Medicina fitoterapeutica chineza a fost utilizata vreme de mii de ani si continua sa fie folosita astazi de peste o cincime din populatia lumii.
Chinezii au acumulat o vasta farmacopee bazata pe intrebuintarea umana efectiva si si-au inregistrat cu exactitate experienta si cunoasterea acestor remedii fitoterapeutice. Cunoasterea telor medicinale a fost transmisa din generatie in generatie, mai intai ca traditie orala, iar apoi in voluminoasa literatura medicala chinezeasca. De obicei, medicina fitoterapeutica chineza este integrata medicinei traditionale chineze care este practicata in prezent.
Remediile fitoterapeutice chinezesti, ate cu cele din alte tari, sunt neintrecute ca numar, rafinament si documentare (chiar daca cea mai mare parte este accesibila doar in limba chineza). China s-a distins ca un lider mondial in cercetarea telor medicinale.

Textele clasice
Tratatul clasic al medicinei traditionale chineze, Huang Di Nei Ching Su Wen (Manualul clasic de medicina interna al imparatului Galben), este considerat cel mai important text medical chinezesc si cel mai vechi. Autoritatea asupra textului este atribuita lui Huang Di (cunoscut ca imparatul Galben, el a trait in jurul anului 2600 i. Hr.), dar de fapt a fost redactat de mai multi autori de-a lungul unei perioade indelungate de timp - probabil in cursul intervalului dintre 475 si 225 i. Hr. Exista credinta generala in China ca Huang Di folosea ginsengul, unul dintre cele mai vechi tonice atestate.
Shennong este initiatorul legendar ale medicinei fitotera-peutice chineze, iar sectiunea ce-i poarta numele este cunoscuta astazi ca Shennong Bencao ling (Compendiul de fitoterapie Shennong). Acest text este de asemenea cunoscut drept Manualul clasic fitoterapeutic al lui Shennong, iar uneori ca Manualul clasic de Materia Medica al Gospodarului Din. Se crede ca Shennong a trait intre 2737 si 2697 i. Hr., cu aproape cinci mii de ani in urma. Acesta este motivul pentru care a devenit o obisnuinta sa auzim ca medicina fitoterapeutica chineza are o istorie de cinci mii de ani. Totusi, exista putina informatie asupra modului in care remediile fitoterapeutice erau utilizate anterior compilarii acestui text de catre autori care au trait in jurul anului 220 d. Hr., cu aproape 1 800 de ani in urma.

Teorii ale medicinei fitoterapeutice chineze
Medicina fitoterapeutica chineza se bazeaza pe o teorie a energiei care reflecta filozofia traditionala chineza. Prin urmare, este in mod limpede diferita in principii si practica de medicina conventionala sau fitoterapeutica occidentala.
Conform principiilor medicinei chineze, sanatatea exista atunci cand corpul este echilibrat, iar energia sa circula liber.
Termenul energie se refera la qi, forta tala despre care se spune ca anima corpul. Termenul echilibru se refera la factorii interdependenti yin si yang, clasicele forte opuse taoiste ale Universului. Plantele medicinale care refac energia tala sunt numite tonice qi. in termeni farmacologici occidentali, ele pot fi numite modulatori bioenergetici.Intr-o stare ideala, yin si yang in toate formele lor sunt perfect echilibrate in fiecare parte a corpului. Totusi, factorii externi (frigul, caldura, umezeala, uscaciunea, vantul) sau interni (emotiile, stagnarea sau deficienta de qi sau sange) pot tulbura acest echilibru, conducand la imbolnare. Diagnosticul si tratamentul medical chinezesc implica identificarea factorilor aflati in dezechilibru si incercarea de a-i readuce la armonie.

Categorii de te medicinale chinezesti

Compendiul Shennong inregistreaza 252 de te medicinale. Plantele sunt dizate in trei categorii: superioare, ministeriale si asistente. Plantele superioare sau regale sunt cele despre care se crede ca sunt netoxice si pot fi administrate in cantitati substantiale pentru perioade indelungate. Plantele ministeriale sau obisnuite sunt te cu actiune mai puternica care sunt medicinale fara efect tonic. in supradoza, ele pot produce efecte adverse. Plantele asistente sau inferioare pot fi toxice. Ele sunt folosite pentru a trata anumite boli si trebuie administrate in cantitati mici, pentru perioade scurte de timp.
Plantele superioare sustin cel putin unul dintre cei "trei stieri". Conform medicinei traditionale chineze, cei trei stieri sunt cunoscuti drept qi (energia cinetica), jing (esenta sau forta tala) si shen (spiritul sau constiinta). Qi este energia care determina bataile inimii, respiratia plamanilor si circulatia sangelui prin corp.
Suplimentar, exista cinci categorii in cadrul categoriei superioare de te medicinale chinezesti, iar unele pot apartine mai multor categorii. Aceste categorii includ:

a tonice ale energiei tale (qi): te care sporesc energia fiziologica si sunt folosite pentru a trata deficitul de energie tala (qi). Exemplele includ ginsengul asiatic, dang shen, eleuthero, ginsengul, lemnul-dulce si prince seng.
a tonice ale sangelui (xue): te care hranesc sangele si sunt folositoare in special pentru femei. Exemplele includ he shou wu, lycium, rehmannia prelucrata si dang gui.
a te care hranesc jing: acestea ajuta la conservarea sau intarirea fortei tale. Exemplele includ ginsengul asiatic, cordyceps, reishi si schisandra.
a tonice yin: te care hranesc fluidele corpului, alina uscaciunea si intaresc plamanii, pielea, stomacul si intestinele. Exemplele includ ginsengul american, prince seng, lycium si shatavari.
a tonice yang: te care intaresc yang. Ele sunt folosite in special pentru insuficienta renala si influenteaza functia reproducatoare si suprarenala. Exemplele includ ashwa-gandha, cordyceps, epimedium si radacina de morinda.
O alta insusire care distinge tonicele superioare este capacitatea lor de a augmenta functiile normale ale corpului mai curand decat de a forta actitatea fiziologica intr-o singura directie. Ele ajuta la resilirea si pastrarea homeostazei. Ele pot intari mecanismele reglatoare ale corpului si mintii intr-o astfel de maniera incat corpul isi poate mentine echilibrul in conditii de stres. Ele tonifica centrii de reglare interni ai corpului, sporesc talitatea si energia interioara si promoveaza rezistenta la boli. Ele suplimenteaza energia corporala promovand sanatatea, deopotriva pentru cei bolna si pentru cei sanatosi. Ele sunt mai mult decat tonice; ele au un efect armonizator asupra energiilor corporale care este reflectat in denumirea atribuita de autorul Stephen Fulder: remedii armonice.

Cercetarea moderna a confirmat faptul ca multe dintre stravechile remedii superioare chinezesti sunt ceea ce noi numim astazi adaptogene. Ele includ tele medicinale prezentate in elul 3.3.

Toate tele prezentate in elul 3.3 sunt incluse in Farma-copeea Republicii Populare Chineze (2000, editia in limba engleza). Multe dintre aceste te medicinale tonice fac parte din materia medica coreeana, japoneza, etnameza, mongola si tibe-tana.