Planta din aceeasi familie cu socul, ale caror proprietati si compozitie sunt abile.
Partile utilizate: frunzele, florile, coaja radacinilor si a doua coaja, boabele (bace).
Principalii constituenti: frunzele: zaharuri, un ulei esential, invertina; radacina: diasta/.a, zaharuri; fructele: ulei esential, tanin, acid malic si tartric, zaharuri.

Proprietati: Uz intern:

florile: sudorific, calmant al tusei; coaja radacinilor si cea de-a doua coaja, frunzele si boabele (boabele proaspete sunt periculoase): diuretic, purgativ, diaforetic. Uz extern: contra contuziilor are o actiune abila cu cea a tei numite amica.
Indicatii: florile: boli infectioase, bronsite, tuse; coaja radacinii si cea de-a doua coaja, frunzele, boabele: oligurii, nefrite, cistite, edeme, hidropizie, constipatie.
Modul de folosire:
- florile: infuzie din o mana de flori la l litru de apa fiarta; se lasa 10 minute sa infuzeze si se bea ori de cate ori este nevoie;
- coaja si boabele: decoct din 50 g la 1 litru de apa; se fierbe pana scade la jumatate si se bea o ceasca dimineata, la sculare, si o ceasca seara, la culcare.
N.B. Dr. Sebillote folosea frunzele la frictionarea locurilor intepate de espi si a muscaturilor de pera (in ultimul caz se recomanda sa se bea si un decoct).