsit, alaturi de corpurile cancerigene, s-a putut distinge existenta unor factori co-cancerigeni", adica elemente care, lipsite de actiune cancerigena proprie, permit, prin interventia lor conjugata (in acelasi timp sau ulterior), agentilor cancerigeni sa-si exercite ravagiile, in doze care, in absenta lor, ar fi ramas fara efect. Este vorba de un fenomen abil cu catalizele, a caror importanta se cunoaste in desfasurarea numeroaselor reactii organice sau industriale.
Asteptind descoperirea de pesticide a caror toxicitate s-ar exercita in mod selectiv asupra cutaror sau cutaror varietati de paraziti, respec-tind animalele folositoare si vegetalele necesare intretinerii lor si a noastra, sperind sa fie luate hi considerare, anumite lucrari referitoare la punerea la punct a diverse mijloace de lupta biologice: utilizarea varietatilor de insecte dusmane omologilor lor daunatori, protectia pasarilor utile (intelegind si anumite rapitoare ca eretele, pe care ignorantii se inversuneaza sa le distruga), ocrotirea si intretinerea cringu-rilor si a gardurilor i care adapostesc numeroase animale utile, imbogatirea solului prin ingrasaminte organice si a composturilor1 vegetale (pamintul fiind asemenea" omului, mult mai apt sa se apere prin mijloace naturale decit printr-o contributie fantezista de produse chimice), asociatia in aceleasi culturi de vegetale ce se protejeaza reciproc, limitarea hartuirii Naturii (care, adesea, nu ne cerea mare lucru), prin respectarea citorva dispozitii legale instituite si prin educarea cultivatorilor masuri preconizate de R. Truhaut pare in prezent posibila etarea agravarii numeroaselor afectiuni cronice si dezvoltarea maladiilor de ambianta" din ce in 'ce mai agresive.
Fara indoiala, infractiunile la regulile publicate (cum ar fi interzicerea folosirii insecticidelor in anumite perioade ale anului in raport cu datele recoltarilor), ii expun pe contravenienti la diverse sanctiuni. Dar ele sint relativ greu de constatat, caci nu poti pune, dupa fiecare cultivator, un inspector cu sarcina de a-l supraveghea".3
in ceea ce priveste natura pesticidelor si modul lor de intrebuintare, de care numerosi cultivatori n-au habar, uneori intoxicindu-se grav, ei insisi, organismele profesionale si sindicale, ca si presa agricola, scrie R. Truhaut, au un rol considerabil de jucat".
Nici o masura de felul acesta nefiind incununata cu efecte imediate (ca sa fie mai comerciale" nucile sint prea adesea albite artificial, fructele suporta diverse tratamente rele, destinate pastrarii sau prezentarii mai imbietoare), se cade sa revenim la fructe uneori patate, de marime potrita, fara indoiala mai putin atragatoare, nefiind lustruite cu ceara de parchet, dar sanatoase, pentru ca au fost produse de nuci feriti de agresiuni chimice. Orice ins se va simti bine asigurin-du-si propria-i protectie si cea a familiei sale, cumparind chiar la un pret usor superior celor obisnuite legumele si fructele de la micul taran, de la micul pensionar, de la maruntica batrina, care, in pietele de desfacere aduc o cantitate mica, dintr-o productie cinstita", cultivata cu dragoste. Datorita acestei comportari, orice efort, in principiu, meritind o rasplata, legumele si fructele continua sa dea dovada de multiple rtuti, prea adesea uitate.
Astfel, baile la mani si la picioare intr-o decoctie de radacina de telina, n adesea de hac degeraturilor pe care nici un tratament nu izbuteste sa le ndece.
Cireasa, depurativ puternic, este indicata celor supraponderali, artri-ticilor si reumaticilor. Ea este, de asemenea, reminerauzanta si favorabila copiilor, ca si persoanelor m rsta; este diuretica, ca si pedunculul ei, caruia toata lumea ii cunoaste pretiosul decoct. Am relatat, acum citiva ani, cazul acelui anuric muribund parasit de medicii spitalului in care fusese transportat. Readus sa moara pe perna" lui, a fost salvat de sotia sa care si-a adus aminte la timpul potrit de rtutile cozilor de cirese. Un litru si jumatate de decoct, foarte tare, a provocat evacuarea mai multor litri de urina. Dupa opt zile, cel readus la ata isi relua ocupatiile pe care le-a onorat inca sapte ani.
Un industrias din Nord supus unor frecvente crize de guta, s-a vazut doborit la sfirsitul anului 1965, de o criza deosebit de olenta. I-a venit ideea sa se trateze dupa o reteta descrisa in sectiunea mea Aro-tnaterapia: o ceapa cruda taiata marunt intr-o jumatate de litru de lapte, din care a luat de trei ori pe zi. Dupa citeva zile, putea sa-si reia munca de director al uzinei sale si, spre marea lui multumire, scapase de mai multe' kilograme.
Sanatatea publica ar beneficia, desigur, intr-o larga masura, de terapeuticile naturale, daca acestea ar fi folosite mai des, de preferinta inainte de a se fi instalat boala cu o evolutie mai mult sau mai putin grava, etind ravagiile prea numeroaselor medicamente intempestive, date cu toptanul. Iata un frumos subiect de meditatie pentru Asigurarile Sociale.1
Bineinteles, important este modul de preparare al vegetalelor. Se stie ca legumele si iructele crude sint mai hranitoare, mai tonice, mai usor de digerat decit sub forma de mincaruri gatite si ca fierberea inabusita sau cu aburi este preferabila fierberii intr-o mare cantitate de apa pe care o azrlim cu toate sarurile minerale care o imbogatesc.
Cind se pregateste o salata de rosii, pierderea din tamine, sensibile la oxigen, este foarte rapida dupa taiere. convenabil asadar sa nu se pregateasca leguma aceasta cu prea mult timp inainte, cum se procedeaza adesea in colectitati.

Rezultatele pe care le da tratamentul cu papadie, scrie F. De-caux, depind mult de modul de preparare a tei si, de asemenea, de momentul recoltarii. Este cazul sa recurgem exclusiv la sucul recoltat in august si in septembrie, mult mai activ. Cel mai bine ar fi sa-l administram de indata ce l-am stors".In 1965, G. Vallet a publicat diverse cazuri de alergii provocate de te din gradinile de zarzavaturi: patrunjelul, anghinarea si telina. La inceputul secolului, in 1902, s-a dat in leag pentru prima oara cauza dermitelor, a caror brusca aparitie era, dealtfel, destul de curioasa, pentru ca se situau intre cinci si douazeci de ani.Intre timp am putut sa relev eu insumi citeva exemple de intoleranta la varza aplicata sub forma de cataplasme peste ulcerele de la picioare, rani atone sau eczeme. Asa cum scriam la vremea aceea, nu sintem citusi de putin siguri ca astfel de reactii nu ar putea fi imputate diferitelor produse chimice folosite in domeniul agricol.
Diverse susceptibilitati sint, de asemenea, de natura sa explice un anumit numar de fenomene asemanatoare, ca bunaoara acea uimitoare alergie la tei" sau acel olent raspuns astmatic la simpla inhalare a unei esente pure de eucalipt, la care am fost martor.
Dar astfel de exemple sint, din fericire, foarte rare. Deci, nu ne pot face sa uitam ca, dupa o fraza a lui L6on Binet, gradina este un laborator (de farmacie) din care ar trebui sa ne serm mai des".
Omul, scrie P.H. Simon, amenintat de univers si chiar de el insusi, descifreaza cu mare ingrijorare secretele destinului sau, citind chiar cea mai proasta foita.1"
Din fericire, exista foite" bune chiar printre acelea care trateaza despre medicina. Ar trebui sa existe, insa, cit mai multe. Ar fi de ajuns ca medicii sa publice mai des ini nu de vulgarizare", ci pur si simplu de informare", fata de care un procent tot mai mare de cititori arata un interes crescut.
Anchete specializate, au edentiat ca aproximativ jumatate dintre medici se arata ostili principiului informarii medicale pe care il acuza pe drept uneori ca le complica munca. Nu se cune totusi sa-i urmam. Caci, dimpotriva, pare-se, informatia medicala cu conditia sa fie clara si precisa are toate sansele sa-l ajute pe medic si, prin urmare, pe bolnav, pentru ca, in definitiv, despre el este vorba.
Nu cred ca publicul, caruia intr-o multime de domenii i se expun chestiuni ambigue, ar deveni, dintr-odata ermetic in prezenta unei informatii medicale clare si amanuntite.
De altfel, cu prilejul unui colocu tinut la Val-de Grace, sub presedintia Profesorului de Vemejoul, doctorii Coudray, Serise si Freour s-au exprimat, in printa aceasta, fara ocolisuri: Evolutia actuala este ireversibila. E de dorit ca medicii care nu vad cu ochi buni informatia medicala sa se preocupe de ea mai activ, s-o transforme intr-un factor puternic de colaborare si de intelegere intre populatie si medicina care ii este oferita".
Profesorul Leriche considera ca e nevoie de douazeci de ani ca o idee noua sa fie adoptata. El era, in cazul acesta, mai modest decit Broca, pentru care, in fata animozitatii unor maestri in functie", un cercetator ar trebui sa se hotarasca sa astepte moartea (fondatorul Scolii de antropologie n-a precizat a cui anume) pentru ca, in sfirsit, ideile sale sa poata dobindi oarecare vaza.
Am spus in alta parte ca autorii acestia mi se parea ca au pacatuit prin exces de optimism. Caci daca asa stau lucrurile in domeniul strict stiintific, aminarile den si mai monstruoase" de indata ce influente politice sau interese financiare importante intra in joc.
Cu multi ani in urma, prof. J. Boyer (dupa el si alti medici, intre care dr. Berttard Lafay) a cerut sa fie luate de urgenta masuri eficace pentru a pune la dispozitia locuitorilor din marile orase apa poila, provenita din izvoare, intrucit apa de la robinet facuta oficial poila prin diverse procedee contine multiple substante nocive (printre altele reziduuri chimice industriale si menajere) si o insemnata cantitate de germeni microbieni sau de rusi (rusul poliomelitei, de exemplu, de care prof. Lepine s-a folosit pentru
a-si fabrica vaccinul).
Apa de la numeroase robinete favorizeaza de altfel flebitele (R. Leriche) si afectiunile cardiovasculare. Ea este de cele mai multe ori cancerigena, asa cum specialisti din lumea intreaga au incercat
sa demonstreze.
Credincioasa misiunii ei de informare, presa de mare tiraj a facut .adesea caz de faptele acestea ingrijoratoare. Dar cititorul va putea sa ne spuna daca i-a fost dat sa auda, macar o data, pe unul dintre acesti alesi" discutind in mod clar si public.1
Daca, ceva mai inainte, dadeam grai unui anumit scepticism in printa masurilor care se impun fara intirziere la modulul pesti-cidelor, e pentru ca diverse exemple, tot atit de grave, imi revenisera in minte. Ma voi margini, sa ma refer la unul.
Un anumit numar de. cercetatori 2 s-a ocupat, timp de mai multi ani, de problema acidului boric adaugat unturilor livrate pentru consum. Din pricina foametei care in timpul razboiului din 1914 1918 ne ameninta si obliga Franta sa importe unt din strainatate, o circulara a Ministerului Agriculturii, cu data de 11 aprilie 1916, anuntase ca, in mod temporar, untul importat putea fi boricat. Se aprecia ca era preferabil sa cazi bolnav pentru ca ai mincat prea mult unt, decit sa mori de inanitie.
Or, inca din 1945, Pfeiffer publica diverse exemple de intoxicatie datorate folosirii anumitor pomade facute pe baza de acid boric, in tratarea arsurilor: Tratarea unei arsuri interesind 4% din suprafata corpului cu o pomada de 10% acid boric, scria el, este de ajuns ca sa atraga dupa sine leziuni patologice ale sistemului nervos central. . Acidul boric, aplicat sub forma de pomada sau de solutie la arsuri intinse, este o otrava cumulativa Autorul sublinia atit posibilitatea borului de a strabate pielea si mucoasele lezate, cit si incetineala eliminarii lui renale si acumularea in ficat si in creier.In 1949, Young publica, dupa mai mult de treizeci si sase de cazuri semnalate in literatura de specialitate, sase noi observatii de moarte accidentala prin ingerare de acid boric la copii (intoxicatia centrului respirator, cu edem cerebral).
Numeroase lucrari moderne au aratat, de atunci, ca acidul boric ataca mai ales celulele hepatice si cerebrale. Se comporta in principal ca un modificator al diverselor meolisme, opunindu-se actiunii anumitor elemente tale, ca taminele de exemplu.
Dupa absorbirea a 0,50 g de acid boric, timp de o luna, apar tulburari (Wiley). Or, un diabetic, pentru care pot fi prevazute 50 de g de unt zilnic, absoarbe in fiecare luna 7,50 g de acid boric si intr-un an 90 g. ,Intr-o comunicare publicata in 1953 *, prof. Hugues Gounelle si Monique Astier relateaza ca, din 1879, Pasteur aratase, in printa acidului boric, o ostilitate de principiu. in 1898 (cei donazeci de ani ai lui R. Leriche) o circulara a Ministerului Agriculturii interzicea importarea oricarei saraturi boricate sau borate. Se cunosc ratiunile care au determinat revocarea temporara a masurii in timpul primului razboi mondial.
Daca, asa cum ne amintesc autorii, un decret din 25 martie 1924 a interzis folosirea acidului boric in produsele lactate, unele presiuni au izbutit, la 25 septembrie (exact dupa sase luni), sa obtina din nou tolerarea lui".In 1946, Conferinta laptelui" respinge, o data mai mult, folosirea acidului boric in fabricarea untului, ca si o circulara ministeriala din 1947 (iar perioada de douazeci de ani a lui R. Leriche, prezentul decret da tind din 1924), prohibindu-l formal. Dar interzicerea aceasta rarnine teoretica, deoarece serciul Reprimarii fraudelor" nu are posib'.litatea sa interna.In 1954, un text reglementar vrea sa-i puna capat. insemna, scriu H. Gounelle si M. Astier, sa uite de aparatorii influenti ai acidului boric" si Adunarea Nationala adopta, la 23 iulie 1957, cu o majoritate masiva, propunerea unei legi pentru . .. autorizarea acidului boric. Trebuia sa ne asteptam la una ca asta!
In 1963, la douazeci si trei de ani dupa prima promisiune a Academiei de Medicina, din martie 1940, prozoriul" din 1916 mai dainuia inca si acidul boric era mereu folosit la produsele lactate. Or, dupa H. Gounelle si M. Astier, a autoriza acidul boric, inseamna pur si simplu a inlesni, fara stirea consumatorilor, pastrarea unturilor murdare, contaminate, in dauna sanatatii".
Francezul, chiar cel mijlociu", isi va da perfect seama ca, asa cum se vede, ceva nu merge". Sau deputatii stiu infinit mai mult decit toti membrii reuniti ai Consiliului superior al igienii, care, constient de menirea lui, a gasit totdeauna de cuinta ca trebuie sa se pronunte in probleme care tin de competentele lui si, in cazul acesta, e vremea sa retrimitem consiliile" devenite inutile la scumpele"
lor studii. Sau.:.
Profesorul Gounelle a obtinut, in sfirslt, cistig de cauza in 1967.
Ca si in publicatiile mele precedente am etat, pe cit s-a putut, termenii tehnici care nu contribuie cu nimic la intelegerea ansamblului.
In afara de cazuri exceptionale, nu am folosit abreeri. Uscaciunea lor se vadeste in cele din urma suparatoare si dauneaza textului. Le-am rezervat unor ele in anexa, destinate cititorilor cu deosebire interesati de anumite fructe, cereale si legume.
Majoritatea abreerilor sint, de altfel, bine cunoscute in zilele noastre, intrucit au intrat mai mult sau mai putin in scrierea curenta:

G = glucide

L = lipide

P (sau Pr) = protide

A, Bj, B8, C, D, E, F, PP vor fi uneori folosite singure pentru

a indica taminele A, Blf B2, C Mg = magneziu

Ca = calciu Fe = fier S = sulf

P = fosfor Cu = cupru Z = zinc CI = clor Mn = mangan

Na = sodiu, natriu
I = iod
K = potasiu

Cel = celuloza

Cel = celuloza

Lucrarea aceasta nu are pretentia integrarii intr-un cadru stiintific riguros *. N-am vrut, caci s-ar fi inzecit ca volum, si-ar fi interesat, in cele din urma, doar pe specialisti. Obiectivul ei este in acelasi timp general si simplu.
Cifrele date in legatura cu alcatuirea diverselor vegetale studiate sint aproximative, depinzind de modul de cultura, de solul care a hranit vegetalul si de data recoltarii. Observatia aceasta este valabila in ceea ce priveste constantele biologice evocate: cuprul se intil-tieste in proportie de 0,701,40 mg in plasma normala. Tot asa se intimpla si cu trebuintele presupuse ale organismului in cutare tamina, sare minerala sau oligoelement: in profilaxia rahitismului, anumiti autori preconizeaza 400 U.I. din tamina D2 pe zi, altii 1 000 pina la 1 500. Sa fim asadar realisti!
Indicatiile ca si proprietatile vegetalelor studiate n-au fost clasate dupa o ordine riguroasa, scutita de posibile modificari itoare. Ceea ce inseamna ca un vegetal care pentru un ins, determinat, va putea reprezenta un panaceu, pentru altii nu va asigura decit un aport minimal. M-am multumit, uneori, dar nu totdeauna, sa subliniez termenii care, vadit, s-au impus pina acum majoritatii.
Am socotit ca trebuie sa inchin citeva ini anumitor alge care, pentru milioar.e de fiinte umane, fac parte din alimentatia zilnica.
Pe de alta parte, cu toate ca sint destul de departate de subiectul principal, polenul, drojdia de bere si argila au capatat de vreme indelungata o astfel de importanta incit m-au obligat sa vorbesc despre ele prin mijlocirea acestei lucrari.
Cu prilejul studierii aprofundate a legumelor si fructelor, dupa obisnuinta mea, am distins numele anumitor produse bine cunoscute de medici si de numerosi cititori pentru care tratamentele naturale 1 au ramas familiare. Atitudinea adoptata va avea avantajul de a reaminti astazi, ca si ieri, ca tratamentele acestea nu vor intirzia sa confere datorita unei actitati incontesile, absenta efectelor secundare daunatoare.