Partile utilizate: florile si frunzele.
Principalii constituenti: ulei esential, mucilagiu, materie coloranta, zahar de trestie (10 %), acizi grasi liberi.
Proprietati: contra tusei, pectoral, emolient, diuretic, sudorific, usor narcotic.

Indicatii: Uz intern:

traheite, angine, bronsite acute si cronice, astm, diarei dureroase, hemoroizi, cistite, dermatoze. Uz extern: furuncule, ulcere atone, arsuri, pecingini.

Modul de folosire: Uz intern:

- infuzie din o mana de flori la 1 litru de apa, se lasa 10 minute sa infuzeze, se strecoara printr-un tifon (pentru a retine perisorii de pe petale) si se beau trei cani pe zi, pe stomacul gol;
- decoct din 30 g frunze la 1 litru de apa (contra crampelor intestinale cu mucozitati), se beau trei pahare pe zi, pe nemancate, pe o durata de trei, patru zile.
Uz extern:
- lotiuni dintr-un decoct concentrat obtinut din doua maini de flori si frunze la 1 litru de apa, folosit la pansarea si ingrijirea ulcerelor dureroase si in clisme (diarei, dizenterii);
- cataplasme sau lotiuni din frunze fierte in lapte, folosite la: furuncule, pecingini, ulcere atone, arsuri, hemoroizi; cand se bea si un decoct, trei pahare pe zi, timp de trei zile.
Sinergice: mac rosu, nalba mare, nalba, podbal, toporas, parpian, care impreuna cu lumanarica constituie componentele pentru ceaiul numit "al celor cinci flori".