Partile utilizate: frunzele.
Principalii constituenti: autocianati, neomirtilina (antidiabetica), acid cvinic, arbutina.
Proprietati: mareste rezistenta vaselor mici, antidiabetic, drenor uric, anticolibacilic (unul din medicamentele cele mai puternice), mareste acuitatea vizuala.
Indicatii: ateroscleroza,
tulburari de circulatie,
diabet (retinita diabeticilor, microangiopatie), exces de uree, colibaciloza (cistite), deficiente ale acuitatii vizuale.
Modul de folosire:
- decoct: 40 g (o mana) la 1 litru de apa, se fierbe 10 minute, se lasa sa infuzeze 10 minute si se bea 1 litru pe zi (diabet, cistite si contra incontinentelor de
urina la copii);
- infuzie din frunze de
afin si de fragi, in parti egale: 30 g la 1 litru de apa, recomandata mai ales diabeticilor;
- tinctura-mama: 50 - 100 picaturi, de trei ori pe zi;
- extract fluid: 1 - 2 g pe zi;
- neomirtilina: 0,30 - 1 g pe zi, la mese (diabet).
N.B. Decoctul din radacina de afin (15 - 20 g la I litru) este folosit la
comprese pentru rani. pe care le curata si cicatrizeaza. Extractul de afin intra in compozitia dirselor produse destinate maririi derii nocturne. Statistica realizata pe 8 000 mii de cazuri (H. Pourrat, 1977): procentul ameliorarilor dupa tratamentul cu autocianozide de afin:
a) afectiuni arteriale: - ateroscleroza..97%;
-diabet.93%
- hipertensiune arteriala..92%
-coronarite.75%
b) maladii noase (insotite de o fragilitate a capilarelor):
- eruptii de pete rosii.93%
-ciroze.91%
- senescenta vasculara..91%
- prenirea hemoragiilor datorate anticoagulantelor..73%