in mod traditional, exista o anumita antiteza intre notiunea creativitatii si cea a imbatranirii.
Creativitatea implica o cautare continua dupa nou, o capacitate de a sili relatii intre lucruri, relatii neincercate pana acum, o dorinta pentru o exprimare care se straduieste sa gaseasca forme noi, o respingere a regulilor acceptate si a rutinei zilnice.
Toate aceste caracteristici sunt atribuite de obicei tinerilor, care cauta mereu valori si mijloace de exprimare pentru a le experimenta, in timp ce varstnicii sunt considerati a nu mai avea capacitatea reevaluarii si a reinnoirii.
E adevarat ca varstnicii au intelepciune si prudenta - insusiri mai degraba conservatoare decat creative Exista insa numeroase exemple care demonstreaza ca pierderea creativitatii nu constituie o faza ineviila a vietii, intalnita la toti cei care imbatranesc, ci ea provine din lipsa unei motivari si a unor factori externi. Orice persoana care reuseste sa imbatraneasca, fara sa piarda interesul insufletit pentru cele din jurul sau si pentru vesnicia care va urma, va fi in stare sa-si pastreze capacitatea autoexprimarii sau chiar sa ajunga la realizarea ei deplina.
Ganditi-va, de pilda, la varsta inaintata a unor pictori si sculptori.
Studiind operele celor care au trait cel mai mult, ramai uimit de puterea de expresie si de modernitatea ultimelor lucrari, ca si cum autorul s-ar fi depasit si pe sine, si experienta creativa a generatiilor urmatoare.
Este interesanta observarea fortei expresive a autoportretelor lui Rembrandt, Liotard, Ingress, Fattori, Boldini si Picasso.In sculptura, ultimele lucrari ale marilor artisti se indeparteaza de canoanele clasicismului, castigand un dinamism dramatic, patruns de o cautare mistica. Artistul se indeparteaza de gustul contemporan, urmand o noua libertate a expresiei, dedicata unei viziuni a existentei, plina de simtaminte religioase
Este deosebit de interesant sa observam cum aparitia unui
handicap fizic la un artist batran poate fi compensata de eliberarea unor energii creatoare, care mai inainte n-au fost utilizate, de exemplu la Renoir, afectat de poli
artrita reumatoida, si la Monet, aproape orbit de cataracta.
Privind, in ordine cronologica, la nuferii lui Monet, se poate vedea pierderea formei si tendinta crescanda spre monocromie, care merge mana in mana cu diminuarea vederii. Declinul fizic n-a fost insotit de diminuarea corespunzatoare a fortei creatoare.
Cand a implinit 75 de ani, pictorul japonez Hokusai si-a rezumat viata de creatie astfel: "De la 6 ani am avut mania de a picta tot ce era in jurul meu. Abia dupa ce-am trecut de 50 de ani am inceput sa public majoritatea lucrarilor mele, insa nimic din ce-am realizat inainte de varsta de 70 de ani n-are o valoare deosebita. La 73 de ani am invatat, in sfarsit, ceva despre adevaratele forme ale naturii, ceva despre caracterele animalelor, ale telor, copacilor, pasarilor, insectelor si pestilor. Din aceasta deduc ca la 90 de ani i fi in stare sa patrund in misterele vietii, iar la 110, fiecare punct si fiecare linie r fi incarcate cu viata".
Oricine, chiar daca nu are talent artistic, isi poate educa gusturile, sensibilitatea si receptivitatea si, in felul acesta, exista posibilitatea pregatirii pentru o batranete productiva, indiferent in ce domeniu. Creativitatea nu inseamna in mod necesar a produce ceva, ci poate fi acea atitudine interioara care ne ajuta sa vedem lumea din jurul nostru mereu in alti termeni. Evitati restrangerea preocuparilor, precum si comportarile rigide.
Pregatirea pentru batranete trebuie sa inceapa inca din copilarie, continuand cu adolescenta, adica tocmai in anii de formare a sanatatii si a personalitatii. Pentru o batranete rodnica si activa, trebuie ca in tinerete sa existe o diversitate de interese, iar nu concentrarea tuturor energiilor doar asupra unei ocupatii limitate.
Creativitatea si originalitatea nu se pot obtine la batranete, dar ele pot fi mentinute, daca au fost exersate din tinerete, pana la sfarsitul vietii.
La toti cei care au pastrat dorinta de a cunoaste si de a fi creativi, faza de declin devine timpul aprofundarii.
Cea mai buna ilustrare a acestei idei ne-o ofera Goya, care, intr-o litografie tarzie, deseneaza un batran neputincios si emaciat, cu o privire patrunzatoare insa. Se apropie incet, sprijinindu-se pe doua bastoane. Titlul lucrarii, in coltul de sus, din dreapta, este "invat mereu".
Acest portret, al unui batran de 88 de ani, rezuma in mod admirabil principala
sarcina a fiecaruia - a trai o viata cat mai utila, pentru a fi gata sa pasesti in vesnicie.Intr-o lucrare efectuata de dr. Melvin PoUner, de la Universitatea California din Los Angeles, se arata ca varstnicii care au relatii sociale multiple, o familie intelegatoare si prieteni se bucura de o sanatate mai buna, atat mintala, cat si fizica, decat cei care sunt lipsiti de aceste relatii.
Prieteniile constituie remediul cel mai bun impotriva bolilor cauzate de stres, cum ar fi
hipertensiunea arteriala, tulburarile gastrointestinale si starile depresive. Numeroase studii au aratat fara echic ca relatiile sociale bune, mai ales adevaratele prietenii, sunt la fel de importante ca si ceilalti factori de sanatate, cum ar fi abtinerea de la
fumat si alcool,
alimentatia sanatoasa, odihna si activitatea fizica. Iar constatarea cea mai uimitoare a fost ca persoanele cu prietenii si relatii sociale excelente traiesc mai mult, chiar daca nu sunt atat de meticuloase in respectarea regulilor de sanatate, decat cele care sunt extrem de preocupate de propria persoana, dar care neglijeaza contactele sociale.
Bazat pe studiul efectuat asupra a peste 3.000 de persoane, dr. PoUner arata ca o batranete fericita include si relatia sau legatura cu Divinitatea, relatie extrem de importanta pentru bunastarea psihica si fizica, ce poate fi experimentata zilnic.
Dupa cercetatorul Pollner, legatura cu Dumnezeu contribuie la bunastarea varstnicilor, chiar intr-o masura mai mare decat ceilalti factori.
Azi, multi oameni de stiinta rbesc despre o sanatate spirituala, punandu-si chiar intrebarea daca poate exista o sanatate buna fara o componenta spirituala.