Partile utilizate: frunzele.
Principalii constituenti: arbutina (sau arbutosida), taninuri, mai ales galice, triteipene pentaciclice, flavanoide.
Proprietati:
diuretic antiseptic si antiputrid,
sedativ al cailor urinare, astringent.
Indicatii: inflamatii ale cailor
urinare (cistite, pielonefrite, uretrite blenoragice, hipertrofie prostatica insotita de piurie, colibaciloza), incontinenta si retinere de urina,
litiaza urinara infectata, diarei, dizenterii, enterocolite, hematurii, menoragii, hemoptizii, leucorei.
Modul de folosire:
- infuzie din 10 - 15 g frunze la 1 litru de apa, se fierbe, se infuzeaza 1/4 de ora si se bea in 24 de ore;
- decoct: aceleasi doze, se fierbe pana scade cu o treime si se beau trei cani pe zi;
- pulbere: 2 - 8 g pe zi, in casete de pana la 0,50 g;
- extract: 0,50 -2 g pe zi;
- arbutina: granule de 0,04 g, in doze de una sau doua granule, in doua ore, maximum 2 g pe zi; coloreaza
urina in verde;
- tinctura: 10 - 15 picaturi, de doua. trei ori pe zi;
- casete contra blenoragiilor acute din 0,50 g pulbere de strugurii-ursului si 0,10 g lupulin (cantitati pentru o caseta), se iau cinci, zece pe zi [H. Leclerc].
N.B. Preparatele concentrate pot provoca
greata sau vomismente. Odinioara era folosita contra mamitei la te. Are efecte apropiate de cele ale arborelui Matiico, din America de Sud, ale carui frunze, in infuzie din 15 g la 1 litru de apa, au proprietati antiblenoragice.