Alcoolat: lichid obtinut prin distilarea alcoolului cu una sau mai multe te.
Alcoolatura: lichid obtinut prin macerarea telor in alcool. in parti egale.
Cataplasma antiseptica si cicatrizanta: se realizeaza cu numeroase te proaspete sau fierte.
Cataplasma calmanta: cataplasma cu faina de in si cu 15 - 20 picaturi de laudanum (dureri, colici); cataplasma obisnuita cu un decoct de mac.
Cataplasma cu mustar: se procedeaza in acelasi mod ca la cataplasma simpla, incalzind si presarand faina de mustar pe fata panzei care se aplica pe piele (revulsiv: la dureri, bronsite).
Cataplasma emolienta: 1. cu faina de in: 2. cu amidon din cartofi, cu faina de secara; 3. cu frunze de nalba, de nalba mare, de sfecla fierte in apa (relaxeaza tesuturile, favorizeaza transpiratia).
Cataplasma simpla: se dilueaza faina de in in apa rece, se fierbe pana capata consistenta unui terci, se intinde pe o panza si se aplica pe piele la o temperatura suporila (emolient).
Cerat: alifie pe baza de ceara alba si ulei de migdale dulci; se mai adauga diferite produse acti.
Colutoar: medicament astringent, antiseptic, folosit in afectiunile gatului, gurii, gingiilor, aplicat prin pulrizare sau badijonare.
Colir: solutie folosita in afectiunile pleoapelor si ale ochilor.
Compresa: se fierb tele; lichidul obtinut se aplica cu un prosop sau cu un tifon.
Decoct: solutie obtinuta prin fierberea prelungita a unei te (operatiune efectuata intr-un vas inchis). Planta se pune in apa rece si se fierbe, dupa caz, de la 2 la 15 minute. Scoartele si radacinile se fierb mai mult timp decat tulpinile si frunzele.
Digestie: macerarea telor medicinale la o temperatura superioara celei obisnuite, dar inferioara temperaturii de fierbere.
Esenta aromatica: substanta mirositoare extrasa din unele te prin procedee dirse: distilare cu aburi, incizie, simpla presare.
Extract: substanta obtinuta dupa evaporarea partiala a unei solutii apoase, alcoolice sau eterate a unei te.
Extract fluid: lichid obtinut din prelucrarea unui medicament cu o cantitate de apa sau alcool de mai multe ori greutatea lui si apoi lasat sa se evaporeze pana cand greutatea lichidului ajunge la greutatea initiala a medicamentului folosit.
Extract moale: evaporarea se intrerupe cand produsul a capatat consistenta mierii.
Hidrolat: lichid obtinut din distilarea cu apa a unei substante ce contine principii acti (de exemplu, hidrolat sau apa distilata din flori de portocal).
Infuzie: solutie ce se obtine prin turnarea apei clocotite peste o ta, timp de cateva minute (de la 5 la 15 minute, in functie de tipul tei).
Intract: extract special care se obtine numai dintr-o ta care si-a pastrat componenta initiala. Printr-o uscare obisnuita, ta este transformata sub influenta propriilor fermenti, care provoaca numeroase reactii chimice. Planta se silizeaza cu aburi calzi de apa sau de alcool, apoi se usuca intr-un curent de aer caldut. Planta astfel silizata poate fi supusa acelorasi operatii pe care le suporta medicamentele obisnuite (extract moale, extract fluid). Se preseaza cu alcool care prin evaporare formeaza intractul (de valcriana, de vasc, de brandusa de toamna etc). Activitatea intractului este identica cu cea a tei proaspete.
Inhalatie umeda: tele se fierb in clocot, obtinandu-se un abur aromatic.

Inhalatii- uscata: tele se ard pe carbuni aprinsi.

Impachetare cu mustar: se introduce o panza in apa calduta, se intinde pe o masa, se presara deasupra faina de mustar. Se aplica pe zona dureroasa, Iasandu-se timp de zece minute din momentul in care pacientul simte intepaturi.
Lotiune: tele se fierb in apa care se strecoara printr-o panza; se foloseste la spalaturi.
Maceratie: solutie obtinuta dintr-o ta tinuta un timp mai indelungat sau mai scurt in apa rece, vin, alcool, ulei, dupa caz, de la cateva ore pana la mai multe zile, uneori mai multe saptamani, ca sa se obtina principii solubile. Produsul obtinut se numeste macerat.
Melita: compus obtinut prin fierberea mierii cu apa sau cu dirsi hidrolati.
Miere de trandafir: miere careia i s-a adaugat o infuzie astringenta din petale de trandafir (se foloseste in gargare contra stomatitei smantanoase la sugari, a ciupercilor).
Oleozaharura: amestec de ulei esential (esenta aromatica) cu zahar, servind la aromatizarea bauturilor.
Plasture: preparat aderent de uz extern. Exista mai multe variante, in functie de modul de fabricatie si de componentele folosite: grasime animala, ulei, ceara, smoala
Potiune calmanta: solutie densa, siropoasa, administrata in afectiuni pulmonare, ale gatului, precum si in alte afectiuni.
Oximel: medicament pe baza de miere, solubil in otet.
Sinapism: amestec de faina de mustar cu apa, aplicandu-se pe piele ca o cataplasma cu scopul de a provoca o revulsie (un aflux de sange).
Sirop: sirop sudorific si depurativ.

Sirop simplu: compus obtinut prin dizolvarea la rece sau la cald a 180 g de zahar in 100 ml de apa, in care se incorporeaza principiile terapeutice dorite.
Suc de fructe, de legume, de ierburi: se prepara cu o masina centrifuga.
Tinctura: lichid obtinut prin dizolvarea unor principii acti de substante medicamentoase intr-un lichid connabil (apa, alcool, eter).

Tinctura alcoolica: a se dea alcoolat.

Ulei esential sau ulei volatil: a se dea esenta aromatica.

Uleiuri: pentru prepararea lor se umple pe jumatate un borcan cu te uscate sau cu radacini strivite si se completeaza cu ulei. Se lasa la macerat trei saptamani la o temperatura potrivita. Din cand in cand se agita borcanul. Se decanteaza si se pastreaza in flacoane. in acest mod se obtin uleiuri medicinale sau culinare.
a) Ulei de musetel, folosit la frictionari impotriva durerilor.
b) Ulei de sunatoare, folosit impotriva durerilor si arsurilor.
c) Ulei de masa cu cimbrisor, doua frunze de laur, rozmarin, folosit in general in bucatarie la dirse preparate.
Unguent: preparat de uz extern, compus din uleiuri, grasimi, cu sau fara principii
acti.

Zaharura: sirop solid, obtinut dintr-o suspensie de principii medicamentoase intr-o cantitate mai mare de zahar.