Partile utilizate: frunzele si florile.

Principalii constituenti: mucilagii pectosice.

Proprietati: emolient, laxativ, calmant, pectoral, diuretic.

Indicatii (acolo unde exista inflamatii): Uz intern:

constipatii cronice (atonice sau spasmodice), enterocolite (mai ales la copii si la batrani), stomatite, glosite, faringite, bronsite acute, gripe, astm, guturai. Uz extern: dermatoze, furuncule, abcese, tumori, vaginite, afte, intepaturi de insecte (espi).

Modul de folosire: Uz intern:

- infuzie din o mana de frunze sau flori, sau din ambele, la 1 litru de apa; se fierbe, se infuzeaza 10 minute si se bea la discretie (florile intra in componenta ceaiului celor cinci flori);
- extract fluid silizat: o lingurita intr-o infuzie, de doua ori pe zi;
- frunzele proaspete in salate (pentru stomacuri sensibile, bolnai de enterite);
- ceai antigripal si contra tusei din 100 g flori de nalba, 100 g flori de toporasi, 100 g flori de lumanarica; din acest amestec se iau 25 g la 1 litru de apa, se prepara un ceai din care se beau trei, patru cani pe zi.
Uz extern:
- cataplasme din frunze cu faina de in, in dermatoze, abcese, furuncule, tumori;
- decoct din o mana de frunze la 1 litru de apa, se fierbe 15 minute si se foloseste la spalari oculare, vaginale, clisme emoliente, spalarea ranilor infectate si dureroase, gurii (afte);
- suc proaspat cu care se freaca locul intepaturii de espe.