La prezenta excesului si in dezordinea consumului acestor alimente se adauga tot ce este legat si dublat de influenta modificarilor generate prin modul de preparare, dar, mai ales, prin prelucrarea (in diferite etape) pe care le sufera produsele industriei alimentare, de astazi.
Deseori, disciplina in consum a nutritiei noastre nu mai este respectata (cele trei mese obisnuite, pe zi) si remarcam ca, de cele mai multe ori, masa de pranz se reduce la consumarea unui sandvici.
In schimb, abuzul
alimentar va aduce pe masa consumatorului o
alimentatie dirs directionata, in sensul ca, ori este hiperproteica, ori hiperlipidica sau chiar hiperglucidica
intr-un "tot" hipercaloric - aspect care, de cele mai multe ori, il gasim in zilele dirselor sarbatori.
Excesele sunt sau pot fi prejudiciabile organismului.
Maxima cea mai elocnta este:
"Nimic nu este otrava, totul este doza (candtatea)".
Cea care a atras de la inceput atentia a fost
alimentatia hiperlipidica, legata de
bolile cardiovasculare, concretizata prin recomandarile oficiale (in SUA) de a se ajunge la scaderea acestui aport lipidic (asa cum am amintit, sub 30% din ratia calorica zilnica, preconizat, astazi, a se ajunge la 20 %).
Acest glas a fost ascultat si rezultatele au fost satisfacatoare.
In paralel, s-a constatat in urma acestei recomandari si o influenta asupra scaderii incidentei unor cancere "tributare" acestui consum de grasimi in exces (cancerul sanului, prostatei, colo-rectal etc).
Dar si abuzul de dulciuri, care se constata in societatea de astazi, pune probleme, caci consumul in exces al glucidelor (alimentatia hiperglucidica) - peste 70 - 80 % din ratia calorica - va antrena o serie de modificari patologice in organism.
In primul rand se stie ca surplusul de glucoza la nil tisularo-celular (consum crescut de glucide) se transforma in grasime de rezerva regasita in cresterea
greutatii corporale pe seama acestei acumulari de tesut adipos.
O prezenta indelunga si repetata de aport crescut de
glucide poate duce la instalarea unui diabet, printr-o diminuare cronica a producerii de insulina, urmare a instalarii unei insuficiente pancreatice de epuizare.
De asemenea, abuzul de glucide (se pare, mai ales, fructoza) provocat prin acest gen de consum alimentar poate atrage o crestere a trigliceridelor alimentare prezente in sange, care raman neconsumate si se depun tot ca tesut adipos.
Se pare ca un beneficiu in plus ar aa tratamentul unei hipertrigliceri-demii glucido-dependenta, caci ar putea duce si la scaderea colesterolului.
In acest sens, tratamentul care cuprinde un aport normal de glucide complexe (prin alimente ce contine pectine, celuloza si amidon), poate scadea absorbtia lipidelor la nilul intestinal, indirect si a colesterolului si, deci, scaderea Iui in sange.
Dar, marirea acestui aport cantitativ al absorbtiei glucidelor la nilul intestinal este legat, de asemenea, de varsta, sex, stare hormonala, etc.
Acest tratament prezinta interes, atat pentru cercetatori, cat si pentru consumatori.
In general, o "agresiune" prin abuz nutritiv asupra organismului poate prepara terenul propice unei maladii legate, in special, de sectorul organic sau functional caruia i se adreseaza efectul continutului acestui abuz.
Unele componente din alimentatia de baza, in special cele pronite din alte domenii decat cele in care alimentele isi au originea, cele ce sunt nealimentare (xenobioticele), pot provoca, la fel, o asemenea agresiune meolica (ex.: aditi, unele dodit a fi toxice sau cancerigene).
