Intoxicatia cu glyceria maxima (mana de apa)

Intoxicatia cu Glyceria maxima (mana de apa)

Glyceria maxima este o ta perena printr-un rizom lung si tarator. Tulpina

aeriana viguroasa, erecta, de 1-2 m inaltime. Fru 949e46j nzele liniare de 0,5-2 cm latime, pe fata glabre, pe dos scabre. Teaca frunzelor este scabra, iar ligula obtuza, de 2-4 mm lungime. Inflorescenta este un panicul mare, foarte ramificat. Spiculetele verzi sau cu nuante violacee sunt alcatuite din 2-8 flori. Glumele sunt inegale, ovat-lanceolate. Paleele inferioare groase, obtuze si cu nervuri pronuntate.

Aceasta specie este comuna in toata tara, prin locuri mlastinoase, in jurul baltilor si iazurilor, in lungul apelor lin curgatoare.

Principii toxice. Toate organele tei contin glicozidul dhurrina. Dupa Guillon si Oger (1951), continutul in acid cianhidric la 1 kg ta proaspata variaza de la 0,06g la 0,22g. C. Jean-Blain si M. Grisvard (1973) arata ca pentru a se produce o intoxicatie mortala sunt necesare 5g de ta proaspata/kg de greutate vie. In stare uscata ta nu-si mai pastreaza toxicitatea.

Pericolul pe care il reprezinta aceasta specie este ilustrat de numeroase accidente semnalate in literatura. Din tara noastra E. Topa (1947) descrie un caz de intoxicatie in masa o bovinelor pe valea Jijiei petrecut in vara anului 1946.