Sfecla

SFECLA

Betula vulgaris. Fam. Chenolodiaceae.

In traditia populara: intrebuintata in hrana oamenilor si animalelor. Frunza se punea pe taieturi, rani si buboaie. Cu sfecla rasa, prajita in undelemn, se faceau l 323g64d egaturi la infectii si la adenoame. La galci se punea u si frunze crude sub ureche. Rasa pe razatoare si prajita cu untura de porc ori undelemn, se punea la adenite. Coapta si rasa, se punea la blenoragie. Cu cataplasma de sfecla tocata, ceapa si grasime de porc se oblojeau femeile de durere de pantece. Cu decoctul ei se faceau spalaturi in bolile femeiesti.

Compozitie chimica: natriu, kaliu, calciu, siliciu, substante minerale, vitamine B1, B2, B6, C, niacin, biotin, acid folic, etc.

Actiune farmaceutica: improspateaza sangele, ajuta la intarirea imunitatii organismului, ajuta la lupta cu cancerul si mai ales la vindecarea leucemiei.

Se foloseste la urmatoarele afectiuni: acnee, abcese, adenoame, afectiuni neurologice, cancer, gripe, hemoroizi, laringite, leucemie, leucoree, limfoame, raceli, rani,

Se foloseste foarte putin medicinal:

-frunze proaspete se aplica pe rani strivite si ulcere pentru a ajuta la cicatrizare. Sunt utile pentru ca nu adera la suprafata ranii.

-Frunze tocate se aplica pe leziunile de tricofitie, cruste de lapte, antiinflamator la dureri.

-Radacina rasa cu ulei se aplica pe abcese si alte rani.

- Decoct din radacina rasa 4 linguri fierte in 500 ml apa timp de 10 minute se fac spalaturi vaginale in leucoree si alte afectiuni externe (hemoroizi), zilnic.